Factorii fundamentali ai dezvoltarii psihice sunt: ereditatea, mediul, educatia

Factorii fundamentali ai dezvoltarii psihice sunt: ereditatea, mediul, educatia.

Ereditatea

Definita de T. Cretu "premisa si conditie de baza, componenta indispensabila a intregului proces de dezvoltare, ea insasi dezvoltandu-se, amplificandu-si si diferentiindu-si functionalitatea pe parcurs". Emil Verza o defineste ca "o insusire biologica a organismelor vii de a reproduce / transmite la descendenti caracterele morfologice si un metabolism psihic, relativ asemanatoare".

Institutul Gesell pentru studiul copilului, dand sfaturi pentru mame spunea: "Inainte de toate, recunoasteti individualitatea copilului dumneavoastra ca atare si abandonati ideea ca i-o puteti produce altfel decat prin mostenire sau ca i-o puteti modifica in mod esential".

Ereditatea a fost studiata cu mult interes, sub influenta darwinismului, mendeleismului si apoi ca subiect al ingineriei genetice. Constituie una din uriasele forte vitale, biologice ce transgreseaza viata in decursul timpului. Ca regula generala, organismele se reproduc prin partenogeneza, dand nastere altor structuri genetice noi, in conditii asemanatoare de mediu. Ereditatea este generata de gene si transmisa prin cromozomii purtatori de gene (23 cromozomi de la fiecare parinte, deci 46 de cromozomi). Ereditatea retine, din fiecare pereche cate un element determinant la intamplare, ceea ce da posibilitati uriase de combinatii, chiar la cei proveniti din aceeasi parinti.

Fiinta umana este un organism complex compus din milioane de celule cu functii si structuri specializate. Aproap 525e48f e toate aceste celule contin cate un nucleu sau un centru de comanda care controleaza procesele ce au loc in celula. Fiecare celula a organismului contine un set complet de "instructiuni" chimice pentru dezvoltarea unui membru al speciei umane, cu anumite caracteristici distincte si totodata cu o combinatie unica a unor trasaturi umane variabile, cum ar fi culoarea ochilor, grupa sanguina, culoarea pielii sau a parului. Cromozomii se afla in nucleul celulei. Mecanismul transmiterii* este codul genetic: ADN (acid dezoxiribonucleic) impreuna cu ARN (acidul ribonucleic) mesager si cu ARN de transfer. Segmentul ADN care controleaza o singura caracteristica umana, poarta numele de gene. Un singur cromozom poate contine 20.000 de gene. Viata incepe de la o celula - oul fertilizat ce contin 46 cromozomi. In urmatoarele noua luni, milioane de celule se vor forma prin diviziune celulara, fiecare celula continand copia cromozomului original - procesul acesta se numeste mitoza. Procesul de diviziune celulara este esential nu numai in dezvoltarea oului fertilizat, dar si in maturizarea si mentinerea dupa nastere a fatului. Influenta ereditatii este hotaratoare in cursul vietii intrauterine si apoi in perioadele de crestere si dezvoltare. Subliniem ca istoria unui om, in primele doua luni dinaintea nasterii este mai bogata in evenimente decisive decat tot restul vietii. Cromozomii feminini si masculini au aproximativ aceeasi structura microscopica, cu exceptia perechii 23 care determina sexul individului si poarta in ea caracterele sexuale. La femei, in mod normal, perechea 23 contine doi cromozomi identici XX, iar la barbat perechea este formata din doi cromozomi diferiti, XY, cromozomul Y fiind mostenit de la tata. Deci Y determina sexul copilului. Recunoasterea ereditatii ca factor al dezvoltarii omului, impune analiza diferentiata a insusirilor innascute si dobandite, adica a raportului dintre genotip si fenotip. Genotipul este ansamblul informatiei genetice purtat de organism. Recombinarile dintre cromozomi prin diviziune conduc la remanieri ale informatiei purtate de fiecare cromozom transmis descendentilor. Astfel, fiecare descendent al unui cuplu primind jumatate din alele de la unul din parintii sai, nu are decat o posibilitate din doua de a primi o alela data. Genotipul constituie astfel o potentialitate complexa biopsihologica, sta la baza fenotipului si cuprinde variatii endogene ereditare. Fenotipul se realizeaza din interactiunea genotipului cu mediul si se refera la caracteristicile observabile, constatabile ale persoanei. Totalitatea insusirilor, constructiilor, trasaturilor si a structurilor functionale dobandite in cursul dezvoltarii persoanei sub influenta factorilor de mediu, este data de fenotip.

