INDICI FIZIONOMICI IN CUNOASTEREA PSIHICULUI UMAN

INDICI FIZIONOMICÎ ÎN CUNOAsTEREA PSIHICULUI UMAN

"Orice educatie buna cere ca ochiul mamei sa citeasca fara gres, zi de zi, ora de ora în ochi, pe fruntea copilului sau orice schimbare în starea lui sufleteasca."

PESTALOZZI

III. 1. Semnificatia indicilor mimicii fetei

Recunoscînd rolul mimicii în cunoasterea' psihicului st. Odobleja formuleaza urmatorii indici :

O mimica naturala, franca, deschisa, încrezatoare indica sinceritatea, loialitatea si totodata, lipsa de expe­rienta si naivitate. O mimica întunecata, neîncrezatoare, banuitoare indica neîncrederea, ipocrizia, minciuna.

O mimica trufasa si dispretuitoare indica orgoliul si grandomania. O mimica umila si stîngace indica timi­ditatea, frica, sentimentul de slabiciune, modestia.

O mimica senina, calma, linistita indica inactivita­tea, indiferenta, neglijenta. O mimica preocupata, tulbu­rata, anxioasa indica zelul, aspiratiile, vointa, grijile. O mi­mica teapana, inexpresiva indica raceala, impenetrabili­tatea , sîngele rece, indiferenta, obtuzia, încrederea în sine, orgoliul. O mimica mobila si expresiva indica bogatia afectiva, sensibilitatea, susceptibilitatea. Mimica expre­siva apartine mai curând subiectilor slabi, pecînd mimica inexpresiva apartine meii curând celor grasi. O mimica vesela 23223s182x indica pe petrecareti, pe senzuali, pe optimisti.. O mimica trista sau deprimata tradeaza pe tipul melancolic, deprimat, pesimist.

III. Indici în mimica gurii

Ochii au o mare capacitate de expresie, spune Th. Pi-derit, gratie formei obiectelor si muschilor care coordo­neaza privirea. Cînd privim un obiect, directia privirii se înscrie în linie dreapta de la punctul situat între cei

v

doi ochi. Cu cît punctul e mai îndepartat, cu atît.punc­tele de intersectie a convergentelor axelor vizuale se apropie spre o pozitie paralela. Prin perceperea axelor globilor oculari apreciem la care obiect priveste o per­soana. De exemplu, profesorul poate sa observe elevii care au preocupari straine de continutul lectiei, apreci­ind obiectele la care ei privesc. Dupa J. Muller este im­portant de apreciat perceptual daca omul priveste un anu­mit obiect în spatele sau în fata lui. El a observat ca ma­rinarii, vînatorii, dar si filozofii preocupati cu explicarea notiunilor ultime privesc într-un plan îndepartat. Daca omul este absorbit de gînduri, nu priveste un obiect anumit, iar axele ochilor devin aproape divergente.

La rândul ei perceptia directiei miscarii ochilor este semnificativa pentru cunoasterea atitudinii omului. Spre pilda, directia miscarii ochilor în sus, pe verticala, simbo­lizeaza scaderea, regretul, dar si interiorizarea, gîndirea profunda. Directia miscarii privirii spre dreapta, fie pe orizontala, fie pe oblica, exprima progres, deschiderea spre viitor, speranta în ce va fi ; pe cînd directia miscarii spre stînga, pe orizontala sau oblica, exprima trecutul, orientarea spre ceea ce a fost, catre traditie, catre "eu", simbolizînd chiar izolarea, înstrainarea.

în consecinta, la aprecierea mimicii privirii se va lua în consideratie : A) gradul de mobilitate a privirii ; B) di­rectia orientarii privirii si C) particularitatile închiderii si deschiderii ochilor.

A) Ilustram expresiile mo-

~>ta._^ . bilitatii privirii prin cîteva e-

xemple : pleoape închise (Fig. 29).

MIMICA SOMNOLENTĂ

Asa cum se stie, cînd efor­
tul depaseste limita capacitatii
putin decît este obisnuit, apar­
te o stare de epuizare. Atunci
simturile si gîndirea slabesc,
Fig. 29 - Pleoape : muschii globilor oculari, se le-
obosite, somnolente.            nevesc, privirea devine somno-

leritâ, lenesa. Daca astfel de situatii lipsesc si totusi expresia fetei exprima somnolenta, se poate concluziona ca persoana respectiva are o gîndire lenesa (Fig. 29).

