INFLUENTEAZA FACTORUL DISTURBATOR GRADUL DE CONCENTRARE SI TIMPUL NECESAR ACTIVITATII?

FACULTATEA DE SOCIO-UMANE , ORADEA

SPECIALIZAREA : PSIHOLOGIE  

INFLUENTEAZA FACTORUL DISTURBATOR  GRADUL DE CONCENTRARE SI TIMPUL NECESAR ACTIVITATII

ORADEA, 05. 2009

INFLUENTEAZA FACTORUL DISTURBATOR  GRADUL DE CONCENTRARE SI TIMPUL NECESAR ACTIVITATII?

Scopul acestei lucrari a fost de a investiga daca factorul disturbator (VI) cu cele doua modalitatii :0 (fara zgomot), 1 (zgomot) are efecte asupra timpului efectiv de rezolvare (vd) al activitatii impuse .Au participat 2 loturi de subiecti, fiecare in numar de 10 s 444h72e ubiecti,cu o medie de varsta de 20,5 ani, care au rezolvat Testul Praga, fiind in acelasi timp cronometrati. Pentru obtinerea rezultatelor am folosit testul ItI pentru esantioane independente, calculand K-S pentru verificarea normalitatii distributiilor, obtinandu-se praguri de semnificatie mai mari de .05,astfel distributia datelor este simetrica la nivelul populatiei.. Testul ItI are valoare negativa deoarece performantele subiectilor sunt mai mari odata cu, cresterea timpului de lucru si invers. Datorita faptului ca , pragul testului ItI are valoarea de .00 pentru timp, ipoteza a fost validata, factorul disturbator influentand timpul de realizare al activitatii.

I.          ATENTIA

Cosmovici subliniaza faptul ca ``omul se afla permanent intr-o ploaie de stimuli care produc numeroase senzatii: vizuale, auditive, olfactive, tactile, interne etc. Volumul de informatii receptat de organele senzoriale ajunge pana la 100.000 de biti pe secunda (bitul este unitatea de informatie exprimata printr-un logaritm in baza doi; un bit este egal cu 21 deci cu o alternativa a doua posibilitati). Din aceasta cantitate nu ajung in constiinta decat 25-100 de biti pe secunda. Deci se realizeaza o importanta selectie a stimularilor. in acest proces, un rol central il indeplineste atentia, ea fiind o focalizare a constiintei. In orice moment exista o zona de maxima claritate a constiintei - cea a atentiei, inconjurata de aspecte neclare si de stimuli subconstienti. Atentia consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice cognitive asupra unui obiect sau fenomen. Ea realizeaza astfel o optimizare a cunoasterii unui sector din lumea inconjuratoare sau din viata psihica interna" (Cosmovici, 1996)

Manifestarile si efectele atentiei sunt :

a) Orientarea constiintei intr-o directie asigura o selectie a unor impresii, ce apar cu maxima claritate, in raport cu altele care sunt mai sterse. De exemplu, cand citim o carte interesanta, textul ne absoarbe toate gandurile, iar ceea ce se petrece in jur: zgomote, convorbiri nu este inregistrat. Uneori suntem asa de cufundati in lectura, incat nu mai stim daca este dimineata sau dupa amiaza.

b) Concentrarea, intensificarea impresiei. E. Titchner a demonstrat experimental ca daca prezentam unor subiecti o succesiune rapida de stimuli cand puternici, cand slabi, cerandu-le sa urmareasca cu atentie producerea stimulilor slabi, diferentele percepute intre stimuli apar mai mici decat atunci cand atentia se fixeaza la cei puternici.

Dupa Lev Tolstoi, marele romancier, orice obiect, cat de mic, poate deveni enorm daca i se acorda mereu atentie. O mica umflatura sub piele, de care cineva se teme ca ar fi de natura canceroasa si o urmareste necontenit, ajunge sa-i copleseasca existenta. La fel, floarea pe care un pensionar o ingrijeste mereu capata o importanta majora si furtul ei declanseaza o catastrofa morala!

c) Claritatea unui obiect asupra caruia ne concentram atentia sporeste. Nu e vorba numai de acomodarea vizuala cand privim, deoarece claritatea sporeste mult si in cazul urmaririi unei conversatii. Ea rezulta din intensificarea procesului constient.

d) Rapiditatea perceperii unui eveniment: cand urmaresc atent sosirea unui prieten intr-o piata aglomerata il observ mult mai repede decat atunci cand nu astept venirea lui.

e) Modificarile motorii si expresive sunt caracteristici bine cunoscute ale concentrarii atentiei. Cand astept un eveniment indepartat, ridic capul, sprancenele, apar cute orizontale pe frunte, ochii sunt larg deschisi. Dimpotriva, in atentia interioara, cautand sa-mi amintesc cat mai bine un text, apar reactii inverse: plecarea capului, coborarea sprancenelor, ochii aproape se inchid etc. (Cosmovici, 1996)

