„Interiorul omului se însemneaza prin cel extern fizionomie si pantonomic"
SIMION BARNUŢIU
De îndata ce venim în contact cu o persoana oarecare si ne gasim în fata ei, remarcam, mai înainte de orice, partea superioara a corpului ei — capul —, cu toate particularitatile anatomice ale acestuia, parte asupra careia ne îndreptam 17217o145r întreaga noastra atentie de cunoastere. E un dialog tacut si rapid, în timpul caruia se elaboreaza seturi de presupuneri si pareri, de necunoscute care devin imediat certitudini, pe baza carora se tese multitudinea de legaturi reciproce dintre cele doua persoane.
Fig. 1 — Feluri de contururi a!e capului.
Redam, în continuare, sub forma de imagini, elementele de baza ale identificarii persoanei dupa particularitatile corporale:
Fig. 2 — Forme ale conturului capului privite lateral.
Fig. 3 — Variatii ale celor 3 zone ale profilului fetei.
Fig. 4 — Diferite forme ale ochilor : unghi exterior coborât (1), unghi exterior ridicat (2), unghi exterior drept (3).
Fig. 5 — Profiluri naze-bucale : pregnant, (1) maxilar inf. proeminent, (2) retrogenat, (3) frânt, (4).
Fig. 6 Insertia parului : arcuit In jos (1), arcuit în sus (2), dreptunghiular (3).
Fig. 7 — Ridurile fetei privite din fata (a) si profil (b).
Pe un plan mai general, identificarea persoanei consta în aprecierea rasei careia îi apartine — alba (Fig. 8 a), galbena (Fig. 8 b), neagra (Fig. 8 c) si a tipurilor subrasiale — nordic (Fig. 9 a) si dinaric (Fig. 9 b), alpin. (Fig. 10 a), est-european (Fig. 10 b) mediteranean.
Fig. 8. Rasa alba (a), galbena (b), neagra (c)
a b
Fig. 9 — Tipul subrasial nordic (a), dinaric (b)..
Fig. 10. Tipul subrasial alpin (a), est-european (b) mediteranian (c)
Principalii indici ce ne ajuta sa diferentiem rasele umane sunt: forma bazei nasului (Fig. 11), directia axelor orificiilor nazale (Fig. 11), grosimea buzelor (Fig. 12), cuta pleoapei (Fig. 13), forma craniului (Fig. 13).
Fig. 11 — Variantele formei bazei nasului si directiei axelor ale orificiilor nazale.
Fig. 12 — Variantele buzelor în grosime : foarte groase (1), groase (2), mijlocii (3), subtiri (4).
Fig. 13 — Variantele cutei ele pe pleoapa superioara la un europeoid (1) si mongoloid (2).
a b c d
Fig 14 — Variantele formei craniului: dolicocran elipsoid (a),
brahicran rotund sau sferoid (b), cuneiform sau sferoidal (c)
mezocran pentagonal sau pentagoid (d).
Fig. 15 — Norvegian, Tip nord-europeoid.
RASA EUROPEOIDĂ prezinta doua variabile: sud-europeoida (indieni, armeni, greci, arabi, italieni, spanioli, români); si rasa nord-europoida (baltica) formata din rusi, bielorusi, polonezi, norvegieni, germani, englezi.
Oamenii care apartin acestei rase au pielea colorata de la închis (sud-europeoizi) la deschis (nord-europeoizi). Parul capului este moale, ondulat sau drept, cu o culoare ce variaza de la nuante deschise pîna la cele închise, de la negru (sud-europeoizi) la blond (nord-europeoizi), iar parul fetei este ondulat. Fruntea este dreapta si putin înalta, iar fata, cu portiunea mijlocie puternic proeminenta, umerii obrajilor predomina putin. De asemenea predomina putin maxilarul. Ochii sunt caprui, negri sau cenusii. Unghiurile" ochilor se gasesc la acelasi nivel, cuta pleoapei superioare — slab dezvoltata. Nasul este îngust, puternic, proeminent, cu radacina înalta, axele longitudinale le ale marilor, sunt orientate
aproape direct înainte. Buzele suntt subtiri si de grosime mijlocie (Vezi Fig. 15 si 16).
RASA MONGOLOIDA (A-SIATO-AMERICANĂ). Oamenii ce apartin rasei mongoloide — 40% din populatiei Terrei — prezinta urmatoarele caractere : au pielea galbena ; parul capului este negru, drept, aspru la subrasa americana (indiana) fi în majoritatea cazurilor ondulat la subrasa sud-mongo-
loida. Parul de pe fata
• Fig. 16 — Locuitor din sudul
barba, mustatile — se dez- Indiei, rasa sud-europeoida).
volta
tîrziu si slab. Fata este mare, turtita, umerii obrajilor
predomina înainte si în laturi, mai îngusta si mai
scunda la tipul sud-mongoloid si mai europeoida la tipul
americano-indian. Ochii sjjit caprui, fanta pleoapei de marime
mijlocie sau îngusta, unghiul extern este asezat mai sus decît cel
intern. Cuta pleoapei superioare foarte pronuntata formeaza o
cuta, specifica numita epicantus. Nasul de latime
mijlocie slab proemi-ment, de obicei e cu radacina joasa— axele longitudina'e
ale narilor
sunt dispuse aproape
în unghi drept. Buzelor— subtiri
-5% sau mijlocii. Capul — mezocefa-
lic.
