Elaborarea programului de consiliere comportamentala

--Delincventii violenti--

Elaborarea programului de consiliere comportamentala

--Delincventii violenti--

Obiectivele programului sunt determinate in colaborare cu asistatul :

ajutorarea asistatului sa identifice problema care ii creeaza stari afective negative: invidia, gelozia, pofta financiara, resentimente;

ajutorarea acestuia sa constientizeze resursele proprii adaptative pe care le are la dispozitie pentru a face fata dificultatilo 848i83i r;

invatarea unor metode simple de depasire a problemelor dificile;

dezvoltarea capacitatilor de autoreglare a starilor psihice;

invatarea unor tehnici de a face fata unor posibile probleme in viitor (formarea unor deprinderi de autoajutorare).

Obiectivele programului au in vedere gravitatea faptei savarsite, gradul de constientizare a vinovatiei, situatia de recidiva precum si caracteristicile intelectuale, psihice si trasaturile definitorii ale personalitatii persoanei care a comis infractiunea.

Pentru a lucra cu persoanele care au comis infractiuni prin violenta , consilierul trebuie sa aiba o buna pregatire teoretica . Aceasta implica cunoasterea tipurilor de agresivitate , etiologia comportamentului agresiv si sursele agresivitatii.

Agresivitatea se refera la toate actiunile voluntare orientate asupra unei persoane sau asupra unui obiect , care are drept scop producerea intr-o forma directa sau simbolica a unei pagube , jigniri , sau dureri .

Tipuri de agresivitate :*

-- agresivitate ostila : scopul nu este obtinerea de beneficii ci producerea unui " rau" altei persoane ,

-- agresivitate instrumentala : notifica tipurile de reactii agresive ce urmaresc lezarea unor persoane sau grupuri in vederea atingerii unor scopuri practice, luand in considerare costuri si beneficii anticipate . Acest tip de agresivitate este rezultatul unui proces decizional .

*Petcu,M., Delincventa, repere psihosociale , Edit.Dacia, Cluj,1999, pp.112-120

-- agresivitate reactiva care este una biologica adaptativa cauzata de comportarea altcuiva care produce anumite lezari morale sau fizice

-- agresiunea proactiva care este spontana , biologica nonadaptativa , fara provocari prealabile ,

-- agresivitate verbala ,

-- agresivitate fizica .

Etiologia comportamentului agresiv

-- impulsul nativ :influenta biologicului asupra declansarii reactiilor agresive nu poate fi ignorata ( influente neuronale , influente hormonale : barbatii sunt mai agresivi decat femeile , influente biochimice : cresterea alcoolului in sange , scaderea glicemiei ).

-- frustrarea : Pe traiectoria detensionarii frustrante poate aparea o redirectionare , o deplasare (agresivitatea deplasata) catre o alta tinta mai accesibila pentru manifestarea agresiva .

-- invatarea : modelele de conduita agresiva pot fi intalnite in : familie (parintii copiilor violenti si ai celor abuzati si maltratati , provin ei insisi din familii in care metodele educative de disciplinare a copiilor au fost pedepsele fizice) , mediul social (in culturile in care modelele de conduita agresiva sunt acceptate si admirate , agresivitatea se transmite usor noilor generatii) , mass - media(T.V.)

-- catharsisul : pornirea oamenilor de a se comporta agresiv , fie innascuta sau indusa prin socializare , poate comporta prin actiuni substitutive nenocive (nici pentru el si nici pentru altii) modalitati de descarcare tensionata prin mijloace inofensive de stingere a agresivitatii

-- produsul cultural : culturile, respectiv subculturile pot dezvolta diferite combinatii ale agresivitatii, frica, ura, ceea ce, in anumite conditii , pot constitui premise ale declansarii ale unor comportamente deviante.

Surse de influentare ale agresivitatii

-- surse ce tin de individ, de personalitatea lui, de conduita si reactivitatea lui comportamentala ;

-- surse ale agresivitatii existente in cadrul familiei ;

-- surse ce tin de mass-media.