Asemenea reactii erau caracterizate de I.P. Pavlov ca fiind "reflexe de orientare': orientarea capului, a corpului, acomodarea senzoriala (a cristalinului si a pupilei), concomitenta cu inhibarea altor miscari, cresterea tonusului muscular, toate constituie o pregatire pentru reactia prompta. Modificarile se datoreaza sistemului nervos central si vegetativ, implicand totodata mecanisme respiratorii si circulatorii. Reactia de orientare este declansata de o variatie in situatia actuala, de interventia a ceva nou. Desigur, ea poate surveni si in urma unei initiative a persoanei, ca un act de vointa.

Se pot distinge mai multe forme ale atentiei. P. Guillaumme deosebea, dupa obiectul ei: a) atentia in expectativa; b) atentia exterioara si c) atentia interioara.

Se manifesta atentia in expectativa cand asteptam un anumit eveniment sau semnal la care trebuie sa reactionam prompt. Se vorbeste in acest caz de vigilenta, aspect foarte important in industria moderna, cand operatorul trebuie sa urmareasca numeroase tablouri de comanda, cu multiple indicatoare de control al mersului masinilor, instalatiilor. Vigilenta asigura reactii prompte, de ea depinde siguranta in exploatare.

Experimental, s-a constatat ca vigilenta incepe sa scada dupa jumatate de ora, dar poate continua o ora si jumatate. Ea scade daca semnalele critice sunt rare si cand apar multe semnale necritice, fara importanta.

Atentia exterioara e prezenta cand urmarim obiecte, fenomene din mediul ambiant ori miscarile, actiunile noastre.

Atentia interioara se concentreaza, prin dedublare, asupra vietii interioare, asupra propriilor imagini, ganduri, sentimente. Este atentia angrenata in actul de introspectie.

Se mai poate efectua o clasificare a atentiei dupa proprietatile intrinseci:

a) Atentia involuntara care se realizeaza de la sine, fara efort. Ea este pasiva cand orientarea este provocata de excitanti exteriori, de obicei noi ori puternici. I.P. Pavlov o caracteriza ca reflex de orientare.

b) Atentia voluntara presupune un efort, uneori penibil, de vointa (ca atunci cand trebuie sa invatam un curs neinteresant).

c) in fine, unii vorbesc si de atentie postvoluntara: ne concentram asupra unei activitati care nu ne place, dar in virtutea exercitiului si experientei ea incepe sa ne atraga si ajungem sa o efectuam cu placere, fara sa mai fie nevoie de efort voluntar. E cazul copilului pus sa invete sa cante la un instrument muzical -plictisit de exercitiile monotone necesare, dar care, dupa ce dobandeste dexteritate, incepe sa-i placa muzica si nu mai e necesara interventia vointei.

Exista anumite conditii, anumiti factori care favorizeaza concentrarea atentiei. Mai intai, putem vorbi de conditii externe, a) Noutatea obiectelor, fenomenelor, situatiilor ne atrage cu usurinta atentia; b) Intensitatea stimulilor este un al doilea factor. O lumina, un sunet puternic ne atrag imediat atentia. De asemenea, obiectele mari, mai degraba decat cele mici. Culorile vii, mai mult decat cele pale. Dar intensitatea trebuie considerata in mod relativ. in functie de contrast, un zgomot mic ne poate atrage atentia (intr-o clasa in care e o liniste deplina, sesizam si bazaitul unei muste), iar unul mare nu (intr-o hala unde se nituiesc cazane, un zgomot, chiar puternic, nu este observat); c) Miscarea, schimbarea, variatia atrag atentia. De aceea, filmul retine mai usor atentia decat simplele fotografii ori planse.

Dar exista si factori interni contribuind la trezirea atentiei, cel mai important fiind interesul. Ceea ce ne intereseaza ne atrage cu usurinta atentia Interesul e subordonat motivatiei, trebuintelor noastre. Daca ne e foame, ne sar in ochi vitrinele tuturor cofetariilor. Cand cautam o anumita carte vedem de departe orice stand de carti. (Cosmovici, 1996)

Din punct de vedere neurofiziologic din multitudinea stimulilor cu care este confruntat, sistemul cognitiv selectioneaza doar acei stimuli care au o valoare motivationala sau adaptativa semnificativa , supunandu-i unor prelucrari ulterioare. Mecanismele psiho-fiziologice implicate in aceste selectii au fost etichetate cu numele de atentie. Selectivitatea prelucrarii informatiei are doua sensuri: selectia itemilor ce vor fi prelucrati, izolarea lor de catre cei ce nu sunt procesati si selectivitatea procesarilor pentru aceeasi categorie de itemi, unii dintre ei fiind prelucrati mai intens iar altii mai superficial ( Miclea, 1999).

