FUNCŢIONALISMUL
Functionalismul
ca sistem a fost fundamentat de cǎtre doi remarcabili profesori universitari
din
William James (1842-1910). Lucrarea sa în doua volume "The principles of psychology" (1890), devenitǎ clasicǎ, a "facut epocǎ" încǎ înainte de aparitie, fiind publicatǎ pe capitole în diferite periodice. Primele manifestǎri în câmpul psihologiei au avut o tentǎ criticǎ la adresa structuralismului wundtian: îl vedea îngust, artificial, punctiform, reductionist ("reduce grandoarea psihicului uman la scale numerice").
Cea mai provocatoare distantare de structuralismul wundtian (promovat în America de fostul doctorand la Leipzig, Ed.B.Titchener, profesor la Universitatea Cornell, care si impusese termenul "structuralism") a fost definirea constiintei prin 5-6 caracteristici:
- este întotdeauna "personalǎ", în sensul cǎ apartine unui anumit individ;
- se afla în continuǎ schimbare, fiind un proces neîntrerupt (stream of consciousness);
- judicios continuǎ: în ciuda hiatusurilor, identitatea individualǎ se mentine întotdeauna;
- selectivǎ: alege în continuu relevante;
- decurge atât în forme "tranzitive" cât si "stabile" (în alti termeni: forme centrale si forme marginale);
- functia majorǎ a constiintei este de supravietuire, de mai bunǎ adaptare, intervenind atunci când problemele sunt noi (în comparatie cu deprinderile si obisnuintele).
John Dewey (1859-1952). A fost autorul primului tratat american de psihologie ("Psychology", în 1886), depǎsit, în curând doar peste patru ani, de "Principiile" lui W.James. Prin publicarea, în 1896, a studiului "The reflex arc concept in psychology", Dewey devine fondatorul miscǎrii functionaliste: respinge analiza comportamentului în unitǎti S-R, ce nu surprinde coordonarea globalǎ a comportamentului în vederea adaptǎrii organismului la o situatie.
Contributiile functionalismului
- stimularea psihologiei ca stiintǎ experimentalǎ relativǎ la om si animale;
- promovarea unei metodologii a studiului variabilelor empirice;
- instrumentarea conceptualǎ a Etologiei;
- formularea unei teorii asupra emotiilor;
- s-a dovedit un sistem deschis la experimentalism, obiectivism, elementarism si la raportul endogen-exogen.
|
