ISTORIA PSIHOLOGIEI

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Consideratii generale despre psihismul uman

Psihismul nu este functie a creierului, ci functie a întregului organism, a mediului ambiant si chiar a cosmosului (fiindca psihismul poate fi influentat de: starile organice, schimbari de anotimp, explozii solare si o multitudine de alti factori). Cum cosmosul este organizat matematic, aceasta sugereaza ca dincolo de aceasta organizare exista un spirit superior, adica Dumnezeu sau Spiritul Universal. Toate psihismele (uman si animal) sunt înglobate în Spiritul Universal.

Psihismul este plin de mistere si, categoric, nu este de natura materiala, ci spirituala.

Definitie:

Psihismul uman este un sistem energo-informational emergent.

Explicitarea definitiei:

1. Aspectul energetic

Energia psihica este cea mai înalta forma de energie cunoscuta de om si are toate atributele energiei fizice, mai putin fizicalitatea, de aceea capata un atribut extraordinar: nu este limitata spatio-temporal. (Nota: Energia psihica a fost studiata de mari maestri din psihologie: Freud, Jung si altii, iar la noi Gh. Zapan, P. Popescu-Neveanu).

Energia psihica poate fi pusa în evidenta studiindu-se diversele forme de telecognitie: telepatia, telekinezia etc.

În studierea telepatiei s-au facut diferite experimente. Principalele cerinte pentru asemenea experimente sunt: existenta unei afinitati între cei doi subiecti (iubit-iubita, frate-sora, mama-fiu etc; rezultatele cele mai bune se obtin cu gemeni) si un antrenament special.

Într-un astfel de experiment, cei doi subiecti au fost plasati în camere alaturate si li s-a cerut ca S1 sa se gîndeasca la ceva, iar S2 sa spuna la ce anume se gîndeste partenerul lui. Într-adevar, S2 a perceput corect gîndurile lui S1. Apoi cei doi subiecti au fost dusi la distanta de o suta de kilometri unul de altul si s-a repetat experimentul, cu aceleasi rezultate. S-au testat apoi calitatile telepatice ale celor doi subiecti în conditiile în care se aflau pe continente diferite, cu rezultate la fel de bune. S-a avansat ipoteza ca telepatia se realizeaza prin intermediul cîmpului electromagnetic al persoanei, dar cum acesta nu depaseste 7-14 m, explicatia nu putea fi valabila. În cele din urma, S2 a fost introdus într-un batiscaf si scufundat în ocean la 200 metri adîncime, dupa care i s-a cerut sa deseneze ceea ce deseneaza si S1, aflat la suprafata. si de aceasta data, telepatia a functionat.

Astfel s-a dedus ca telepatia si toate formele de telecognitie nu se realizeaza prin cîmp electromagnetic, care este limitat în spatiu, ci printr-un alt fel de cîmp, de natura spirituala, pe care nu-l poate bloca nici distanta mare, nici vreun alt fel de bariere: energia psihica.

În cazul navetei spatiale Apollo 13, energia psihica si potentele ei au fost puse în evidenta într-un mod mult mai dramatic. În vecinatatea spatiului gravitational al Lunii, ciocnirea cu un meteorit a provocat întreruperea legaturilor prin computer ale navetei cu NASA. Ramasi fara ghidare, membrii echipajului se confruntau cu perspectiva de a ramîne plutind în spatiu la nesfîrsit, caci nu mai aveau cum sa obtina coordonatele pentru a se putea întoarce acasa. Dar pe pamînt, la NASA, imediat dupa întreruperea legaturii prin computer, a fost convocata o echipa de 40 de psihologi antrenata special; echipa s-a concentrat vreme de patru ore pentru a transmite echipajului de pe Apollo 13 coordonatele. si, într-adevar, cei trei membri ai echipajului au sesizat ca se gîndesc toti trei la aceleasi trei cifre: coordonatele. Au hotarît ca nu risca nimic daca încearca sa urmeze aceste coordonate, si astfel naveta spatiala s-a întors cu bine.

2. Aspectul informational.

Informatie = noutate, putere, organizare

Psihismul uman, prin procesele cognitive, detine cea mai extraordinara acumulare de informatie: despre lumea din afara, despre lumea dinauntru, despre relatiile dintre cele doua lumi si, de asemenea, despre lumea divina.

În privinta puterii psihicului uman, cazul Apollo 13 este suficient de limpede.

3. Aspectul emergent.

Atributul "emergent", în privinta psihicului uman, se refera la lucruri surprinzatoare, întotdeauna ascunse, care trebuie scoase la suprafata. Cu alte cuvinte, se refera la capacitatea psihicului uman de a scoate la suprafata o ordine înfasurata, ascunsa.

4. Aspectul "sistem".

Sistemul este un întreg ale carui parti se afla în interactiune, aceste interactiuni ducînd la organizare.

În cazul psihicului uman nu se poate vorbi de o organizare de tip "cristal", ci o organizare de tip "flacara". Psihismul uman tinde spre sistem, fara sa ajunga la organizarea de tip sistemic, încheiata, fixa, stabila, si aceasta pentru ca principala calitate a psihismului este transformarea. (Psihologul american G. Allport considera personalitatea "un sistem neîncheiat".)

De altfel, iubirea si creatia, doua din marile comportamente umane, se manifesta în lipsa totala, ba chiar distrugerea organizarii. La fel, orice descoperire sau inventie s-a facut cu intuitia, care nu are organizare, rationalitate.

Deosebirea între psihic si spirit:

- psihicul este strict individual

- spiritul poate fi colectiv si reprezinta psihicul la cel mai înalt nivel de dezvoltare.