Astfel, dintre toate formele de manifestare a vietii psihice, atentia este, in explicatiile curente, cel mai frecvent asociata cu performanta. Chiar daca reusita sau esecul intr-o activitate se datoreaza in realitate bunei sau slabei functionari a altor domenii ale psihicului cum sunt procesele senzoriale, memoria, gandirea ori structurile motivationale, atentia este cea la care apelam in mod curent pentru a ne justifica prestatia. Ea este scoasa la iveala ca prima dimensiune psihica invocata, ignorand adesea cauzele reale ale unui succes sau insucces. Dincolo de ierarhia implicita continuta in asertiunile de mai sus, conceptiile stiintifice asupra atentiei subliniaza rolul deosebit de important al acestuia in activitatea umana (Bonchis, 2006).

II METODOLOGIE

1. IPOTEZE, VARIABILE, DESIGN EXPERIMENTAL

a)     Ipoteze

Ipoteza specifica (VD2) : Factorul disturbator influenteaza timpul necesar de rezolvare al sarcinii.

Ipoteza nula, (vd2) : Diferentele intre timpul de rezolvare al sarcinii se datoreaza hazardului.

b)      Variabile

VI : A cauza : ( variabila independenta)-factorul disturbator cu doua modalitati :

a0-fara zgomot

a1- zgomot

( variabila manipulata , factor intergrup, esantioane independente)

VD :X efectul : ( variabila dependenta)- timpul necesar de rezolvare al sarcinii (factor intergrup, esantioane independente).

Protocol de date brute : a0- 10,10; 11,50; 9,30; 9,14; 11,43; 10,49; 11,31; 9,13; 8,15; 9,23;

a1-

c)      Design experimental

Design unifactorial intergrup, unde VI : A este un factor intergrup, cu doua modalitati :

a0- fara zgomot ;

a1- zgomot ;

Schema designului unifactorial :

TIPUL DE SCALE: VI:A-scala ordinala ( factorul perturbator);

VD : X-scala de interval ( timpul de rezolvare al sarcinii) ;

SUBIECTI :

Subiectii au constituit doua esantioane independente. Ambele esantioane au fost formate dintr-un numar de cate 10 studenti apartinand Universitatii din Oradea, la Specializarea Relatii Internationale si Studii Europene. Varsta minima fiind de 19 ani si varsta maxima de 22 ani, cu o medie de 20,5.

Totalul participantilor a fost de 20 de studenti, provenienta acestora fiind atit din mediul urban, cat si din mediul rural.

3. INSTRUMENTE :

Instrumentele folosite de fiecare student au fost o foaie A4 si un pix /creion , instrumente necesare pentru a duce la indeplinire sarcina. Acestea au fost pregatite inainte de a incepe experimentul, pentru nu a impiedica buna desfasurare a sarcinii si pentru a evita orice factor disturbator care sa impiedice buna desfasurare a activitatii. De asemenea fiecare elev a fost cronometrat pentru a inregistra timpul necesar de rezolvare al sarcinii. Baza acestui experiment l-a constituit testul Praga ce masoara capacitatea de atentie si focusare.

4. PROCEDURA :

Pentru a verifica daca factorul perturbator are influenta asupra timpului necesar rezolvarii unei sarcini am utilizat testul Praga. In primul rand am ales subiectii in mod aleator pentru fiecare proba in parte.

Acest test, Praga, contine un tabel cu 10 linii si 10 coloane, fiecare casuta continand un numar scris cu caractere mari si unul scris cu caractere mici. Pe o alta pagina e lista cu numerele cu caractere mari si indreptul lor cate o casuta pentru raspunsul numarului cu caractere mici din prima pagina care ii corespunde. Fiecare student a primit aceasta proba. Pentru primul esantion, testul a fost aplicat intr-o sala de curs, inaintea inceperii orei si pentru a investiga daca intradevar factorul perturbator influenteaza performanta rezolvarii, adica timpul necesar de rezolvare al sarcinii, a fost o liniste deplina.

Cu folie pregatite dinainte studentii au rezolvat in liniste testul, fiecare student fiind cronometrat in parte, pentru a observa performanta rezultatelor. Fiecare student dupa ce a terminat testul a fost notat, inregistrandu-i-se timpul efectiv de rezolvare a sarcinii. Pentru o buna conlucrare, fiecare student dupa ce a terminat sarcina, pentru a nu ii deranja pe restul colegilor care mai aveau de rezolvat , printr-o ridicatura a mainii a fost notat, astfel activitatea a fost efectuata in conditii de liniste deplina. Avand in vedere k nu ne-a interesat in special rezolvarea intregului test, ci capacitatea de concentrare, am considerat k sunt suficiente 25 de numere gasite, adica un sfert din total.