PRIVIRE VIOAIE

Cu cît imaginile si ideile pe care le proiectam pe ecra­nul constiintei angajeaza mai mult gîndirea si atentia, cu atît muschii ochilor se misca mai rapid, iar privirea ca­pata expresie vioaie. Daca un. individ, fara un motiv spe­cial, are privirea rapida, vie, se poate presupune ca este un. tip vioi, impresionabil.

PRIVIREA FERMĂ, HOTÂRÎTĂ

Omul are privirea ferma cînd este hotarât în actiunile sale si cînd. probeaza energie fizica si capacitate mintala, în stare de mînie, privirea devine fixa. Persoana care fi­xeaza fara sa clipeasca, poseda energie în actiunile sale, are încredere în fortele sale sufletesti.

PRIVIRILE AGREABILĂ, PLĂ­CUTĂ

Muschii globilor oculari sunt destinsi. Privirea se fixeaza la un obiect la altul fara pre­cipitari. Ea exprima atitudine degajata fata de obiectul privit (Fig. 30). Privirea placuta anun­tat, un caracter deschis, bine voitor.

Fig. 30 - Privire agreabila.

PRIVIREA ÎNGRIJORATĂ Privirea îngrijorata nu se poate atasa de un anumit obiect. Cel care a pierdut încrederea cauta involuntar cu privirea un ajutor sau o ocazie care sa-i permita sa iasa din aceasta situatie. Constiinta culpabilitatii se manifesta prin inconstanta privirii. Privirea îngrijorata este proprie

De asemenea si miscarile de închidere si deschi­dere a ochilor pot genera expresii tipice.

oamenilor foarte timizi si fricosi, dar si celor ce sunt tul­burati de propria mustrare de constiinta.

B) Cel de al doilea element al mimicii privirii - ORIENTAREA - îl ilustram prin expresiile de suspi­ciune (Fig. 31), extaz (Fig. 32), visare (Fig. 33), surpriza (Fig. 34), obosita (Fig. 35).

PRIVIREA SUSPICIOASA, ASCUNSĂ

Privirea ascunsa, la pînda, se întîl-neste la persoanele care observa fara sa fie vazute, care sunt atente. si vor sa para indiferente. Cînd astfel de compor­tari se repeta constant, expresia pri­virii se stabilizeaza devenind expresie mimica a unei trasaturi de caracter.

PRIVIRE PEDANTĂ, ÎNCREZUTĂ

Fig. 31 - Privire       Tipul pedant este minutios, chitlbu-

ascunsa.         sar, formalist. Adeseori se pretinde, fa-

ra temei, un erudit. în privirea pe­danta întregul corp este teapan, capul drept si imobil. Oshii se întorc incomplet spre obiect ca într-o atitudine de rezerva, protejare si aparare împotriva imixtiunilor.

PRIVIRE EXTAZIATA

Expresia figurii din pictura "Madona" de Guido Reni cu mimica de extaz religios, cu privire îndreptata spre cer, acolo unde salasluieste Dum­nezeu (Fig. 32.

PRIVIRE VISĂTOARE

Fig. 32 - Privire de extaz.

Ochii au culoarea alba între cornee si pleoapa inferioara si sunt orientati spre un spatiu nedefinit. (Fig. 33/ a vazuta din

plan si Fig. 33/b vazuta din profil). .

.-* J

b

Astfel, mimica OCHI­LOR DESCHIsI se di­ferentiaza dupa cum ea e controlata constient, spontan sau în somn. De regula, închiderea voluntara a ochilor este însotita de riduri la col­turile laterale ale ochi­lor, în timpul somnului, ochii pot fi complet sau partial închisi. închide­rea poate fi de durata ca în timpul somnului, sau momentan, cînd clipim.

- CLIPITUL poate sa se produca atît spontan, în ca­zul reflexului palpebral de aparare a ochiului, cît si con­stient, în cazul conjunctivitei cronice, clipirea este cauzata de jena provocata de boala. Dar ochii pot clipi si în cazul efortului intelectual provocat de stimulii vizuali intensi si de concentrarea atentiei.

MIMICA SURPRIZEI (Fig. 34).

Fig. 34 - Mimica surprizei.

Atît timp cît omul este treaz, muschiul care tine pleoapa su­perioara ridicata ramîne activ. Daca intervine un stimul neasteptat, centrul reflex incon­stient pregateste luarea lui în seama deschizînd si mai mult ochii. (Fig. 34).

MIMICA SOMNOLENŢEI. (Fig. 35).

Fig. 35 - Privire obosita.

