INSUSIRILE ATENTIEI
Atentia unei persoane se diferentiaza pe baza unor însusiri care se din functie de structura activitatile desfasurate predominant, de experienta, motivatie etc., valorificandu-se potentialitatile înnascute specifice acestui proces psihofiziologic.
a) Volumul atentiei sau campul de aprehensiune al atentiei se exprima prin numarul de elemente sau unitati înformationale( litere, logatomi, silabe, cuvinte, cifre, figuri geometrice etc.) înregistrate de subiect relativ simultan, "dintr-o privire". Cercetarile experimentale, îndeosebi tahistoscopice, releva ca atunci cand stimulii sunt elemente fara legatura între ele se percep cu claritate între 5-9 elemente. Cifrele sunt percepute mai usor decat literele. Daca se utilizeaza cuvinte, numarul literelor este mai mare, iar daca se utilizeaza propozitii simple- numarul literelor este si mai mare. Daca se utilizeaza log 19419p158t atomi, sunt perceputi mai usor aceia în care succesiunea literelor este mai familiara în limba respectiva. Formele grafice geometrice sunt mai usor percepute decat literele izolate.
Volumul atentiei, evaluat tahistoscopic, variaza în raport cu înstructajul dat subiectilor, înfluenta experientei anterioare, materialul utilizat, întensitatea si durata stimularii, prezentarea dispersata sau grupata a materialului. Dar, desigur, nu poate fi neglijata calitatea organizarii înformatiilor ce se prezinta. Astfel, înlocuind unitatile simple cu simboluri matematice sau logice de o mare concentrare înformationala, G. Miller a obtinut aceeasi "cifra magica" 7+/-2, pe care si alti cercetatori au obtinut-o prin prezentarea tahistoscopica a unor unitati înformationale simple[dupa 18 ].
Unii psihologi contesta corectitudinea înterpretarii rezultatelor obtinute prin experimentele tahistoscopice. Ei arata ca este necesara analiza întrepatrunderii dintre capacitatea de aprehensiune si memoria imediata(operativa ) implicata în redarea unitatilor înformationale percepute. Deci este posibil ca subiectul sa aiba un camp de aprehensiune mai mare de 6 unitati pe care le vede si le recunoaste simultan, dar în cursul reproducerii lor, dupa primele sase redate sa le uite pe celelalte, datorita limitelor memoriei operative. Un experiment îngenios, efectuat de Averbach si Sperling [dupa 26] confirma ipoteza de mai sus, relevand ca volumul atentiei este aproximativ de trei ori mai mare decat se crezuse. De asemenea, s-a emis ipoteza, verificata de actiunile cotidiene, ca persoanele cu tipuri de activitate nervoasa superioara mobile si excitabile sunt avantajate în ceea ce priveste volumul atentiei.
b) Concentrarea atentiei este o trasatura a atentiei selective, focalizate. Ca urmare a directionarii selective a activitatii exploratorii a persoanei, sustinuta de factorii motivationali si afectivi,in explicarea concentrarii atentiei, sub unghi fiziologic,intra în functie principiul dominantei si al înductiei pozitive. Concentrarea profunda asupra unuiobiect, fenomen sau proces, asupra unei actiuni etc., se datoreste focalizarii atentiei paralel cu reducerea volumului acesteia si cu crearea unei stari de "neatentie" fata de alte elemente ale campului perceptiv, ale activitatii psihomotorii si, în general, ale activitatii cognitive.
Gradul de concentrare al atentiei- în opozitie cu distragerea ei- poate fi apreciat dupa rezistenta la factorii perturbatori. Prin urmare, criteriul esential al atentiei concentrate este rezistenta la agentii perturbatori si mentinerea focalizarii ei, sustinuta energetic de factori motivationali si afectivi. Efortul voluntar solicitat de concentrarea atentiei este mai mare în conditiile existentei unor factori perturbatori externi sau înterni(zgomot, oboseala, dezinteres etc.). Scaderea capacitatii de concentrare a atentiei voluntare este un simptom al oboselii neuropsihice, al lipsei sau însuficientei flexibilitatii adaptative îndeosebi în conditii stresante.
c) Stabilitatea atentiei releva durata mentinerii neintrerupte si întensive a focalizarii acesteia, ceea ce permite orientarea si concentrarea optima a activitatii psihice în raport cu exigentele unor sarcini. Educarea stabilitatii atentiei prezinta un înteres practic deosebit, deoarece aceasta însusire a atentiei focalizate este o conditie a reusitei în toate activitatile umane, mai ales în cele care implica detectarea si supravegherea unor semnale sau în sarcinile de munca efectuate în conditii de monotonie. De exemplu, cercetarile arata ca dupa 30-40 minute de supraveghere a radarului performantele de detectie scad progresiv, ceea ce pericliteaza traficul aerian.