Pentru cea de-a doua grupa, am folosit acelasi test, dar de aceasta data am aplicat testul la cantina studentilor unde era galagie, zgomot, muzica. La fel ca si prima grupa au rezolvat testul , fiind fiecare in parte cronometrat. Singurul instructaj a fost cu privire la faptul ca nu aveau voie sa comunice intre ei, sa lucreze individual , la fel ca si prima grupa.

Dupa ce toti studentii au rezolvat sarcina impusa, au fost colectate foile cu raspunsurile fiecaruia.

Ambele grupe au respectat cerintele pe care le-am impus astfel activitatea s-a desfasurat in conditii optime, pentru acest experiment.

III REZULTATE SI INTERPRETARI

Etapa 1:

Tabel nr. 1. K-S pentru verificarea normalitatii distributiei, pentru variabila timpul de rezolvare.

Tabelul 1. prezinta distributia datelor in ceea ce priveste variabila factorul disturbator si timpul de rezolvare, aceasta este simetrica la nivelul populatiei, deoarece amandoua pragurile de semnificatie respectiv: p=.880, p=.958 sunt mai mari de pragul de semnificatie de .05.

Etapa 2 :

Tabel nr. 2 .Indici statistici pentru variabila Timpul de rezolvare.

Tabelul 2. prezinta rezultatele, in ceea ce priveste media elevilor care au rezolvat testul in conditii de liniste .Acestia au obtinut o medie mult mai ridicata decat cei care au rezolvat testul in conditie de zgomot. Intre restul mediilor pentru eroarea standard, abatere standard si dispersie nu exista diferente foarte mari, semnificative .

Etapa 3 :

Tabel nr.3. Testul I t I pentru compararea efectiva a variabilei Factorul disturbator si Timpul de rezolvare al sarcinii.

Media la testul Leneve este de .846, astfel se citeste prima linie din tabel.

Pentru I t I calculat ₍₁₈₎=-4, 25, ii corespunde un prag de semnificatie mai mic de .01. Se resinge ipoteze nula si se accepta ipoteza specifica cu un risc de a gresii care este mai mic de .01 (1 %). Testul t are valoare negativa deoarece intr-un interval de timp mare s-au obtinut un numar de mai multe raspunsuri corecte si invers adica , intr-un timp scurt , s-au obtinut mai putine raspunsuri corecte.

Concluzie : Exista diferente in ceea ce priveste timpul de rezolvare al sarcinii, in functie de factorul perturbator.

IV CONCLUZII

In ceea ce priveste validarea ipotezei respectiv :Factorul disturbator influenteaza timpul efectiv de rezolvare a sarcinii, s-au obtinut o serie de rezultate cu privire la acest aspect. Pragurile de semnificatie pentru K-Sz de (.880, .958) mai mari de .05 deci distributia este simetrica la nivelul populatiei. Indicii statistici de start releva o diferenta a mediei de 1,71, mediile fiind de .5, 37 pentru prima modalitate-0 si .3,66 pentru modalitate 1. Testul ItI are valoare negativa (-4, 25) deoarece pentru rezolvarea sarcinii, subiectii in conditii de liniste au solicitat un timp mai mare decat cei care au rezolvat in conditii de zgomot. Testul ItI este mai mic de .01 respectiv .00 pentru timpul necesar de rezolvare al activitatii. Se resinge ipoteza nula si se accepta ipoteza specifica, cu un risc de a gresi care este mai mic de 1%.

Factorul disturbator influenteaza timpul de rezolvare al sarcinii. Pe parcursul acestui studiu nu au aparut probleme cu privire la aplicarea testului, subiectii comportandu-se conform asteptarilor deoarece au respectat cerintele in ceea ce priveste activitatea impusa, de rezolvare al testului Praga, activitatea desfasurandu-se in conditii optime.

Acest studiu este limitat din punct de vedere al subiectilor, iar pe viitor doresc sa realizez diferite studii pe loturi de subiecti, insa in numar mult mai mare, deoarece astfel datele vor fi reprezentative pentru populatie.

BIBLIOGRAFIE 

Bonchis, E. (coord.) (2006). Psihologie generala. Editura Universitatii din Oradea,

Oradea.

Cosmovici, A. (2005). Psihologie Generala. Editura Polirom, Iasi.

Miclea, M. (1999). Psihologie Cognitiva. (editia a II-a revazuta), Editura Polirom, Iasi.