Experimentul in psihologia sociala
Psihologia sociala a optat de la inceput pentru metoda experimentala. Ea poate fi astazi socotita, fara indoiala, o stiinta experimentala. Experimentul de laborator a fost utili 737d36h zat in 2 treimi din studiile efectuate in granitele acestei stiinte.
Psihologia sociala este singura stiinta sociala care a adoptat ca modalitate principala de administratie de probe, singura ce se aplica experimental la sisteme sociale complexe.
J. P. Deconchy apreciaza ca departe de a se margini la descrieri, cunoasterea stiintifica trebuie sa se constituie ca un demers explicativ cauzal, ca o continua cautare a invariantilor, a legilor si principiilor.
Experimental ca studiu causal, prin excelenta, poate oferi psihologiei sociale garantii de stiintificitate. Intr-adevar , numai experimentul poate face ca aceasta disciplina sa fie altceva decat un discurs la nivelul simtului comun, o cunoastere naiva.
Termenul de sensibilitate, epistemologic, este preferat in sfera psihologiei sociale de aici si sprijinul stiintific pe ideea de experiment.
Principiul fundamental al experimentului este interventia cercetatorului, producerea in miniatura a fenomenului natural studiat.
Experimental trebuie constituit ca un studio causal, el urmareste in mod esential ca relatia de determinare sa devina cat mai evidenta cu putinta.
Crearea de simulari in laborator a proceselor sociale este motivata de neputinta de a stabili cauza si efectul in evenimentele natural corelate.
Scenariul experimental, concentrand dimensiunile unui proces, are drept nucleu producerea conditiilor ce amplifica sau diminueaza probabilitatea interventiei factorului respectiv si numai a lui. Manifestarea acestuia in calitate de cauza se va produce in "conditii pure".
Metoda experimentala este destinata validarii unei explicatii asupra unui obiect sau proces social. Inaintea confirmarii, aceasta explicatie are statut de ipoteza. Ipoteza constituie coloana vertebrala a experimentului, ca stabileste reactiile asteptate ale subiectilor si conditiile de desfasurare ale cercetarii. Ea insasi are o esenta cauzala cata vreme anticipeaza efectele ce vor aparea dupa injectarea cauzei.
Una din dificultatile cercetarii experimentale (moment de creativitate!) este traducerea ipotezei in termini operationali.
Operationalizarea corespunde specificarii operatiilor prin care conceptele pot fi masurate. Conceptele neoperationale isi gasesc cu greu loc in stiinta expeimentatorilor. J. A. Perez aprecia ca dificultatea metodei experimentale nu sta in fundamentele ei epistemologice ci in aplicarea tehnica.
Transpunerea ipotezei in termeni operationali da nastere variabilelor.
Notiunea de variabila este esentiala pentru demersul experimental, si de altminteri, pentru intreaga stiinta psihologica.
Daca factorul manipulat de cercetator corespunde variabilei independente, rezultatul observabil constituie variabila dependenta.
Fundamentand demersul pe notiunea de variabila, cunoasterea stiintifica actuala, fata de stiinta clasica, nu mai incearca a surpinde lucrurile in ele insele absolute ci adopta o perspectiva relativista, temeiul cunoasterii unui lucru este bazat pe altul.
Majoritatea experimentelor in psihologia sociala vizeaza testarea unor ipoteze privitoare la existenta sau natura unor relatii (Matalon). Orice experiment presupune cel putin 2 grupuri de subiecti carora li se aplica tratamente experimentale diferite si ale caror performante vor fi comparate. Planul experimental, ce concretizeaza maniera sistematica de a concepe si organiza experimentele, nu face decat sa faciliteze aceste comparatii.
Conceptual de interactiune , crucial in cercetarea experimentala , se refera la situatiile in care efectul unei variabile independente este in functie de efectul celeilalte variabile . Intr-un plan experimental simplu putem crea numeroase modalitati ale variabilei independente , pentru a urmari apoi tendintele in date, in noi valori. Modificarea sistematica a variabilei independente va dezvalui o relatie clara intre variabila independenta si variabila dependenta .
Metoda stiintifica are la baza o conceptie determinista potrivit careia natura este ordonata si guvernata de legi. Evenimentele sunt determinate de cauze obiective si nu de factori accidentali. Pusa in slujba cunoasterii experimentale, aceasta viziune a condus la sinteza dintre variabila independenta (stimul - care poate fi constant sau variabil) si variabila dependenta (ce corespunde reactiei).
Despre un experiment, care pune in evidenta de o maniera pregnanta o conexiune de tipul cauza-efect intre variabila interna si variabila externa, se spune ca are validitate interna.