Cu cît pleoapa superioara se coboara mai mult si privirea capata expresia de somnolenta, cu atît este nevoie de angajarea muschilor fruntii pentru a des-chide ochii. Astfel, pleoapa co-borîta anunta oboseala, somno­lenta.

III. 3. Indicii ridurilor fruntii

Ridurile fruntii se formeaza în legatura cu eforturile fizice, intelectuale si de vointa. Ele se diferentiaza în ra­port cu pozitia verticala si orizontala.

RIDURILE VERTICALE. (Fig. 36).

W>

Fig. 36 - Riduri-verticale în indispozitie.

RIDURI ORIZONTALE.

Ridurile verticale semnifica dominarea proastei dispozitii sau a mîniei cauzate de nedrep­tati, nenorociri, boli cronice etc. De asemenea, ridurile verticale se mai întîlnesc la persoanele cu capacitati mintale modeste care fac efort pentru a-si con­centra atentia si a solutiona pro­blemele cu care sunt confruntati.

Riduri orizontale, cu sprînccnele trase în sus, se în­tîlnesc la oamenii care se mira frecvent, sunt stapîniti de curiozitate si la' cercetatorii angajati continuu în activi­tati ce necesita eforturi mintale. Daca obrazul poarta con-

stant expresie de somnolenta si atentie fortata, adica daca gasim riduri orizontale si ochi cu pleoape coborîte, se poate conchide ca ne gasim în fata unui om marginit, cu po­sibilitati mintale modeste.

Fizionomie, ridurile orizontale, cu sprîncenele ridicate se întîlnesc : a) la oameni care se mira--.frecvent, adica la curiosi. Ei doresc în mod constant sa afle noutati, stau în expectativa de a învata ceva, socotesc peste tot, întreaba, asculta ; b) la oameni care au continuu angajata, activitatea ^inatala în perceptii sau solutionarea unor probleme ce' necesita eforturi mintale.

Fig. 37 - Mimica     Fig. 38 - Mimica

indolentei.      atentiei, surprizei.

III. Indici în mimica gurii

La fel ca-.si mimica privirii, mimica gurii ne da posi­bilitatea sa apreciem caracterul persoanei, atitudinile si activitatea intelectuala.

MIMICA SCRUTĂTOARE

Cînd cineva este pe punctul de a aprecia gustul linei
bauturi, vin de exemplu, îl introduce în gura întinzînd bu­
zele în forma de trompa si-1 face sa alunece încet pe su­
prafata superioara a limbii, astfel încît degustarea; lui sa
dureze cît mai mult. Aceeasi expresie o întîlnim si la me­
dicul care asculta pulsul, la criticul ce examineaza o'Ope­
ra-etc. (Fig. 39).        . . : -' ;...-...';-.■

Fig. 39 - Trasatura scrutatoare. EXPRESIA PLĂCERII

Trasatura de placere este expresia mimica a unor dis­pozitii si sentimente foarte agreabile. Expresia placerii este redata prin îndepartarea usoara a maxilarelor, tra­gerea buzelor si înscrierea lor pe o linie deapta, în timp ce fanta orizontala a gurii prezinta expresia analoaga celei de sus. (Fig. 40).

Fig. 40 - Placere cu privire visatoare (a), ascunsa (b), cu amintiri placute (c).

EXPRESIA ÎNCORDATĂ

Trasatura încordata e întîlnita în momentul unui e-fort mare. Asa cum se stie, cînd facem eforturi mari, nu se contracteaza numai muschii bratelor. Strîngem conco­mitent din dinti si apasam buzele una peste alta. în ace­lasi timp buza inferioara este energic presata contra bu­zei superioare. Mijlocul inferior este ridicat si ne apar

doua pliuri care încep din mijlocul buzei inferioare, se îndreapta lateral, înscriindu-se într-un triunghi cu unghiul obtuz în linie dreapta în jos sî lateral. Aceasta expresie poate fi provocata si de eforturi intelectuale. Deci, gura închisa violent, cu buza superioara ridicata exprima te­nacitate, încapatînare, perseverenta.

Fig. 41 - Expresie încordata ferma (a), nemultumita (b), .staruitoare (c).

EXPRESIA DISPREŢUITOARE, AROGANTA

Fig. 42 - Expresia aroganta a gurii în. plan (a) si în profil (b).

Expresia dispretuitoare se întîlneste la oamenii preten­tiosi, care au obiceiul de a-si atribui calitati sfidînd de­fectele altora. Se caracterizeaza prin. sprâncenele ridicate, riduri orizontale pe frunte sî pleoape coborîte. Mimica gurii arogantului se mai caracterizeaza prin împingerea mijlocului buzei inferioare în sus, cu convexitatea întoarsa în jos (Fig. 42). Pliurile verticale si orizontale de pe frunte, sprîncenele arcuite semnalizeaza dispret însotit de mî-nie. (Fig. 42).