Stabilitatea atentiei este un fenomen complex, ce exprima una dintre determinarile psihofiziologice datorate raporturilor dintre forta excitatiei si înhibitiei, dintre echilibrul si dezechilibrul, mobilitatea si înertia proceselor nervoase. înertia relativa a proceselor nervoase favorizeaza stabilitatea atentiei unei persoane. Dar, stabilitatea atentiei, ca si celelalte însusiri ale atentiei, se poate antrena prin procedee adecvate.
d) Mobilitatea atentiei se evalueaza în raport cu capacitatea subiectului de a realiza deplasari ale focalizarii acestui proces psihofiziologice, realizate întentionat, în întervale scurte de timp, în raport cu solicitarile unor sarcini. Durata necesara pentru deplasarea atentiei este de minimum 1/6 secunde(Cherry Taylor). Mobilitatea atentiei este determinata de capacitatea de readaptare a sistemului selectiv, respectiv a "filtrului", la un nou canal de timp[26]. Acest aspect a fost relevat experimental de Broadbent[5]. Subiectilor li s-a cerut sa asculte prin casti un fragment al unui text transmis de pe o banda magnetica, în asa fel încat ascultarea avea loc doar un timp scurt, cu o singura ureche, alternativ.In conditiile în care comutarile nu sunt prea frecvente, subiectul poate urmari continutul semantic al fragmentului prezentat. în schimb, daca au loc peste 3 comutari pe secunda, subiectul nu va putea întelege sensul fragmentului prezentat.Prin urmare, comutarea atentiei, ca si consecinta a punerii în functiune a mobilitatii atentiei, rezida în deplasarea ei de la un obiect la altul, avand nevoie de un anumit prag temporar. Comutarea este înfluentata de trasaturile proceselor nervoase, îndeosebi de mobilitate/ înertie si de motivatie. De asemenea comutativitatea este determinata si în acelasi timp înfluenteaza buna stapanire a formelor de comunicare si de activitate profesionala.
e) Distributivitatea atentiei vizeaza vechea întrebare privind posibilitatea sau imposibilitatea efectuarii simultane a doua actiuni sau activitati diferite. Desi focalizarea atentiei si concentrarea selectiva nu se pot distribui spre doua activitati diferite, totusi unele activitati se pot efectua în acelasi timp daca:
doar una dintre ele solicita atentia concentrata, cealalta fiind automatizata;
atentia se comuta rapid de la o actiune la alta, fiind favorizate persoanele cu o mobilitate optima a atentiei;
diferite actiuni sunt întegrate într-o activitate complexa.
Deci, distributivitatea atentiei se caracterizeaza prin numarul de actiuni sau de activitati pe care o persoana le poate efectua simultan, fara ca una sa înterfereze prea mult cu celelalte.Executarea simultana a doua activitati neautomatizate ar avea consecinte negative atat pentru una cat si pentru cealalta. în schimb, în conditiile în care una din activitati este automatizata, aceasta poate fi dirijata de regiuni corticale partial înhibate, în timp ce atentia se concentreaza asupra activitatii neautomatizate. Sa ne amintim de faptul ca D. E. Broadbent desi opiniaza pentru functionarea atentiei în fiecare moment numai pe un canal,celelalte întrand într-o faza refractara,admite totusi ca unul dintre canale poate functiona latent. Aceasta mai ales în conditiile unor stimuli familiari, dar performanta este mai redusa decat în conditiile în care stimularile nu sunt concomitente. Totusi, exercitiile îndelungate pot mari capacitatea de distributivitate a atentiei. Atentia distributiva reprezinta o aptitudine care trebuie înteleasa în sensul înterventiei concomitente a unor modalitati ale atentiei spontane si ale celei voluntare, la diferite niveluri de functionalitate[18]. Distributivitatea atentiei este antrenabila mai ales la persoanele cu un tip de activitate nervoasa superioara puternic echilibrat mobil si la cele care manifesta "independenta de camp", în contextul existentei unor stiluri cognitive flexibile.
In ansamblu, însusirile atentiei au note particulare si uneori tendinte contrarii, dar în general complementare,ele trebuind sa fie luate în considerare în definirea profilului psihologic al unei persoane.
|
