INFLUENTA OMULUI ASUPRA CELORLALTI (HIPNOZA SI SUGESTIA)

INFLUENŢA OMULUI ASUPRA CELORLALŢI (HIPNOZA sI SUGESTIA)

Daca ne întrebam în ce fel se poate realiza, în general, influenta celorlalti oameni, sta în spiritul psihologiei individuale (Individualpsychologie sa raspunda ca în

aceasta privinta intervin fenomenele de solidaritate. întreaga noastra viata se desfasoara sub semnul posibilitatii primordiale a influentarii reciproce. Aceasta este deosebit de accentuata în anumite cazuri, cum sunt raporturile dintre profesor si elev, parinti si copii, sot si sotie. Sub influenta sentimentului de comuniune sociala are loc, într-o anumita masura, venirea în întâmpinarea actiunii exercitate de celalalt. Gradul acestei influentabilită 818e46i ;ti depinde însa de masura în care apare întemeiat dreptul celui care influenteaza asupra celui influentat. Este exclusa o influenta de durata asupra cuiva, în cazul în care acesta este supus unui prejudiciu. Influenta va fi maxima în cazul în care ne aflam într-o stare de spirit care ne da sentimentul ca propriul nostru drept este garantat. îndeosebi pentru educatie acest punct de vedere este important. Este posibil sa se propuna sau chiar sa se practice o alta forma de educatie. O educatie care ar tine seama de acest punct de vedere ar fi eficienta tocmai pentru ca s-ar conecta la ceea ce este absolut fundamental, anume la sentimentul de comu­niune sociala. Ea nu ar da rezultate decât în cazul în care un om ar încerca sa se sustraga în mod deliberat influentei societatii. Iar lucrul acesta nu se face fara complicatii; trebuie dusa în prealabil o lupta mai îndelungata, în cursul careia sa slabeasca legaturile sale cu mediul si el sa se gaseasca într-o opozitie totala fata de sentimentul de comuniune sociala. Atunci orice influenta exercitata asupra sa întâmpina rezistenta sau chiar devine imposibila si avem în fata privelistea unui om care la orice tentativa de a se actiona asupra lui raspunde printr-o actiune în sens contrar (spirit de contradictie).

Avem deci toate motivele sa ne asteptam ca unii copii, care se simt mai mult sau mai putin oprimati de mediul lor, sa manifeste o slaba capacitate si înclinatie de a da ascultare educatorilor lor. Exis­ta, desigur, numeroase cazuri în care presiunea din afara este atât de puternica încât înlatura orice rezistenta, în aparenta orice influenta fiind acceptata si urmata. Ne vom convinge însa în scurt timp ca aceasta supunere nu are nici o valoare practica. Ne aflam uneori în fata spectacolului unei fiinte grotesti, facuta inapta pentru viata (as­cultarea oarba), un om care pururea asteapta sa-i comanzi ce si cum sa faca. Marele pericol pe care îl aduce cu sine aceasta supunere dusa atât de departe poate fi apreciat prin faptul ca acei copii care

asculta de oricine îi ia sub puterea sa pot comite, la ordin, chiar crime. în bandele de raufacatori ei îndeplinesc roluri sinistre, pe când capul bandei se tine în general de-o parte. în aproape toate ac­tele de pedepsire rasunatoare puse la cale de asemenea bande, astfel de indivizi sunt instrumentele de executie7. Asemenea oameni dau dovada de o ascultare neverosimila prin proportiile ei si pot simti în aceasta chiar o satisfacere a propriei ambitii.

