Formatiunile paleocefalice ale creierului
Paleocefalul reprezinta un etaj suprasegmentar morfogenetic al nevraxului, morfogenetic deja comun tuturor vertebratelor. Isi face prezenta incepand cu bulbul rahidian, unde au se afla primele elemente anatomice ale formatiunii reticulate, care se intinde pe urma pana in instantele superioare ale encefalului (a); se contureaza mai bine din prelungirea mezencefalului ca diencefal - compus din paleotalamus, hipotalamus si substalamus (b) si ventral se distinge prin sistemul limbic - compus din hipocamp, amigdala, nucleii septali (c). Initial palecefalului i s-a dat o insemnatate redusa in medierea relatiilor functionale ale organismului cu mediul, ca fiind raspunzator de integrarea unor activitati primare vegetative si somatice primare. Ulterior insa insematatea sa a fost reevaluata prin suportul ce-i reprezinta pentru activitatile cu continut tonic si afectogen, fundamentale pentru producerea formelor superioare de reflectare.
Paleocefalul este un produs morfogenetic, acumulat odata cu diversificarea relatiilor organism-mediu, cu necesitatea sustinerii unor forme complexe de comportare. Demonstrarea insemnatatii formatiunilor neuronale din care se compune a fost dificila, care a necesitat imaginarea de preparate neurochirorogicale ingenioase, de cele mai multe ori cronice, deseori pentru evidentierea doar a unor efecte psihice minuscule, dificil de asezat alaturi de cele cu insemnatate in amsamblul functiunii legilor generale de organizare ale sistemului viu. Din aceasta cauza rezultatele de acest fel au fost atat de usor interpretate mecaniscist si antropomorfic. Contrar acestor dificultati dot mai multe evidente vin sa probeze faptul ca morfogeneza structurilor cerebrale s-a raportat de ficare data la comportamente tot mai specializate si mai bine organizate.
Morfogeneza sistemului nervos central s-a intins pe intreaga perioada de dezvoltare a a sistemului viu si este de neimaginat in afara angajarii unor comportamente pe masura. Ceea a ce initial a debutat la protomamifere (vezi p. ), prin aparitia disponibilitatii de emacipare a miscarilor diverselor segmente de corp, de depozitare a unei tot mai bogate experiente filogenetice, se desavarseste la nivelul paleocefalului, ca suport structural si energetic pentru dezvoltarea superioara a comportamentului.Centrii nervosi localizati in paleocefal au insemnatate deopotriva vegetativa si somatica, asigurand auportul neuronale pentru dezvoltarea unor forme de reflectare cu cubstanta subiectiva tot mai bogata.
Reflexivitatea circuitelor neuronale spinale se reproduce si se multiplica la nivelulul paleocefalului in stransa legatua cu perfectionarea sistemelor de receptie, cu specializarea sistemelor de raspuns motoare si mentale, de organizare a acestora in raport cu conditiile stimulative tot mai variate ale mediului. Existenta stucturilor paleocefalice pretinde ca acelasi impus, generat ca rezultat al actiunii unui agent stimulator extern, sa poata beneficia de o actiune integratoare mai complexa si diferentiata decat ceea ce s-a realizat la nivelul cordonului spinal. Intra in functiune o serie de mecanisme neuronale activatorii sa dezactivatorii, de facilitare sau ocluzare a evolutiei impulsului, de a putea evolua filtrat doar pe anumite circuite neuronale (piramidale si extrapiramidale), unde impulsul beneficiind de aportul structurilor neuronale paleocefalice, face posibila realizarea unei reflectari cu un continut subiectiv tot mai bogat. Acest aport integrativ superior se raporteaza nemijlocit la functiunea formatiunii reticulate, a cerebelului, a sistemului limbic, a amigdalei, hipotalamusului s.a.
|
