IMPORTANŢA DEMUTIZĂRII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII LA DEFICIENŢII DE AUZ
Rolul auzului în activitatea umana trebuie apreciat în primul rând prin prisma aportului sau la dezvoltarea limbajului verbal. Din punct de vedere psihologic opilul cu deficienta se afla într-o situatie dificila pentru ca nu poate percepe o categorie de stimuli fizici fapt ce echivaleaza cu lipsa exper 11111s189l ientei senzoriale ci pentru stimulii sonori sunt principalii vehiculi ai limbajului berbal.
Actiunea de înlaturare a mutitatii se numeste demutizare.sau elaborarea limbajului verbal sub forma sa orala acceptie foarte îngusta dar larg acceptata.
Surditatea frâneaza constituirea sistemului verbal si pentru înfrângerea acestei bariere trebuie folosite toate canalele senzoriale disponibile.
Din perspectiva psihopedagogica se desprind 2 sensuri ale termenului de demutizare:
demutizarea ca actiune intrumental educativa speciala de elaborare a întregului sistem verbal cu toate formele componente
elaborarea formei orale a limbajului verbal.
În centrul psihopedagogiei sta problema limbajului ca activitate complexa de înlaturare a mutitatii cu mijloace proprii surdopedagogiei, prin folosirea cailor organice nealterate si pe baza compensarii functionale si organice.
Surdopedagogia întelege prin demutizare însusirea limbajului verbal ca mijloc principal în formarea personalitatii cât mai armonioase a deficientului de auz. Demutizarea preupune însusirea a trei laturi:
însusirea fonetica a unei limbi, articularea fonemelor, a structurilor fonetice specifice limbii
însusirea lexicului, a cuvintelor sau a vocabularului unei limbi
însusirea structurii gramaticale a limbii
Demutizarea are su un sens larg ce se asimileaza cu educatia permanenta care nu se sfârsesete doar cu comunicarea orala si încheierea unui ciclu scolar. Ea se identifica ci dezvoltarea personalitatii în general si se prelungeste si în timp pentru ca deficientii de auz în permanenta vor întâlni structuri fonetice si lingvistice cât si expresii noi pe care trebuie sa le asimileze. De aceea demutizarea este un proces complex si de lunga durata si luat în considerare la nivelul tuturor structurilor psihice. În acest sens deficientii de auz ar trenui sa se bucure de sprijin prin sistemul de asistenta sociala ce vizeaza si sprijinul lingviostic chiar si dupa perioada de scolarizare.
Constantin Pufan a identificat 4 faze în elaborarea si desfasurarea procesului de demutizare, si anume:
Faza incipienta - faza enumerativ-nesistematizata
Acum productia verbala sub raport scris are un aspect dezorgaizat din punct de vedere al continutului, se recurge la o înlantuire de cuvinte a caror prezenta este justificata doarîn parte de tema, cele mai mulze fiind mentionate la întâmplare sau neinteligibile.
Faza enumerativ - elementara - narativa
Se caracterizeaza prin începuturi de sistematizare a folosirii cuvintelor, copilul respecta o anume succesiune a evenimentelor, un criteriu logic de nivel elementar. Se manifesta tendinta de a folosi sabloane verbale care imprima o stereotipie a exprimarii lui.
Faza enumerativ narativa
Se refera la folosirea propozitiilor scurte si fraze dintre care unele sunt întocmite corect si complet, altele fragmentar, deficitar
Faza narativ-expresiva
Expresivitatea este o caractersitica a limbajului oral dar se refera si la cel scris; formele logce si gramaticale se folosesc corect, greselile de exprimare verbala de înlatura , greselile de scriere se elimina mai repede dacât cele de vorbire, cand redau un text înscris au tendinta de a versifica, treptat se adopta forma narativa curenta.
De obicei deficientii de auz nu parcurg toate fazele demutizarii, din 10-12 copii, doar 2 sau 3 ajung la fazanarativ-expresiva.
|