La inceputul programului consilierea se face prin abordarea individuala , in ultimele sedinte, consilierea se va axa pe abordarea delincvent - victima. Aceasta abordare are consecinte pozitive atat asupra schimbarii atitudinii si comportamentului persoanei care a savarsit infractiunea (constientizarea gravitatii faptei sale si a efectelor produse ) , cat si asupra victimei ( victima va putea depasi trauma , eventual intelegand mobilurile faptei )

Consilierea individuala prin natura ei, antreneaza clientul intr-o maxima confidentialitate. Este indicata atunci cand pentru un client este importanta dezvaluirea, fara teama ca altcineva va folosi in detrimentul lui informatiile rostite. Aceasta ofera oportunitatea unei relatii mai stranse intre consilier si client, in comparatie cu situatiile in care ar mai participa o persoana

In relatia consilier - asistat este important transferul. Transferul asigura o mai buna angajare a delincventului in consiliere si creeaza o alianta activa. Alianta activa (working alliance) presupune colaborarea dintre participanti. Alianta nu este considerata ca un mecanism al schimbarii, ci mai degraba ca un mecanism care favorizeaza colaborarea, consimtirea consiliatului de a participa la consiliere.

Exista trei elemente cheie in stabilirea aliantei:*

acordul asupra scopurilor consilierii

intelegerea mutuala a sarcinilor de catre ambele persoane implicate

existenta unei bune relatii interpersonale intre client si consilier .

In derularea programului consilierul lucreaza cu prezentul si viitorul, concentrandu-se in mai mare masura asupra experientelor petrecute in afara spatiului consilierii. El ajuta persoana care a comis infractiunea sa exploreze sensul evenimentelor si sa corecteze automatismele mentale gresite.

Se constata ca in savarsirea de infractiuni de foarte multe ori lipseste procesul de interiorizare a faptelor , persoana care a savarsit infractiunea avand diverse carente in procesul de anticipare fie a faptelor fie a consecintelor negative . Programul consta in derularea unor exercitii si activitati destinate intaririi responsabilitatii actiunii lor.

*Bordin, E.S. , The generalizability the psychoanalityc concept of working aliance in Psyhoterapy, Thery, Research and Practice, nr.16,1979.

In cadrul procesului de evaluare a sinelui , persoana care a savarsit infractiuni trebuie sa-si examineze : - motivele pentru care a comis infractiunea ;

-circumstantele in care s-a produs infractiunea ;

-comportamentele pe care va trebui sa le dezvolte pe viitor pentru a

evita reiterarea faptelor comise .

Scopurile programului sunt evaluate la sfarsitul programului :

-- Identificarea gandurilor, sentimentelor, situatiilor care pot conduce la un comportament violent ,

-- Cresterea responsabilitatii persoanei care a savarsit infractiunea,

-- Constientizarea impactului violentei asupra victimei,

-- Dezvoltarea strategiilor de controlare si modificare a comportamentului ,

-- Reducerea recidivei

Finalizarea programului trebuie sa aiba in vedere resocializarea delincventului. Resocializarea presupune o 'rupere completa cu trecutul', abandonarea unui mod de viata si adoptarea altuia. Recuperarea trebuie sa vizeze ca obiectiv principal restructurarea psihologica a personalitatii

Aceasta presupune ca in derularea programului trebuie obtinuta 'destructurarea' nucleului psihologic specific personalitatii criminale si instituirea unor noi dominante psihologice, de dorit acelea care faciliteaza integrarea sociala a individului. Evaluarea consilierii are in vedere tocmai aceasta destructurare psihologica a personalitatii

Chiar daca se realizeaza sau nu scopurile propuse, o mare atentie trebuie acordata incheierii unei relatii. Daca clientul mai are inca probleme nerezolvate pe care consilierul nu le poate rezolva, el trebuie indrumat la un alt specialist.

Consilierul trebuie sa informeze ca 'usa ii va ramane deschisa', daca are nevoie de ajutor in viitor

Programul cuprinde 10 sedinte la intervale regulate, in functie de particularitatea fiecarui caz.

Sedinta nr. 1-2 : Am savarsit o infractiune grava?

Sedinta nr.3-4 : A comite infractiunea inseamna a rezolva o problema?

Sedinta nr.5-6: Opreste-te si gandeste-te !

Sedinta nr.7-8: Ce trebuie sa fac?

Sedinta nr.9-10: Concluzii : --recapitularea programului

--Evaluarea programului ;

--identificarea activitatilor care ar putea continua procesul.

