ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
1. Gandirea algoritmica. Prin gandire algoritmica intelegem acea modalitate operatorie, in cadrul careia ordinea si succesiunea transformarilor sunt strict determinate si respectarea lor obligatorie. Algoritmul este un ansamblu de operanzi (date, probleme), operatori (care efectueaza transformarea) si conditii logice (care stabilesc ordinea aplicarii operatorilor) a carui aplicare duce in mod necesar la obtinerea rezultatului dorit.
Dupa destinatia functionala, algoritmii sunt 959e43j de diferite tipuri: algoritmi de clasificare, algoritmi de descompunere (dezmembrare, demontare), algoritmi de formare a reflexelor conditionate etc.
Dupa structura, algoritmii sunt simpli, in care avem de-a face cu succesiunea unor operatori de acelasi gen, fara alte conditii suplimentare (exemplu, algoritmul adunarii unui sir de numere) si complecsi, in care exista operatori diferiti (de adunare, de scadere, de inmultire, de impartire etc.) si conditii logice care se cer verificate si respectate in cursul aplicarii operatorilor (exemplu, algoritmul de rezolvare a unor exercitii complexe de aritmetica:
* * (20 * 5) + 6 - 2 = ? etc.
Algoritmul poseda urmatoarele proprietati: determinarea, generalitatea si finalitatea.
Determinarea presupune ca structura logica a algoritmului sa fie riguros coerenta, fiecare transformare avandu-si locul sau precis in cadrul succesiunii generale, astfel incat pasul actual sa pregateasca si sa activeze pasul urmator, iar fiecare veriga odata executata sa asigure apropierea necesara de rezultat.
Generalitatea reclama ca un algoritm sa serveasca la abordarea si rezolvarea unei clase cat mai mari de probleme.
Finalitatea exprima legatura necesara si stabila dintre algoritm si rezultat: aplicarea oricarui algoritm trebuie sa asigure obtinerea rezultatului adecvat, optim.
Operativitatea algoritmica se elaboreaza si se consolideaza in raport cu problemele bine definite, pentru care se pot stabili dinainte elementele, datele si conditiile necesare pentru a fi rezolvate. Asemenea probleme exista atat in cadrul activitatii practice (industriale, economice), cat si in cunoasterea stiintifica (matematica, mecanica, fizica, chimie, biologic). Ea permite obtinerea unor performante inalte cu consum redus de energie, efort si timp.
2. Gandirea euristica. Sensul primar al termenului "euristica" este legat de cautare, de explorare, de gasire si formulare a unor principii cu valoare orientativa generala. In prezent, in psihologie, el se asociaza cu activitatea de inventie, de creatie, de gasire independenta de catre subiect a unei solutii cel putin satisfacatoare intr-o situatie noua sau cu un grad inalt de nedeterminare.
Spre deosebire de algoritm, euristica este o structura obligatorie in care ordinea si succesiunea transformarilor nu sunt strict determinate si date dinainte, iar aplicarea ei nu duce in mod necesar la obtinerea rezultatului sau solutiei. (Legatura posibila sau probabila).
Situatia problematica cea mai cunoscuta in care se evidentiaza specificul si necesitatea operativitatii (gandirii) euristice este jocul de sah, iar in cadrul activitatilor sociale - sarcinile de inventie, creatie, gestionare optima a fenomenelor si proceselor aleatorii din natura si societate.
Gandirea euristica este, asadar, prin excelenta exploratoare, inovatoare si creatoare si prezenta ei este solicitata si stimulata progresiv in cursul evolutiei istorice a omului de cresterea continua a complexitatii si diversitatii situatiilor existentiale. Nu intamplator 80% din numarul total al savantilor, inventatorilor si creatorilor de la inceputul istoriei omenirii s-au inregistrat in secolul XX (deci, si in prezent).
3. Gandirea convergenta este acea structura operatorie care actioneaza in directia reducerii diversitatii la unitate, a eterogenitatii la omogenitate. Ea porneste de la o situatie cu un numar mare de elemente si ajunge la una cu un numar minim de elemente. Se poate evalua dupa indicatori precum: a) capacitatea de a atribui denumiri adecvate unor imagini (dupa forma, culoare, marime) si unor clase; b) capacitatea de a releva notiunile corelative (exemplu: manusa este pentru mana ceea ce palaria este pentru .); capacitatea de a comprima intr-un numar mic de unitati semantice o serie intinsa de cuvinte sau imagini; d) descoperirea si restabilirea ordinii logice intr-o multime de cuvinte, imagini sau obiecte; e) capacitatea de a formula concepte formale; f) capacitatea de predictie, formularea unor concluzii perfect determinate, pornind de la o informatie data; g) capacitatea de a da aprecieri care implica relationarea mai multor indicatori (precizie, calitate, concordanta, compatibilitate).
Operativitatea convergenta este eminamente reproductiva, conservatoare, redand intr-o alta forma ceea ce exista in datele initiale.
4. Gandirea divergenta este acea structura operatorie care actioneaza in directia diversificarii, detalierii, generarii noului. Ea se evalueaza pe baza indicatorilor la rezolvarea unor situatii si sarcini de genul: a) gasirea rapida si enumerarea intr-un timp limitat a cat mai multor cuvinte care sa corespunda unei anumite conditii; b) relevarea a cat mai multor utilizari ale diferitelor obiecte; c) gruparea obiectelor sau imaginilor dupa mai multe proprietati diferite (forma, culoare, marime etc.); d) sesizarea si operarea cu relatii; e) formularea a cat mai multor ipoteze in legatura cu modul de producere si deznodamantul unor fenomene, evenimente etc.; f) formularea unui numar cat mai mare de propozitii despre un obiect, un fenomen; g) formularea cat mai multor propozitii, in care sa se gaseasca cele doua-trei cuvinte date initial.
|