S → R
A B
Sa→Ra S→R1
Sb→Rb S→R2
Sc→Rc S→R3
In varianta A: cresteri si modificari ale stimulului antreneaza cresteri constante in planul reactiei, cauza este evdenta, la un nivel de generalitate.
Ex: de cate ori mancam peste masura avem de suferit - un nivel de explicatie. Nivelul 2 de explicatie: digestia proteinelor este ingreunata de lipsa acizilor sau insuficienta lor. Eliberarea unor cantitati mari de radicali chimici provoaca senzatia de maleza la nivelul sinapselor. Exista deci, nivele de explicatie si grade de generalizare care pe fond delimiteaza granite si obiecte distincte de cercetare.
In varianta B : daca acelasi stimul, aceeasi intensitate provoaca modificari diferite ale reactiei, inseamna ca in designul experimental sunt prezente una sau mai multe variabile care antreneaza modificari ale aceluiasi subiect experimental sau reactiile sunt diferite pentru ca subiectii sunt diferiti.
Orice demers experimental se bazeaza pe identificarea factorilor de mediu care atunci cand sunt manipulate produc schimbarile dorite.
Experimentul demonstreaza ca nu s-ar fi obtinut efectul dorit daca n-ar fi fost introdus factorul manipulat de cercetator. Evident ca planul de cercetare nu poate fi redus la o teorie a cauzalitatii de tipul "daca x atunci y", fapt ce ar postula ca lumea sociala este caracterizata de "main effects" pe care le identifica experimentele. O descriere completa a unei dinamici sociale nu este posibila dat fiindca ea depinde de o constelatie de factori sociali.
Ex: cauza cresterii nivelului de trai a unei notiuni? Care sunt factorii cauzali, de progres , sunt mereu aceiasi? in fiecare tara, in orice faza de dezvoltare sau regim social? Care este cauza unui stil eficient de lidership?
Variatia concomitenta a 2 relatii, entitati, poate fi surprinsa si fara interventia de tip experimental. In cercetarea corelationala se abordeaza serii de valori si rezultate prezente in viata cotidiana.
Iata o matrice:
|
Ambreiaj |
Carburetor |
Aprindere bujii |
|
|
Logan |
|
||
|
Daewoo | |||
|
Volvo |
Analizati si comentati, tabelul in care ∑ = 50 reprezinta total masini verificate, iar cifrele din tabele numarul de masini inregistrate cu defectiuni.
In analiza de corelatie nu se pot furniza probe cu privire la existenta unei relatii de tipul cauza-efect .
Principalele acuzatii aduse experimentului in psihosociologie sunt obiectii cu privire la realitatea mult simplificata a manipularii de laborator: examinarea interventiei unui factor sau relevarea unei interactiuni este insuficienta, dovedind un reductionism pagubitor. Numai daca in contextul cercetarii este imitata lumea reala, atunci concluziile ar putea fi extrapolate integral.
Contraargument: intelegerea realitatii poate avea loc pe calea mediata a proceselor logice si experimentale, complexe, din lumea stiintei.
Stiinta nu-si propune nici o clipa sa reproduca realitatea ci sa degajeje legile generale care o argumenteaza. Orice stiinta procedeaza la construirea unor modele care filtreaza anumite aspecte ale realitatii sociale.
Din punct de vedere al partizanilor experimentului, aspectul simplificator este asumat. Experimentul urmareste o adecvata interpretare a faptelor. Un model teoretic conduce la constructia materialului experimental, pe de o parte si la interpretarea rezultatelor pe de alta parte. Ca atare, ceea ce se simuleaza nu este realitatea sociala ci o teorie asupra acestei realitati, incat in fata unui experiment nu trebuie sa ne intrebam daca este o buna reprezentarea realitatii, ci mai curand ce teorie incearca sa reprezinte si daca este o buna reprezentare a acesteia.
Mai realist, in spatiul European, reprezentantii scolii de la Geneva, W. Doise si Gabriel Mugny insista asupra analizei atente a variabilelor contextuale, astfel incat generalizarea, de la subiectii de laborator la cei din populatia de referinta, sa fie valida. Generalizarea cere multa prudenta, avand in vedere ca in laborator s-a construit o realitate simplificata. O solutie pentru consolidarea validitatii externe o confera experimentul de teren - mnipularea se efectueaza in mediul social iar in asfel de cazuri problema generalizarii dispare. Deconchy considera ca distinctia intre experimentul de laborator si cel de teren este nerelevanta si ambigua. De aceea, experimentul dispune de un soi de imunitare care il face daca nu inatacabil, cel putin indispensabil. Psihologia sociala se vede constransa de exigenta stiintifica sa-si mentina metoda experimentala.
|