Sedinta nr. 1-2 : Am savarsit o infractiune grava?

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere culege toate informatiile necesare despre persoana asistata.

De foarte multe ori lipseste procesul de interiorizare a faptelor , persoana care a savarsit infractiunea are diverse carente in procesul de anticipare fie a faptelor fie a consecintelor negative.

Determinismul comportamentului infractional sau factorii care faciliteaza comiterea infractiunii, isi au originea in nevoi diverse, de natura socio-familiala (lipsa unui loc de munca, abandon scolar, influenta negativaa anturajului, lipsa sprijinului familial, consumul de alcool si drog), cognitiv atitudionala (imaturitate cognitiva si morala, atitudini si valori antisociale, deficiente in rezolvarea de probleme, responsab ilitate scazuta, incapacitatea de a gindi critic si/sau alternativ), emotionala(imaturilate afectiva,empatie scazuta cu victima, autocontrol scazut a comportamentului antisocial, intoleranta crescuta la frustrare sau alte lipsuri materiale).

Una din nevoile majore asupra careia se axeaza inerventia consilierului de reintegrare este cea a constientizarii de catre infractor, a faptului ca infactiunea este rezultatul legaturii dintre diferite evenimente si ginduri si sentimentele asociate acestora, precum si a unui sir de decizii personale, luate pina in momentul comiterii infractiunii.

Programul consta in derularea unor exercitii si activitati destinate intaririi responsabilitatii actiunii lor.

In acesta sedinta se urmaresc :

n      Definirea infractiunii ( se citesc art.17 din Codul Penal, se fac discutii pe marginea celor trei functii ale infractiunii : savarsirea faptei cu vinovatie, pericolul social al infractiunii, faptele incriminate de lege).

n      Descrierea amanuntita (descriere obiectiva) a momentului comiterii infractiunii. Delincventul, de cele mai multe ori nu este marcat de problema sau poate fi afectat in mica masura reflectand la evitarea ei. El nu este constient ca are o problema, ca este o problema.

n      Definirea fenomenului de violenta si a tipului de violenta folosit de catre asistat:

-- agresivitate ostila ;

-- agresivitate instrumentala ;

-- agresivitate reactiva;

-- agresiunea proactiva ;

-- agresivitate verbala ;

-- agresivitate fizica .

n      Constientizarea gravitatii faptei. Se analizeaza prejudiciile aduse atat societatii cat si victimei :

-- financiare si materiale ;

-- fizice ;

-- psihice si afective.

In general se considera ca tulburarile comportamentului rezulta dintr-o perturbare a proceselor cognitive si, de aceea, consilierea isi propune identificarea, provocarea si schimbarea acestora. Acest fapt implica schimbarea afirmatiilor, ideilor false, a gandirii ce se opereaza cu termeni rigizi si extremi, a conceptiilor gresite sau inadecvate, astfel incat persoana sa gandeasca, sa se comporte si sa traiasca stari afective avand o baza rationala.

n      Atitudinea fata de violenta , Violenta este considerata ca normala sau anormala , ca modalitate de a se impune ,

ca o modalitate de a domina ,

ca o alternativa nejustificata , acceptata doar in prezent (condamnata chiar de asistat.

n      Atitudinea fata de femei, copii (in general fata de persoanele vulnerabile ).

n      Perspectiva victimei :--cine sunt victimele: copil, persoana violata, talharita

--impactul violente asupra victimei:

-- raniri fizice;

-- dureri;

--traume psihice

--exersarea empatiei (punerea in locul victimei)

--utilizarea jocului de rol,

In cazul persoanelor care comit infactiuni se constata capacitate empatica scazuta a acestora cu pesoanele care vin in contact, si in special cu potentialele victime ale infractiunilor lor.

In acesta pespectiva, interventia in vederea cresterii empatiei devine una necesara :

-- lista victimelor : directe si indirecte. Asistatul este rugat sa specifice pentru fiecare victima care au fost motivele pentru care le considera astfel

-- explorare si provocarea disonantei cognitive : Asistatul este rugat sa faca o lista cu persoanele impotriva carora nu ar face o infractiune, pe care nu le-ar considera potentiale victime, apoi este rugat sa compare acesta lista cu lista victimelor indirecte ale infractiunilor sale.