Genealogiile care au aplicat legile mendeliene la ereditatea umana au fost facute atat pentru familiile celebre cat si pentru cele comune. In studiile de acest gen apare o dificultate mare data de numarul mare de ascendenti sau descendenti ce trebuie luati in calcul. Numarul generatiilor merge in progresie aritmetica, iar numarul ascendentilor creste in progresie geometrica. De aceea zestrea ereditara trebuie largita la intreaga serie a ascendentilor si in nici un caz limitata numai la parinti. S-au efectuat cercetari pe gemeni (monozigoti si dizigoti) pentru a evidentia rolul ereditatii si s-au pus in evidenta aspecte interesante. Ca exemplu, exista la monozigoti o asemanare tipologica explicabila prin provenienta unui singur ovul fecundat, si au mai multe asemanari in ceea ce priveste nivelul intelectual, fata de gemeni dizigoti, chiar daca cei dintai sunt separati inca de la nastere si crescuti in medii diferite; de asemenea, ei manifesta o similaritate mai mare a caracteristicilor de personalitate si a predispozitiei la tulburari psihice. Dupa R. Duran (1999) ereditatea are doua laturi: conservatorismul si variabilitatea. Conservatorismul ereditar asigura stabilitatea speciilor in mediul in care s-au format. Zestrea ereditara, la om se manifesta prin determinarea unor trasaturi generale cum sunt: structura anatomo-fiziologica a organismului, stadiile de maturizare, pozitie bipeda, tipul de metabolism, caracteristici ale activitatii nervoase superioare, temperament, dinamica corticala. Variabilitatea exprima dezvoltarea relativ diferite a ascendentilor / descendentilor sub influenta combinatiilor genetice si a mediului schimbat inclus in programele genetice: culoarea pielii, a ochilor, a parului,simetria fetei, amprenta digitala, grupe de sange, formatul nasului, al urechilor, etc. Ereditatea este potentialitate, o virtualitate care poate functiona numai daca intentioneaza cu mediul, deci factorul genetic este o premisa necesara, dar nu suficienta pentru dezvoltarea psihica umana.

Mediul

Mediul reprezinta totalitatea conditiilor de viata in care se exercita influente bioclimatice, socio-economice, educative, culturale, si de interrelationare. Mediul este cadrul, totalitatea conditiilor si structurilor sociale ce se manifesta fata de fiecare persoana sau grup social, contribuind la modelarea conduitelor, atitudinilor, aspiratiilor oamenilor intr-o anumita perioada social istorica. Conditiile diferite ale mediului geografic determina aparitia unor probleme diferite si in planul vietii economice, in cel al organizarii sociale, culturale, al adaptarii si chiar in planul fiziologiei organismului uman. Aceste influente au pondere si valoare diferita in functie de etapele de dezvoltare ale omenirii, de stadiul de evolutie al stiintelor si tehnicii, de raportul dintre om si natura. Mediul poate influenta comportamentul in grade diferite, de la efecte inguste si specifice, la efecte foarte largi si generale. Poate avea efecte organice si fiziologice determinate de consumul de alcool, droguri, dar si efecte pozitive puse pe seama dietei rationale sau a mai bune stari materiale. Comportamentele care fac trimitere apartenente de grup social care pot modela stilul de viata, o anumita experienta educationala - pot fi numite efecte stimulative. Efectele mediului asupra dezvoltarii copilului au fost evidentiate de cercetarile orientate inspre studiul copiilor adoptati de o anumita familie si asupra copiilor crescuti de parintii biologici. Copiii crescuti in acelasi mediu, dar cu parinti biologici diferiti, ei nu vor fi inruditi genetic, dar daca genotipul influenteaza personalitatea, atunci copiii crescuti de parintii biologici ar trebui sa aiba similitudini de personalitate mai mari decat copiii adoptati. In schimb, daca mediul comun influenteaza si el dezvoltarea personalitatii, atunci copiii adoptati vor avea si ei multe similitudini de personalitate cu persoanele ce fac parte din mediul comun. Au fost facute studii diferite care sustin influenta mediului.

Chiar si in aceeasi familie, fiecare copil are un mediu unic de dezvoltare, deoarece parintii ii trateaza pe fiecare diferit. Exemple: parintii isi trateaza diferit fetele fata de baieti sau, copiii mai mari au fost tratati diferit fata de cei mici. Nivelurile la care se manifesta diferentele in dezvoltarea fiecarui individ:
- la nivel psihologic individual, concretizat in starea psihologica a mamei cu efecte asupra fetusului;

- la nivel biologic - innascut sau intrauterin ce implica mecanismele genetice, starea fiziologica a mamei;

- nivelul mediului fizic, care cuprinde influentele bioclimatice ce se exercita asupra copilului dupa nastere;

- nivelul istoric - socio-cultural, care este cel mai complex si cu efectele cele mai puternic asupra individului.

