Functiile profesorului in scoala

Functiile profesorului n scoala

īn scoala, profesorul īndeplineste urmatoarele functii: a) organizator al procesului de īnvatamānt; b) educator; c) partener al educatiei; d) membru al corpului profesoral.

a) Ca organizator al īnvatarii profesorul īmbina aspectele obiectiv-logice ale transmiterii cunostintelor cu aspectele psihologice. Este deci preocupat atāt de aplicarea principiilor didactice, a teoriei instruirii 151y2422b īn transmiterea continutului īnvatamāntului, cāt si de implicatiile psihologice ale actului transmiterii: psihologia evolutiei copilului, psihologia īnvatarii, strategiile comunicarii etc.

Organizarea īnvatamāntului trebuie sa se orienteze dupa criterii proprii disciplinei, urmarindu-se aplicarea celor mai potrivite strategii de rezolvare a problemelor, dezvoltarea gāndirii elevilor si a aptitudinilor de culegere inde­pendenta a informatiilor, de prelucrare critica si aplicare īn situatii diferite. Profesorul nu este doar un transmitator de informatii, care se rezuma la a da indicatii elevilor, ce si cum sa īnvete, ci si un antrenor care, prin īntrebari analitice, stimulānd gāndirea elevilor, creeaza premise pentru ca acestia, prin gasirea independenta a raspunsurilor, sa ajunga la o mai buna īntelegere a problemelor. Trezirea interesului elevilor, stimularea motivatiei acestora este, īn buna masura, un rezultat al conducerii procesului instructiv. Intra aici si justa dozare a dificultatilor īn procesul īnvatarii, conform cu situatia concreta si individualitatea elevilor respectivi. īn rezumat, a organiza īnvatarea īn­seamna a gasi metodele cele mai adecvate, a construi secvente instructive bazate pe logica obiectiva a disciplinei, a trezi interesele elevilor si a stimula performantele, a crea o atmosfera prielnica studiului, a doza dificultatile pentru a putea dezvolta strategii de rezolvare a problemelor (Geissher, 1981).

b) Exercitarea functiei de educator este dependenta de conceptia care sta la baza semnificatiei care se acorda scolii si organizarii ei, de felul īn care profesorul īsi īntelege misiunea, de totalitatea sarcinilor cuprinse īn functia de profesor si, nu īn ultimul rānd, de atitudinile parintilor. Functia de educator a elevilor exclude īnsa autoritarismul si dirijismul, etichetarea represiva si manipulanta a elevilor, tendinta de a le induce un comportament adaptativ si conformist. Este si o alternativa la excesele de "stiinta..." a procesului de īnvatamānt, īndeosebi la disciplinele fundamentale, ignorāndu-se toate principiile īnvatarii. Conditiile pe care le asigura spatiul scolar si pozitia profesorului īn clasa fac ca acesta sa poata exercita o influenta importanta asupra elevilor. Utilizarea nedozata a acestor prerogative se poate solda īnsa cu rezultate negative. Abuzul de "disciplinare", de exemplu, poate avea ca efect formarea unor spirite conformiste si dependente, prin fixarea pe anumite atitudini apreciate de profesor.

ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ sCOLARĂ

īn vedere dificultatea meseriei de profesor, nuanta personala pe care o capata īn timp stilul de predare, faptul ca rareori se potrivesc schemele de actiune elaborate de altii, ne asteptam sa gasim deosebiri semnificative īntre profesorii experimentati si cei novici. Profesorii cu experienta si-au format o structura de cunostere care le īngaduie sa se adapteze repede la orice situatie din clasa si sa propuna cele mai adecvate solutii de moment. Ei au o viziune clara despre elevi si despre scoala, stiu sa lucreze cu toate categoriile de elevi. Profesorii experimentati si eficienti iubesc mai mult copiii, se dovedesc mai implicati si au credinta ca pot influenta performantele elevilor. īn privinta utilizarii timpului, o resursa extrem de importanta īn cadrul lectiilor, sunt capabili sa recupereze, fara sa se abata prea mult de la planul initial. Ei nu aloca mai mult timp decāt novicii sarcinilor administrative, dar le acorda atentia cuvenita si obtin, de aceea, rezultate mai bune. īn sfārsit, aceasta categorie de profesori conteaza mai putin decāt cei aflati la īnceputul carierei pe sprijinul scolii īn rezolvarea unor sarcini curente si se arata mai curānd dispusi sa se descurce cu mijloacele pe care le au.

Specificitatea conditiilor de munca ale profesorilor a fost analizata īn putine studii īn literatura noastra de specialitate. O observatie facila care se poate face īn legatura cu aceasta se refera la intensitatea redusa a interactiunii profesorilor de la aceeasi scoala pe teme profesionale. Rareori profesorii fac apel la colegi pentru a primi sfaturi sau sprijin - si aceasta, paradoxal, se īntāmpla cu atāt mai putin cu cāt ei sunt mai nesiguri cu privire la eficienta si adecvarea metodelor pe care le folosesc. Solicitarea sprijinului poate fi interpretata de catre ceilalti ca o marturisire a neputintei si incompetentei (Dornbush s.a., 1996). De aceea, īn afara schimbului de impresii cu privire la elevi, discutiile profesionale informale sunt relativ putin frecvente īn scoli.

Faptul ca profesorul lucreaza mai īntotdeauna singur cu elevii, la adapost de privirile colegilor si directorilor, face ca randamentul sau sa nu poata fi evaluat decāt foarte greu. Constatānd ca prilejurile de evaluare de catre inspectori, directori sau de catre ceilalti profesori sunt putine si ofera adesea aprecieri neconcludente, A. Neculau (1979) a propus "evaluarea prin bene-

A

fician" : "In evaluarea profesorilor nu trebuie sa se plece de la trasaturi īn sine, ci de la calitati īn actiune, valorificate īn munca scolara. Aceste īnsusiri si atitudini sunt cel mai bine sesizate de catre beneficiarii lor, de catre elevi" (Neculau, 1979, p. 158). De altminteri, acesti "evaluatori" sunt cei care le furnizeaza profesorilor feed-back-ul util pentru continuarea muncii lor. Profesorii declara - si nu o fac īn mod formal - ca satisfactia lor cea mai mare o reprezinta performantele īnalte si recunostita elevilor. Feed-back-ul de care ar avea atāta nevoie, cel de la directori si colegi, se lasa asteptat. Astfel, īn multe cazuri, scoala rateaza ocazia de a functiona ca o organizatie eficienta, ce-si stimuleaza membrii prin sistemul sau de evaluare, iar aceasta carenta se repercuteaza asupra performantelor elevilor.

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

organizarea unor discutii īn grup sau consfatuiri ale profesorilor din aceeasi specialitate pentru sarcinile instructive si ale tuturor profesorilor pentru cele educative.