-- Ipostaza de victima : Asistatul este rugat sa-si aminteasca o experienta proprie in care in care a fost victima, si sa descrie in ce circumstante sa intamplat si ce efecte a avut asupra sa, ce sentimente a avut intr-o atare ipostaza.

-- Imagineaza-ti ce ar spune victima infractiunii tale despre tine, cum te-ar caracteriza

n      Costurile infractiunii:-- acoperirea prejudiciilor aduse;

-- cazier;

-- detentie (privare de libertate);

-- marginalizare.

Sedinta nr. 3-4 : A comite infractiunea inseamna a rezolva o problema?

Persoana care a comis infractiunea incearca sa constientizeze mobilul faptei ilicite.

El pune in contrast scopurile anticipate inainte de savarsirea infractiunii si realizarile avute in urma actiunii propriu-zise.

Se intocmeste o lista cu scopurile urmarite :-- beneficii materiale, financiare

-- beneficii afective, morale

-- demonstrarea capacitatii personale

-- adaptarea la grupul delincvent.

Se intocmeste o lista cu beneficiile ulterioare: -- descoperirea infractiunii

-- restituirea pagubelor produse

-- pierderea increderii in sine

-- autodepreciere;

-- automarginalizare;

-- autocondamnare.

-- marginalizare sociala.

-- riscul privarii de libertate

-- detentie;

-- cazier.

Se pune accentul pe gandirea negativa a anticiparii beneficiilor .

-- concentrarea doar pe prezent;

-- incapacitatea de anticipa consecintele;

-- realizarea obiectivelor prin mijloace ilicite( incriminate de lege);

-- darea de socoteala in fata legii.

Sedinta nr. 5-6: Opreste-te si gandeste-te !

Sunt multe situatii in care infractiunea este si efectul unei 'pareri' negative ale delincventilor despre ei insisi. Aceste pareri deformate isi pun amprenta asupra psihicului comportamental fiind unul deviant, delincvent.

Incapacitatea in propriile forte, atitudinea negativa in analizarea comportamentului, neadaptarea la normele sociale, pot fi si efectul procesului de marginalizare, etichetare, etc.

Odata ce a fost etichetat, individul ajunge sa creada in veracitatea etichetei de deviant, asimiland toate atributele identitatii stigmatizate si devenind cu adevarat 'deviant'.

In aceste situatii strategiile de rezolvare a problemei pot face uz de teoria cognitiva.

'Daca vreun obiect exterior te deranjeaza, nu el, ci judecata ta asupra lui te tulbura. Nu depinde decat de tine sa stergi aceasta judecata din sufletul tau'. Marc Aureliu.

Dispozitiile noastre sufletesti sunt conditionate de reprezentari mentale (verbale sau ilustrate prin imagini) pe care le avem despre evenimentele care ne afecteaza, si de monologurile care rezulta. Emotiile, parerile, ideile, nu decurg direct din hazardul existentei. Ele sunt fructul ideilor pe care ni le facem despre ceea ce ni se intampla.

Terapia cognitiva este un demers firesc, ce permite subiectului sa constientizeze acest mecanism si sa-si schimbe starea sufleteasca.

Tulburarile de dispozitie sunt provocate de un limbaj interior si descurajant. Exista multe stereotipuri de distorsiuni ale rationamentului. Invatand sa fie recunoscute, ideile vor fi asezate la locul lor, gasindu-se astfel echilibrul emotiilor.

Revenirea la dispozitii sanatoase si constructive trece printr-un demers de introspectie.

Etapa I. Descrierea circumstantelor indispozitiei sau actiunii delincvente (descrierea obiectiva). Descrierea savarsirii infractiunii trebuie sa fie cat mai realista. Se cauta o descriere cat mai obiectiva facuta de persoana asistata. Aceasta obiectivitate trebuie sa aduca in plan si consecintele faptei infractionale asupra victimei: traume, dureri, raniri

Etapa II. Enumerarea sentimentelor negative: intocmirea unei liste a sentimentelor negative simtite atunci: irascibilitate, nervozitate, lipsa de control, dorinta de a domina, sadism.

