GENERALITATI PRIVIND CONCEPTIA DESPRE LUME

GENERALITĂŢI PRIVIND CONCEPŢIA DESPRE LUME.

Conditionate de necesitatea de a se adapta la societate, capacitatea de a percepe lumea exterioara si caracteristica mecanis­mului psihic de a urmari întotdeauna un scop ne conduc la ideea ca atât conceptia despre lume cât si linia ideala de orientare (Ideale Leitlinie) ale unui om apar de timpuriu în sufletul copilului, nu gata formate si într-o structur&# 121g61b 259; sesizabila, dar evoluând cumva în sferele care ne dau placuta impresie a cunoscutului, a inteligibilului, întot­deauna în antiteza cu sentimentul de inacccsibilitate. Actele psihice nu pot avea loc decât atunci când este întrezarit un scop. Dupa cum este cunoscut, atingerea acestuia presupune în chip necesar posibili­tatea sau libertatea de a actiona. Iar câstigul care rezulta din deplina libertate de actiune nu trebuie subestimat. Un copil care, pentru prima data, s-a ridicat copacel, intra din acea clipa într-o lume cu totul noua, simtindu-se oarecum într-o atmosfera ostila. El poate simti în puterea cu care sta pe propriile picioare o speranta crescuta în legatura cu viitorul sau si, riscând primele încercari de locomotie, poate fie sa aiba diferite grade de dificultate, fie sa nu întâmpine nici o dificultate. Asemenea impresii, evenimente care pentru adulti par insignifiante maruntisuri, exercita o enorma influenta asupra vietii psihice a copilului si, înainte de toate, asupra formarii conceptiei sale despre lume. Astfel, copiii care întâmpina dificultati în loco­motie vor avea de obicei în fata ochilor o imagine ideala puternic

impregnata de miscari rapide, fapt usor de constatat daca acesti copii sunt întrebati ce jocuri prefera sau ce meserie si-ar alege. Raspunsul (vizitiu, conductor de tren, taxator la autobuze etc.) va arata ca în sufletul lor se face simtita aspiratia de a depasi toate dificultatile insuficientei libertati de miscare, de a ajunge într-o situatie în care sa nu mai resimta nici o inferioritate, nici o umilire, sentiment care poate fi extrem de intens atunci când copiii se dezvolta lent sau maladiv. Tot asa, adesea se constata ca acei copii care, ca urmare a unor defecte oculare, nu pot vedea lumea decât lacunar se straduiesc sa prinda mai complet si mai intens imaginea vizuala a lumii, iar copiii cu o sensibilitate auditiva deosebita adesea nu manifesta întelegere si predilectie decât pentru anumite tonuri, care suna mai încântator, pe scurt, ei sunt firi muzicale (Beethoven).

Printre organele prin intermediul carora copilul cauta sa sta­pâneasca mediul înconjurator se numara în principal organele de simt care stabilesc cu lumea exterioara relatii trainice. Ele sunt ace­lea care participa nemijlocit la edificarea conceptiei despre lume. Dintre acestea trebuie sa numim mai întâi ochii, în fata carora se deschide larg lumea din jur. Omului i se impune în special lumea perceptibila predominant vizual, furnizându-i principalele elemente ale experientei sale. Se constituie astfel imaginea vizuala a lumii, a carei importanta fara egal consta în aceea ca dispune de obiecte permanente, invariabile, contrar celorlalte organe de simt care, cel mai adesea, sunt legate de surse pasagere de excitabilitate, cum sunt urechea, nasul, limba si, în mare parte, pielea. în alte cazuri organul auzului este acela care predomina si creeaza o capacitate psihica pentru care conteaza în primul rând lumea audibila. (Psyche cu caracter acustic). Mai rari sunt chinestezicif, oameni reglati în asa fel încât sensibilitatea lor este axata pe procesele motricitatii. O predominare a simtului mirosului sau a celui al gustului duce la configurarea altor tipuri, din care cel dintâi în special, cu aptitudinea sa olfactiva, este nefavorabil situat în civilizatia noastra. Numerosi sunt, apoi, copiii la care organele de miscare joaca un rol important. Unii vin pe lume daruiti cu o mai mare sprinteneala, ei sunt mereu în miscare, iar mai târziu sunt constrânsi la o perpetua actiune; acestia înclina îndeosebi spre performante care implica utilizarea

din plin a musculaturii. Chiar în somn impulsul spre actiune nu se linisteste si adesea se poate observa cum ei se rostogolesc încoace si încolo în pat. Apartin aceleiasi categorii copiii "agitati", al caror neastâmpar adesea este considerat drept infirmitate. în general, nu exista copii care sa nu abordeze viata atât cu ochii si urechile, cât si cu organele lor de miscare, pentru ca, din impresiile si cu posibi­litatile ce li se ofera, sa-si asambleze o imagine globala a lumii, iar noi nu putem descifra firea unui om decât daca stim cu ce organ de simt sta el în fata vietii în modul cel mai spontan. Caci toate relatiile au aici importanta lor, influentând structurarea conceptiei despre lume si, prin aceasta, dezvoltarea ulterioara a copilului.