MIMICA ATENŢIEI DE ASCUL­TARE

Atentia pentru perceperea unor sunete este redata în Fig. 43 prin deschiderea gurii, iar atentia le­gata de aparitia unei surprize - prin deschiderea ochilor (Fig- 38).

III. 5. ■ Indici în mimica

Fig. 43 - Atentie de            ,-,, , ' . " . ;

ascultare.'       Cind vrem sa apreciem mirosul

dintr-un anumit Ioc, ins        m sa-

■ ciat. Daca vrem sa pri .

în totalitate un stimul olfactiv si sa-1 examinam des< ".'idem

treptat narile lasînd sa intre cît mai mult aer.

Dilatarea narilor este un indiciu care arata preocu­parea de a aprecia mirosul dintr-un anumit loc. (Fig. 44). Dar nu numai obiectele mirositoare provoaca deschiderea narilor, ci si reprezentarile lor. In acest sens umflarea narilor se înscrie, alaturi de deschiderea ochilor si r carea sprîncenelor, ca o mimica a atentiei concentrate. De asemenea mînia, se exprima atît prin ochi si fixa­rea privirii, riduri orizontale si ver­ticale, cît si prin dilatarea narilor. Cînd narile se dilata, ele dau capului o expresie de surpriza. Daca dilatarea narilor dureaza, a-vem în atentie miros urît, se ma­nifesta tendinta de a strînge nari­le si a le acoperi cu buza superi­oara si chiar cu mina.

Fig. 44 - Dilatarea narilor la aprecierea mirosului.

în concluzie, narile deschise semnifica acelasi lucru cu pleoape­le ridicate, ceea ce înseamna ca se. recunoaste un spirit deschis, sensibil la impresii.

III. 6. Mimica unor trairi emotionale

EXPRESIA RÎSULUI

Rîsul reprezinta uha dintre manifestarile cele mai frecvente, dar si mai discutate ■ ale sufletului omenesc. Rîsul, spune St. Odobreja.

Cea mai usoara forma de rîs este ZÎMBETUL sau 'URiSUL. "El consia din contractarea muschilor gurii n-r-un rîs incomplet. Gura este deschisa si colturile trase utin lateral. în obraz apar doua gauri ce dau gropite

fetei.

Rîsul este caracterizat de Darwin prin gura mai mult sau mai putin deschisa., cu colturile trase înapoi precum si putin în sus, iar buza superioara este putin ridicata.

Fig. 45 - Surîs placut (a), amar (b), cu privire ascunsa (c)i

Un rîs violent determina o stare dezagreabila legata de supraîncordarea muschilor si perturbarea respiratiei. Se explica astfel ridurile verticale si trasatura de amara­ciune ce se observa la mimica rîsului foarte violent. Aceasta stare de dispozitie ce însoteste rîsul foarte vio­lent,, numit popular si rîs cu lacrimi, este confirmata de schimbarile ce-1 însotesc.

Rîs fortat.

Fig.

Fig. 46 - Rîs violent.

EXPRESIA PLÎNSULUI

Plânsul se diferentiaza dupa împrejurarile care l-au declansat : suferinte fizice sau morale, patrunderea unui corp în ochi, lovirea globului ocular, îmbibarea aerului ou substante chimice, fum eto. în consecinta, înainte de a aprecia particularitatile mimicii plînsului, trebuie sa cunoastem cauzele care l-au generat. Cînd nu intervin cauze speciale si omul se obisnuieste, ochii capata un as­pect umed si lucios, care anunta tipurile sensibile, pa­sionate, sentimentale. Din contra, oamenii reci, pozitivi au o privire uscata. Privirea umeda si straluci­toare mai este întîlnita la persoa­nele feminine dominate de emoti­vitate.

MIMICA SPAIMEI, GROAZEI

- Mimica plînsului.

Fig.

Expresiile de spaima prezinta gradatii, de la simpla atentie pîna la tresarirea de surprindere, de la frica, la groaza extrema. Ca o nota generala remarcam în toate for­mele amintite deschiderea larga a gurii si a ochilor, ridicarea sprînee-

Fig. 49 - Mimica expresiei de groaza.

nelor, orientarea urechii astfel încît sa vedem cît mai bine si sa auzim în mod distinct orice sunet, care a-junge la urechea noastra, deoarece -în acest mod suntem de obicei pre­gatiti sa- descoperim si sa înfruntam orice pericol. Asa cum se stie, emo­tiile, între, care se înscrie si spai­ma, au un caracter adaptiv. De exem­plu, accelerarea batailor inimii, cres­terea concentratiei de glucoza în sîn-%e, etc. pregatesc inconstient individul

pentru a se apara, fie prin fuga, fie

luptînd împotriva pericolului inter­venit.