Etapa III. Notarea gandurilor negative (gandurile negative, automate sunt interpretarile date evenimentului care a contrariat persoana si consecintele sale . Ele sunt de natura subiectiva:

--"m-am saturat de tot";

--"trebuie sa ma descarc";

--"violenta e singurul mod de a ma impune";

--"dominand arat capacitatile mele";

--"trebuie sa am o vointa puternica";

--"viata sociala este o viata de jungla: ucid sau sunt ucis!"

Etapa IV. Gasirea distorsiunilor; a gasi viciile de judecata care s-au strecurat in discursul interior:

--suprematia masculina;

--inferioritatea feminina;

--violenta= singurul mijloc de rezolvare a problemei;

--violenta=modalitatea naturala de a actiona.

Etapa V. Reevaluarea gandurilor si sentimentelor ( indata ce ideile irationale pierd teren, se resimte o ameliorare in problemele interioare precum si in relatiile cu ceilalti.

Se pune accentul pe strategiile:--de dezvoltare a controlului de sine.

--de rezistare la presiunile de grup .

--de rezolvare a problemelor.

Persoana asistata impreuna cu consilierul de reintegrare sociala si supraveghere abordeaza anumite strategii de autocontrol:

* perseverarea definita prin consecventa in realizarea actiunilor dorite fara a depinde de sprijinul cuiva. Printr-o astfel de tehnica se urmareste cresterea autocontrolului si a capacitatii automanageriale din partea clientului.

Una din caile de realizare este auto-monitorizarea, prin auto-observare si autorealizare.

* desensibilizarea sistemica - tehnica destinata ajutorarii clientului pentru depasirea anxietatii in anumite situatii. Persoanei asistate i se cere sa descrie situatia care creeaza anxietatea si violenta, iar mai apoi sa o inscrie intr-o scala ierarhica alaturi de alte evenimente pornind de la aspecte care nu ar determina preocuparea clientului-notate cu 0 - spre cele care se inscriu in etiologie - notate cu 100-. Inaltarea pe scala reflecta gradul de anxietate si violenta la care ajunge clientul. Consilierului ii revine rolul de a-l invata pe delincvent sa se relaxeze fizic si mental. Apoi este revazuta ierarhia incepand cu itemii de la baza, de mai mica insemnatate.

Daca gradul de anxietate se amplifica din nou, delincventul este invitat iar sa se relaxeze. Ideea de baza este ca e imposibil ca o persoana sa simta anxietate si sa fie relaxata in acelasi timp

* inocularea stresului - actioneaza ca tehnica de preventie, prin care persoana asistata este invatata sa-si adapteze o serie de tehnici care sa-l ajute in situatii stresante.

Acest proces are doua faze:

1. Asistatul este ajutat sa inteleaga natura stresului si a modului in care poate face fata unei situatii;

2. Asistatul este invatat abilitati specifice de a face fata problemelor si recompensat pentru utilizarea acelora pe care deja le are;

Asistatul este antrenat in actiuni de utilizare a abilitatilor in situatii fictive si reale.

Peste toate acestea, se impun: sesizarea si gruparea evenimentelor stresante in unitati care se pot controla si conduce, identificarea unor cai de solutionare si aplicarea priceperilor de rezolvare unor situatii.

Sedinta nr. 7-8: Ce trebuie sa fac?

Identificarea surselor adaptative ale persoanei care a comis infractiunea . Se urmaresc capacitatile si resursele proprii (interne si externe) pe care le are delincventul de a depasi problemele .

Se intocmeste o lista cu puncte tari si puncte slabe. Se are in vedere reactia delincventului la o problema similara din trecut, strategia de evitare si masura in care el poate furniza solutii la problema sa.

In rezolvarea problemelor se face uz de o serie de tehnici individualizate.