Daca ne limitam însa numai la cazurile normale în care are loc influenta, putem stabili ca indivizii cei mai dispusi sa se lase influ­entati si sa coopereze în acest sens sunt cei al caror sentiment de comuniune sociala a fost cel mai putin contrariat si ca, în schimb, refractari sunt cei la care înclinatia de a parveni, aspiratia la supe­rioritate au atins cote deosebit de înalte. Observatia ne ofera zi de zi învataminte. Când parintii se plâng de un copil, o fac extrem de rar pentru a-i reprosa ascultarea oarba, pe ei nelinistindu-i neascultarea, iar examinarea unor astfel de copii ne arata ca ei cad prada impul­sului de a scapa de chingile mediului lor si ca, daca se straduiesc sa frânga normele vietii lor marunte, este pentru ca un tratament eronat i-a facut inabordabili în ceea ce priveste interventiile pedagogice. Nazuinta intensa spre putere (das intensive Streben nach Macht) este astfel invers proportionala cu educabilitatea. în pofida acestui adevar, educatia noastra familiala tinde în principal sa incite ambitia copilului si sa-i inculce idei de grandoare. Aceasta nu din nu stiu ce nechibzuinta, ci pentru ca întreaga noastra cultura si civilizatie, ele însele impregnate de astfel de idei de grandoare, genereaza aseme­nea impulsuri, încât în familie, ca si în societate, preocuparea pri­mordiala este aceea de a-1 face pe tânar sa paseasca în viata cu o stralucire aparte, depasindu-i pe toti ceilalti, pe cât posibil în toate privintele. în capitolul în care vom trata despre infatuare vom arata mai pe larg cât de necorespunzatoare este aceasta metoda educa­tionala bazata pe ambitie si cum, lovindu-se de asemenea dificultati, dezvoltarea vietii psihice poate sa esueze.

într-o situatie similara cu a acelora care, ca urmare a înclinatiei lor de a se supune neconditionat, se conformeaza aproape fara exceptie cerintelor mediului, se gaseste orice mediu/n*. Acestuia trebuie doar sa-i fie indusa intentia de a face câtva timp tot ceea ce

i se cere. Iata procesul care sta la baza predispozitiei pentru hipnoza. în legatura cu aceasta sunt de facut, în general, urmatoarele obser­vatii: este posibil ca un om sa declare sau sa creada ca poate fi hipno­tizat, cu toate ca lui îi lipseste starea de pregatire psihica favorabila supunerii. Dupa cum este posibil ca un altul sa opuna hipnozei o rezistenta categorica si, cu toate acestea, sa fie sufleteste pregatit la supunere. Hipnoza se realizeaza exclusiv pe baza atitudinii psihice a medi um-ului, nu pe baza spuselor sau credintelor acestuia. Din gresita întelegere a acestui fapt a rezultat multa confuzie, pentru ca în hipnoza avem cel mai adesea de-a face cu oameni care se îm­potrivesc, pe când, în definitiv, ei sunt înclinati sa îndeplineasca ce­rintele hipnotizatorului. Aceasta stare de disponibilitate (Bereits-wiiligkeit) poate avea diferite grade, asa încât rezultatele hipnozei difera de la om la om. Dar în nici un caz disponibilitatea în fata hipnozei nu depinde de vointa hipnotizatorului, ci de dispozitia psihica a med/um-ului.

Cât priveste natura hipnozei, ea este înrudita cu starea de somn. Enigmatic este doar faptul ca pentru ca acest somn sa se pro­duca este necesara o comanda din partea altcuiva. Comanda care este eficienta numai daca se adreseaza unui individ pregatit s-o accepte. Decisive în privinta aceasta sunt, dupa cum s-a mentionat, esenta si dezvoltarea personalitatii medium-ului. Numai atunci când cineva este în asa fel structurat încât sa se conformeze fara spirit critic influentei altora, exista posibilitatea de a provoca în el acest somn specific, care, mai mult decât somnul natural, este deconectat de capacitatea de actiune voluntara proprie, în asa masura încât finalmente individul poate fi pus în miscare de centrii motori ai hipnotizatorului care da comanda9. Din somnul normal ramâne doar un fel de stare crepusculara, asa încât medium-ul nu-si poate aminti din cele ce se petrec în timpul hipnozei decât ceea ce vrea hipno­tizatorul. Este eliminat în primul rând spiritul critic, cea mai impor­tanta cucerire a organului psihic în conditiile societatii noastre. Un medium este, ca sa spunem asa, o prelungire a mâinii hipnotiza­torului, un organ care functioneaza la ordinul acestuia.