Darwin caracterizeaza spaima prin accelerarea respiratiei si batailor inimii, palpitatii, transpiratii, tremuraturi sau completa relaxare a muschilor.

Starile de spaima au un caracter dezorganizat si chiar distructiv ce se remarca printr-o stare de agitatie motorie, lesin, voma, relaxarea sfinoteriala etc. I.b. Caragiale des­crie magistral - printr-un comic de situatie caracteris­tic - mecanismul instalarii spaimei, în replica lui Conu Leonida : "Omul, bunaoara, de par exemplu, dintr-un nustiu ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee ; a intrat la o idee ? fandacsia-i gata ca dupa aia din fantacsie cade în hipohondrie". G. Cosbuc ne prezinta starea de spaima dureroasa provocata de aflarea mortii neasteptate a fiului iubit, în versurile : "Cu vuiet s-a izbit un pas De spaima-n laturi si-a ramas Cu pumnii strînsi, fara de glas, Ca un pierdut".

(Moartea lui Fulger).

MIMICA SUPĂRĂRII sI PROASTEI DISPOZIŢII

Suferinta umana ia forme diferite, cu intensitati ce variaza de la bolnav maniaco-depresivi, obsedati con­tinuu de obiectul suferintei, la emotii cauzate de eveni­mente deosebite trecatoare.

Pig. 50 - Mimica unei bolnave depresive.

Fig. 51 - Barbat suparat.

în Fig. 50 este prezenta figura unui bolnav maniaco-depresiv. Colturile gurii sunt lasate în [jos, privirea este situata sub planul orizontalei, capul aplecat în piept. , Proasta dispozitie, spune Darwin, ce urmeaza u-nei suferinte, se caracterizeaza prin : pozitie nemiscata, muschi relaxati, ochi coborîti, capul ple­cat în piept, buzele, obrazul si maxilarul inferior trase în g'os. Colturile gurii sunt trase în jos. Respiratia devine înceata si sla­ba si adesea este întrerupta de oftari adînci. Sprîncenele capata o expresie oblica. Pielea deasupra partii exterioare a ambelor sprîncene este trasa în acelasi timp în jos, si netezita prin contractiile mus­chilor orbiculari. Sprîncenele sunt de asemenea împre­unate prin contractia simultana a muschilor sprînceneior. Sa ne amin­tim versurile lui V. Alecsandri : "O-mul trist cade pe gînduri si se a-propie de foc", ce exprima indispozi­tia provocata de schimbarea anotim­pului si care consemneaza o aceeasi directie, în jos, a mimicii, caracteris­tica tristetii. însasi pozitia cu capul in mâini a "Gînditorului de la Hama-sia", ilustreaza framîntarile interioa­re cu elemente de tristete, pe care soarta vitrega le-a adus poporului nostru lungi perioade de timp. Sunt semnificative si urmatoarele versuri scrise de G. Cosbuc :

"La stat si umblet slaba ce-i Topiti sunt ochii; viorei De-atîta vaiet neîntrerupt ' si graiul stins si obrazul supt..."

MIMICA BUCURIEI sI BUNEI DISPOZIŢII

Buna dispozitie are, la rândul ei, semne mimice si fizio-nomice caracteristice. Omul bine dispus se tine drept, cu capul sus, cu ochii deschisi. Are un mers degajat, saltaret, într-adevar* cînd aflam o veste îmbucuratoare suntem ge­nerosi', comunicativi, oamenii ne par mai buni, simtim ne­voia sa le comunicam realizarea noastra, sa le facem pla­cere prin vorbe politicoase. Dispozitia vesela, placuta, poate fi generata si de existenta unei persoane pe care o iufc Dragostea se aseamana, ca expresie, cu dispozitia placuta. în plus, apare tendinta de apropiere a persoanei iubite a trai în preajma ei. Ideea a fost formulata de M. Ei nescu în frumoasa poezie "Valurile vremii" :

"Sa te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump si fata mea de lacrimi pe fata ta s-o plec, Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o înec si mîna friguroasa s-o încalzesc la sîn, . Aproape, mai aproape, la inima-mi s-o tin"..

IV. 2. Mina eiementara