RASA ECUATORIALA
sau NE-
| GROID-AUSTRALOIDA (Fig. 17)
<~^ '•'?> \ se caracterizeaza prin urmatoarele
însusiri : culoarea închisa si foarte închisa a pielii, parului, ochi-)or. Parul de pe cap este spira sau ondulat. învelisul pilos de pe fata si corp slab dezvoltat, Nasul Fig 17 -Rasa ecuatori- Iat în dreptul aripilor. Maxi ala. Buze mari, groase, superior proeminent (prognatlsm).
I. 3. Identificarea persoanei dupa amprentele digitale
O metoda larg utilizata în justitie la identificarea persoanei este analiza amprentelor digitale. Referindurs€ la perspectivele amprentologiei, C. Radulescu-Motru spune ca pe cînd cei vechi se straduiau sa gaseasca în conformatia mâinii un instrument pentru a ghici viitorul unei persoane, cei de azi se multumesc sa gaseasca în conformatia mâinii si, cu deosebire, în întiparirea pe care o lasa vîrful degetelor, indicii de indentficarea individului. Iata. în adevar, un lucru deosebit de interesant si pe care teoriile mecaniciste ale biologiei nu-1 faceau deîoc posibil. Printr-un mijloc foarte simplu, el este dovedit as-
tazi de expertii politiei judiciare. Un criminal care a avut nenorocul sa-si lase urmele degetelor întiparite pe un o-biect de pe locul crimei a lasat în mâinile politiei... certificatul sau de identitate.
I. 4. Indici grafologici în identificarea persoanei
O alta disciplina, iesita din practica, folosita la identificarea si caracterizarea persoanei este grafologia. Pretentia vechilor grafologi, spune C. Radulescu-Motru, ca de altfel si a chiromantistilor, era ca din conformatia literelor, a distantei si a înfloririlor adaugate, sa cunoasca natura sufleteasca si chiar viitorul unei persoane. Grafologii cei noi se multumesc cu mai putin. Ei se multumesc deocamdata sa identifice pe autorul unei scrisori. si în aceasta privinta ei si-au atins tinta. Metoda analizei grafologice ne da astazi posibilitatea sa stim cu siguranta daca doua scrieri, care ni se prezinta, sunt de la aceeasi persoana sau nu. Aceasta este expertiza care se ,cere de obicei, în cazul de falsificare de acte judiciare. Avem de la o persoana un scris autentic si alt scris presupus fals. Grafologia de astazi este în masura, sa, raspunda, în acest caz, în mod sigur, daca au acelasi autor sau nu. Pentru identificarea autenticitatii scrisului, grafologul efectueaza masuratori precise asupra deviatiunii, distantei, intensitatii de apasare a fiecarei litere, precum sî asupra ritmului punctuatiei si al formei în care literele se însira, adica el masoara nu ceea ce este conventional în litera, ci ceea ce vine din miscarea inconstienta a mâinii. Conventionale în litera sunt ortografia, sublinierea, marimea chiar a literei, pe cînd instinctive sunt ritmul miscarii, apasarea mâinii, strînsura degetelor etc. De exemplu, facînd prelungirea literelor, obtinem cîteva asemanari pentru a stabili raportul de înclinatie dintre literele p, t, 1, unghiul dintre linia lui t si bara care-1 taie, apropierea între spatiul literelor etc.
I. 5. Alti indici de identificare a persoanei
Asa cum foarte bine spune Radulescu-Motru, orice miscare instinctiva poate exprima personalitatea omului.
Modul cum închide usa nu este acelasi la toata lumea. Unul apasa pe clanta usii prelung si cu putere, altul, rapid si în forta, altul încet. Aceste diferentieri sunt confirmate de orbi, care, asa cum se stie, recunosc persoanele ce intra în camera dupa zgomotul produs de apasarea clantei sau închiderea usii.
O strîngere de mîna este, de asemenea, un indiciu de identificare a persoanei. Tipul energic, optimist, extravertit strînge mîna cu vigoare. Dimpotriva, tipul firav, bolnavicios, depresiv, o strînge anemic. Unii ne întind doar mîna fara sa o strînga pe a noastra, dovedind introversiune, egoism. în lucrarea „Cum percep lumea exterioara", autoarea — >Seorehodova —, oarba din nastere, afirma ca ea apreciaza sentimentele persoanelor cu care da mîna dupa miscarea degetelor. „Observ întotdeauna cînd... este indispus sau nemultumit de ceva. Simt-acest lucru dupa miscarea degetelor, dupa starea de încordare a mâin'ii, precum si dupa tremurat... Dupa cel mai mic tremur al unei vinisoare, dupa o miscare abia perceptibila a unui singur deget al rnîinii lui H. eu stiu întotdeauna ca nu i-a placut ceva sau ca este nemultumit de ceva".
Chiar felul cum
cineva poarta palaria pe cap nu este
indiferent. ,
Pedantul o poarta drept la mijloc ; afectatul — pe o parte ; un pierde-vara — pe ceafa etc. Tot ce este gest, atitudine sau expresiune instinctiva nu este uniform, ci cu caracter personal.
în concluzie, aceasta prima parte introductiva a lucrarii a fost consacrata identificarii persoanei dupa, forma capului, profilul fetei, amprenta, scris etc. Acesti indici nu intra, propriu vorbind, în sfera fizionomiei, dar sunt strâns legati de ea.
în continuare vom vorbi despre cunoasterea caracterului dupa indicii anatomici, fiziologici si fizionomiei, dupa mimica expresiei si dupa indicii chirognomici.
|