Majoritatea oamenilor capabili sa-i influenteze pe altii atribuie aceasta capacitate si, în general, orice posibilitate de acest fel, unui

fluid misterios, unei puteri extraordinare, care le-ar fi proprii. Aceas­ta duce la nemaipomenite scandaluri, la abuzuri, îndeosebi la re­voltatoare excese din partea celor care practica telepatia si hipnotis­mul. La drept vorbind, se poate afirma ca ei înjosesc în asa masura demnitatea umana încât nu ocolesc nici o posibilitate de a lucra clandestin. Nu trebuie sa se înteleaga de aici ca fenomenele pe care le prezinta au la baza sarlatania. Nicidecum. Dar creatura umana este atât de înclinata la îngenunchere încât poate deveni victima unui individ care are tupeul sa se prezinte drept unul care supraliciteaza, dat fiind ca oamenii în majoritatea lor sunt dispusi sa se supuna, fara sa verifice cum stau lucrurile, plecându-se în fata autoritatii, lasân-du-se intimidati si captati, subordonati fara crâcnire, ceea ce, fireste, niciodata nu a putut sa puna ordine în viata colectiva a oamenilor, ci a condus întotdeauna la un supliment de revolta din partea celor supusi. Nimeni pâna astazi nu a practicat telepatia sau hipnotismul cu bune rezultate pe termen mai lung. Foarte adesea s-a întâmplat ca hipnotizatorul sa dea peste un om, un asa-numit medium, care pur si simplu 1-a "interiorizat"10. Acest lucru s-a petrecut si cu oameni de stiinta importanti, care au voit sa-si exercita forta asupra unor indivizi sugestionabili. De multe ori survin esecuri când medium-ul se dovedeste a fi, ca sa spunem asa, un înselat înselator, pe de o parte amagit, pe de alta îngenuncheat de sine însusi. Dar puterea care ni se pare a intra în actiune aici nu este niciodata aceea a hipnotiza­torului, ci totdeauna avem de-a face cu înclinatia medium-ului de a se supune; nu este vorba de nici o putere magica, ci de extraordinara pricepere a hipnotizatorului de a pune în scena farsa. Daca, în jchimb, cineva este obisnuit sa duca o viata întru totul dupa chib­zuinta sa si nu-si însuseste fara discernamânt concluziile altora, atunci în mod firesc un astfel de om nu va putea fi hipnotizat si nici nu va prezenta straniile fenomene ale telepatiei. Deci toate aceste fenomene nu sunt decât fenomene ale ascultarii oarbe.

în acest context este de mentionat si sugestia. Putem întelege esenta acesteia numai daca o inseram, în cel mai larg sens, în sfera impresiilor (Eindriicke). Este de la sine înteles ca omul nu numai ca primeste la un moment dat impresii, ci ca si sta în permanenta sub influenta lor. Receptarea de impresii nu este cu totul insignifianta,

acestea continuând sa actioneze asupra noastra. Iar când acestea sunt demersuri din partea unui alt om, încercari de a ne convinge, de a ne îndupleca, în acest caz putem vorbi de sugestii. Are loc modificarea sau consolidarea unei conceptii active, care se manifesta deslusit la posesorul ei. Problema dificila consta propriu-zis în faptul ca oamenii reactioneaza diferit la impresii dinafara. Pe de alta parte, influenta depinde de gradul de independenta al persoanei respective. Sunt de luat în considerare îndeosebi doua tipuri. Unii supraesti­meaza cu usurinta opinia celorlalti, asadar nu tin prea mult la îndreptatirea propriilor lor conceptii, lâ faptul ca ele sunt corecte sau false. Ei exagereaza importanta altor persoane, asa încât se adap­teaza lesne la opinia acestora. Ei sunt cu totul apti pentru sugestio-narea în stare de veghe sau pentru hipnoza. Celalalt tip va considera drept o ofensa tot ceea ce vine din afara, socotind ca doar propria sa opinie este justa si respingând orice contributie a celorlalti, fara a-i pasa de justetea sau injustetea ideilor lor. Ambele tipuri degaja un sentiment de slabiciune, cel de-al doilea neîmpacându-se cu ideea ca ar avea ceva de primit de la ceilalti. Foarte adesea întâlnim oameni care intra lesne în conflict, nutrind în sinea lor parerea ca ar fi prea accesibili la sugestionarea de catre altii. Ei îsi întaresc însa aceasta parere numai pentru a nu deveni receptivi, asa încât este greu sa obtii vreo schimbare de optica de la ei.