Mediul sustine si creeaza ocazii de manifestare a particularitatilor psiho-comportamentale. P. Osterricth (1976) spune ca "numeroase atitudini, deprinderi, trasaturi de caracter sunt prezente la individ, fiindca au fost autorizate, incurajate sau chiar solicitate. In lipsa stimulilor, in lipsa ocaziilor favorabile, unele sectoare ale comportamentului, unele mecanisme nu se pot elabora". Influentele mediului sunt extrem de variate si se rasfrang asupra tuturor dimensiunilor fiintei umane.
Tipuri de mediu: social, geografic, scolar, familial, climatic, istoric, cultural, economic, socio-profesional.

Rolul mediului

a) este primul mare transformator care actioneaza asupra fondului ereditar;

b) este factor socializator punand la dispozitia fiintei umane o gama larga de modele de actionare si comunicare;

c) functie de enculturale pentru ca participa la formarea acelor capacitati psihice care permit accesul la cultura materiala si spirituala a societatii;

d) da semnificatie comportamentelor si le stimuleaza sa acceada la dezvoltarea de tip uman;

e) genereaza valori si cresterii care contribuie la formarea orientarilor fundamentale ale personalitatii;

f) ofera cadrul de manifestare si stimulare, implinirea prin creativitate.

Educatia

Educatia este activitatea de facilitare a adaptarii la toate conditiile de mediu, deci la mediul total, cultural, tehnic, stiintific, artistic, etc. Tinca Cretu defineste astfel educatia: "ansamblul de actiuni si activitati care integreaza subiectul ca factor activ si care se desfasoara sistematic, unitar, organizat, avand un continut, cu necesitate definit de societate, vizand pe metode, procedee, si mijloace adecvate si fiind condusa de factori competenti, special calificati".

Societatea a creat si organizat institutii educative gradate pe care le adapteaza in timp, prin programe care sa cuprinda o tot mai inalta acaparare de nou, util, important. Educatia poate fi privita ca o oferta sociala complexa cognitiva si de servicii pentru formarea de abilitati, aptitudini, aspiratii, interese implicate nu numai in serviciile si profilul vietii sociale prezente, ci si in cele ale tendintelor ce se contureaza pentru viata sociala. Cu cat societatea este mai consolidata si avansata cu atat are institutii educative mai variate si mai puternice. Astazi, exista o revolutie latenta, permanenta a educatiei cu programe adecvate atat pe linie de instruire, cat si pe linia formarii de aptitudini, abilitati, pe directia stimularii creativitatii si a formarii unei atmosfere cat mai receptive in scolile de toate gradele.

Asadar observam cateva (5) roluri majore ale educatiei:

1. da continut vietii psihice;

2. formeaza mecanismele superioare ale acesteia;

3. dezvolta optim toate disponibilitatile ereditare si construieste dimensiunile personalitatii;

4. preia si directioneaza convergent cu scopurile ei, influentele mediului;

5. intr-o anumita masura chiar accelereaza dezvoltarea psihica.

Pentru a-si indeplini rolurile, educatia trebuie sa fie corect gandita, proiectata si realizata si sa concorde in acelasi timp cu asteptarile si aspiratiile celor educati si cu necesitatile sociale; educatia trebuie sa fie de calitate si sa interactioneze cu ceilalti doi factori ai dezvoltarii psihice. Mass-media (presa scrisa, audiovizualul) face concurenta si completeaza sistemele de educatie si informatia scolara are o mai mare fixatie pe progresul continuu si rapid. Tematica sa este mai fragila uneori, dar mai circumstantiala, variata, contradictorii, deseori si mai legata de cotidian. Unii autori se refera la aspectele pozitive, dar si negative ale mass-mediei nu numai pentru planul cunoasterii, ci mai ales al celui de formare a personalitatii. Exista o diversitate a cunoasterii ce se colporteaza prin radio-TV a carei forta de penetrare si de influente este foarte mare si in continua crestere, dar si mai simplificata. Interventia factorilor fundamentali nu este o simpla intalnire a lor, ci ei interactioneaza larg, variat, continuu in cadrul activitatilor subiectului si mai mult in contextul invatarii sustinuta puternic de motivatie.