Strategii de rezolvare a problemei :

1.generarea unor solutii posibile (solutiile sunt notate si examinate avantajele si dezavantajele)

2.repetarea cognitiva (repetarea, in detaliu, in plan imaginativ a unei sarcini)

3.joc de rol direct si invers al (consilierul joaca rol de client)

4.monitorizarea activitatilor :

liste de prioritati

se stabilesc obiective

se ierarhizeaza sarcinile

se elaboreaza programe, orare

5.adresarea de verificari a convingerilor eronate

lista avantaje, dezavantaje

6.acordarea de recompense

7.generalizarea : presupune aplicarea unui comportament nou in afara mediului in care a fost invatat initial: acasa, la locul de munca, in grupul de prieteni

8.reintaririle - acele evenimente pozitive sau negative, care, urmand unui comportament, cresc posibilitatea repetarii acestuia. O recunoastere a meritelor actioneaza ca o valorizare, o intarire negativa va constitui un stimul aversiv, contingent unei actiuni. Un element de intarire poate actiona la nivel primar - cum ar fi hrana - sau secundar - precum oferirea de spijin material.

9.perseverarea definita prin consecventa in realizarea actiunilor dorite fara a depinde de sprijinul cuiva. Printr-o astfel de tehnica se urmareste cresterea autocontrolului si a capacitatii automanageriale din partea clientului. Una din caile de realizare este auto-monitorizarea, prin auto-observare si autorealizare.

10.stingerea unui comportament reprezinta eliminarea acestuia prin retractarea intaririlor. Putini indivizi vor continua sa faca ceva pentru care nu sunt recompensati.

11.implozia si inundarea - terapia imploziva, solicita experienta din partea consilierului, putand avea consecinte grave. Se urmareste desensibilizarea clientului, dar fara a-l invata mai intai sa se relaxeze, ci prin aducerea in prim plan a unei situatii care produce anxietate.

12.stoparea gandurilor - este o tehnica care ajuta clientii care au ganduri irationale ori sunt preocupati intr-o prea mare masura de trecut, sa inceteze acest comportament autodefensiv si sa traiasca mai productiv. Consilierul ii solicita initial clientului sa gandeasca intr-o maniera autodefensiva. In decursul exprimarii acestor ganduri, consilierul va spune 'Stop', intrerupand procesul de gandire si facandu-l imposibil sa continue.

13. sensibilitatea camuflata - tehnica prin care un comportament nedorit este eliminat prin asocierea cu o stare de neplacere. Tehnica este utilizata in special pentru delincventii cu probleme de genul abuzului de substante, devierilor sexuale, obezitatii, fumatul.

14.restructurarea cognitiva este un proces prin care delincventul este invatat sa identifice, evalueze si sa schimbe gandurile autodefensive sau irationale care influenteaza negativ comportamentul.

Un astfel de proces se realizeaza prin indrumarea spre rostirea discutiilor cu sine in fata altora si spre schimbarea lor - cand este necesar - din unele negative, in unele pozitive sau neutre.

Un astfel de proces se poate realiza printr-un stagiu de auto-formare, prin care delincevntul este invatat sa devina constient de gandurile care sustin inadaptarea. Mai apoi, consilierul stabileste comportamentele adecvate, motivandu-le.

Intr-o a treia faza, delincventul va verbaliza motivele care sprijina o actiune, in timp ce realizeaza comportamentul dorit, dupa care va conduce aceste comportamente spre furnizarea de mesaje camuflate.

Sedinta nr. 9-10: Concluzii

--recapitularea programului

--evaluarea programului ;

--identificarea activitatilor care ar putea continua procesul.

Recapitularea programului:

--carentele comportamentale avute;

--lipsa controlului;

--depasirea agresivitatii;

--autocontrolul.

Evaluarea programului: Asistatul isi noteaza singur realizarile produse prin autocontrol.

Identificarea activitatilor care ar putea continua procesul.

Automonitorizarea activitatilor :

--liste de prioritati

--se stabilesc obiective

--se ierarhizeaza sarcinile

--se elaboreaza programe, orare.

Finalizarea programului trebuie sa aiba in vedere resocializarea delincventului.

Resocializarea presupune o 'rupere completa cu trecutul', abandonarea unui mod de viata si adoptarea altuia. Recuperarea trebuie sa vizeze ca obiectiv principal restructurarea psihologica a personalitatii

Aceasta presupune ca in derularea programului trebuie obtinuta 'destructurarea' nucleului psihologic specific personalitatii criminale si instituirea unor noi dominante psihologice, de dorit acelea care faciliteaza integrarea sociala a individului.

Evaluarea consilierii are in vedere tocmai aceasta destructurare psihologica a personalitatii