Fenomenul Placebo

Fenomenul Placebo

În dictionarul medical, acest fenomen este atributul acordat oricarui medicament prescris unui bolnav în scopul de a-i face placere mai degraba decât a-i fi util. Acest medicament poate fi o substanta de forma farmaceutica, dar neutra din punct de vedere farmaco-dinamic, folosita în scop terapeutic experimental.

Fenomenul si efectul Placebo este un ansamblu de modificari clinice si psihofiziologice ce apar la o persoana sanatoasa, careia i s-a administrat o substanta Placebo. Prima substanta folosita ca Placebo este apa, numita pretentios "aqua simplex", actiunea sa se baza pe prestigiul profesional al medicului ce prezenta acest medi 656c21g cament ca fiind foarte bun. Odata cu cresterea nivelului sociocultural al pacientilor ei nu au mai putut fi pacaliti usor, de aceea apa a trebuit sa fie sterilizata, îmbuteliata în fiole si administrata.

Substante de acest fel au fost folosite în continuare în lumea medicala. În 1945 s-a folosit în scopul ameliorarii starii clinice a pacientilor, au fost lansate primele antibiotice (solicitarea streptomicinei depasind cu mult stocurile). În sectiile de ftiziologie se administra streptomocina doar celor carora li se prognoza o posibila ameliorare, celorlalti administrânduli-se o substanta Placebo. Starea ambelor categorii de pacienti s-a ameliorat, vindecarea producându-se doar la cei ce au beneficiat de tratament cu antibiotice. În 1953 substantele Placebo au fost folosite si în psihiatrie, atunci lansându-se si primul neuroleptic - clorpromazina. Din cauza cantitatii reduse, medicamentul era distribuit doar pacientilor cu indicatie clinica majora, celorlalti fiindu-le administrata substanta Placebo, efectele fiind similare la toti pacientii.

Efectul Placebo a mai fost folosit în tratarea crizelor Charcot ca si în cazul isteriilor functionale. În urma injectiilor cu apa distilata, simptomele dispareau pentru o anumita periada de timp. Astazi se folosesc mai rar aceste metode de tratament.

Efectul Placebo a început sa fie studiat stiintific pentru a i se gasi valoarea. În ultimii ani substantele Placebo au ajuns sa fie utilizate pentru controlul comparativ al eficacitatii produselor farmacologice. Numeroase substante psihotrope, care urmau sa fie lansate în circuitul medical nu puteau fi verificate si validate sub raport farmacodinamic decât prin comparatie cu alte substante incerte din punct de vedere farmacologic si administrate în paralel.

Factorii de care depinde fenomenul Placebo sunt:

Bolnavul - studiile au aratat ca unele persoane raspund prin manifestari clinice la administrarea unor substante neutre (persoanele  placebosensibile sau placeboreactive reprezinta 1/3 din totalul populatiei). Alte persoane nu prezinta nici un fel de manifestari clinice la administrarea substantelor Placebo, ele fiind numite persoane placebononreactive si reprezinta 2/3 din populatie.

În cazul persoanelor ce raspund la substantele Placebo, unele reactioneaza favorabil, în sensul ca se simt bine, alte reactioneaza negativ. Diferentele dintre persoane nu sunt neaparat structurale, nu tin de structurile de personalitate ci sunt conjuncturale (o persoana poate fi placeboreactiva într-o zi si placebononreactiva peste câteva saptamâni sau invers). Totusi, prin administrarea unor tehnici proiective si a unor teste de personalitate s-a constatat ca trasaturi de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul, coreleaza cu un grad crescut de reactivitate la substantele Placebo, în timp ce alte trasaturi ca: introversia, sociofobia, rigiditatea, suscepti-bilitatea si neâncrederea se opun aparitiei fenomenului Placebo, corelând cu aparitia unor reactii nonplacebo.

S-a demonstrat ca femeile raspund pozitiv, mai intens si în numar mai mare decât barbatii. Copiii si adolescentii raspund mai putin la fenomenul Placebo, pentru ca aparitia acestui fenomen se bazeaza pe încrederea pacientului în pregatirea profesionala a medicului. De aceea fenomenul se manifesta frecvent la persoanele vârstnice. Indiferent de vârsta pacientului si de investitia sa afectiva în medic si medicament, efectul Placebo cunoaste o diminuare progresiva cu fiecare noua administrare.

Boala - cercetarile au demonstrat ca efectul vizeaza indirect boala, substantele actionând asupra simptomelor si nu asupra etiopatogenezei.

În afectiunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adica în afectiunile psihogene, substantele Placebo obtin efecte mai bune iar în afectiunile cu un nivel mai încet de organicitate efectul este redus. Cea mai mare frecventa de reactie se întâlneste în cazul durerilor (cefalee, miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul produs în cazul durerilor de o substanta Placebo este echivalent cu efectul unui analgezic.

În psihopatologie procentul cel mai mare de ameliorare prin fenomenul Placebo se înregistreaza în manifestarile somatoforme hipocondrice si în simptome ca: anxietatea, depresia exogena, insomnia si astenia. În general întreaga fenomenologie neurotica se poate ameliora prin administrarea substantelor Placebo, cu amendamentul ca în patologia neurotica efectul Placebo este invers proportional cu intensitatea manifestarilor clinice, cu durata bolii si cu cantitatea de medicamente primite anterior. Efectul Placebo este mai intens în cazul nevrozelor decât în cel al psihozelor. În cadrul nevrozelor, fenomenul se manifesta mai intens în nevroze mai putin structurate, cum ar fi cel anxios-depresive si mai slab în nevrozele cronice de lunga durata si în nevroze strucutrate (nevrozele conversive).

Terapeutul si relatia sa cu pacientul - o relatie pozitiva între cei doi întareste efectul Placebo si invers. Efectul terapeutic al substantei depinde nu numai de încrederea pacientului în medicamente ci si de încrederea medicului în substanta administrata.

Forma farmaceutica a medicamentului - observatiile clinice au aratat ca:

a)      substantele administrate sub forma de injectii sunt mai eficiente decât cele administrate oral.

b)      substantele administrate intravenos sunt mai eficiente decât cele administrate intramuscular.

c)      pilulele au un efect Placebo mai puternic decât solutiile, iar acestea sunt mai puternice decât tabletele.

d)      substantele colorate sunt mai eficiente decât celelalte.

e)      substantele sapide si mai ales cele amare sunt mai eficiente.

Spitalizarea - prestigiul stiintific al unitatii medicale, dotarea spitalului cu mijloace moderne, pregatirea profesionala si renumele celor ce lucreaza acolo, sporesc fenomenul Placebo.

Efectul Placebo însoteste orice act terapeutic, el nu se limiteaza doar la actiunea unei substante farmacologice ci la orice diferenta între rezultatul asteptat si rezultatul obtinut de un medicament.