Unde se afla spiritul si cine îl gestioneaza?

Centrul din personalitatea umana care are concentrat în el spiritul este sinele.

Sinele este centrul de ordine si sens interior ascuns, nucleul spiritual care contine în el si concentreaza inconstientul, subconstientul, preconstientul, supraconstiinta; este sinteza creatoare a întregii personalitati, chintesenta tuturor trairilor psihice.

Info:

Basarab Nicolesco (filosof francez de origine româna): exista trei infinituri:

- cosmosul (extins la nesfîrsit)

- lumea cuantica (divizibila la nesfîrsit)

- spiritul uman = infinit calitativ (complicat la nesfîrsit), cu complexitate maxima.

Organizarea cursului:

Semestrul I: Istoria conceptiei despre suflet în filosofie (de la Socrate pîna la 1850, cînd psihologia s-a desprins total de filosofie si s-a întemeiat ca stiinta de sine statatoare)

Semestrul II: Psihologia ca stiinta (din 1850 pîna în prezent).

Cele patru mari forte din psihologie:

- behaviorismul (Watson)

- psihanaliza (Freud) + neopsihanaliza

- psihologia umanista americana (aprox. 1960, Maslow, Rogers, Fromm)

- psihologia transpersonala (Stanislav Grof)

Ce este omul?

Aristotel: "Omul este un animal rational". NU!

Suntem asemanatori doar aparent cu animalele, datorita biologicului, însa la om biologicul este culturalizat.

Omul este o fiinta spirituala. Comportamente si activitati pur spirituale ale omului:

- credinta în Dumnezeu

- creatia: descoperire, inventie, inspiratie, revelatie (naturala, adica despre natura - Newton, si mistica)

- metafizica, matematica.

V. Surdu: "În timp ce porcul este, omul exista." Diferenta: omul are constiinta existentei sale.

Conceptia despre suflet la marii filosofi greci

(Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora)

Socrate: "Cunoaste-te pe tine însuti si astfel vei cunoaste toate fortele ascunse ale Universului." (Lat: Nosce te ipsum; gr. Gnothy seauton)

Motto-ul ales de Socrate pentru a-i concentra teza principala semnifica faptul ca, între universul exterior, din afara omului, si universul spiritual exista analogii pîna la identitate.

Socrate aduce o rasturnare copernicala a gîndirii epocii sale pentru ca, spre deosebire de toti filosofii de dinaintea lui, care însemnau la cunoasterea misterelor lumii, el îndeamna la introspectie.

Socrate a fost condamnat la moarte pentru ca "a corupt sufletul tinerilor si i-a deturnat de la treburile cetatii", "i-a îndemnat la pasivitate si la coruptie intelectuala". În realitate, însa, aceste acuzatii constituiau un simplu pretext, caci de fapt conducatorii cetatii se temeau ca, prin învataturile sale, Socrate va distruge politeismul.

Maieutica (mosirea ideilor) era sistemul folosit de Socrate pentru a îndruma spre adevar: el provoca interlocutorul raspunzîndu-i la întrebare cu alte întrebari, ajutatoare, ghidîndu-l astfel spre adevar, spre raspuns.

La Socrate, sufletul este nemuritor pentru ca e nematerial si, deci, neputrescibil.

Platon

La Platon apare pentru prima oara conceptul de arhetip (însemnînd "model pre-uman"). De asemenea, tot el introduce si conceptul de anamnesis (însemnînd memoria ancestrala, eterna, cu care ne nastem). Jung foloseste pentru acest concept expresia "mintea stramosilor nostri carunti".

Exemplu de arhetip românesc: bucuria în fata mortii, care poate fi urmarita de-a lungul timpului, de la dacii care îsi ofereau ritualic cei mai merituosi tineri lui Zamolxis si întîmpinau cu bucurie moartea, pîna în prezent, la cimitirul vesel de la Sapînta.

La Platon, sufletul este nemuritor pentru ca se perpetueaza la nesfîrsit de la o generatie la alta.

Info:

Pentru seminar, de citit macar una din lucrarile celor patru.

N.B. Cauta cartile psihologului american John Dewey.

Baruch Spinoza (latinizat Benedict; traieste în Olanda între 1632-1677)

Continua filiera rationalismului; cea mai importanta lucrare a sa este Etica demonstrata geometric, publicata post-mortem.

Conceptia despre om si cunoastere

Spinoza pleaca de la premisa ca în Univers nu exista decît o singura substanta absolut infinita, pe care o numeste Dumnezeu sau Natura si care este cauza ei însasi (causa sui). Substanta are un numar infinit de atribute, din care omul cunoaste doar doua: întinderea si gîndirea. Lucrurile (obiectele) singulare si oamenii sunt moduri (manifestari) ale substantei.

Desi Spinoza a identificat substanta cu Dumnezeu, el l-a identificat pe acesta cu Natura. Dumnezeu este substanta care gîndeste. Sufletele oamenilor sunt moduri ale gîndirii divine. Astfel, putem spune ca Spinoza avea o viziune integralista asupra Universului.

În teoria cunoasterii, Spinoza a dezvoltat rationalismul cartezian (putin exagerat; a fost acuzat de intelectualism extrem, care apare în problema cunoasterii).

El considera omul ca avînd suflet, trup si spirit. Trupul constituie o piedica pentru cunoasterea clara, distincta a ideilor sufletului, întrucît starile trupului influenteaza starile sufletului. Orice amestec al trupului face ca ideea sa fie inadecvata.

Perceptia este o cunoastere a trupului, cunoasterea cea mai obscura, pentru ca este aparenta. Adecvate si de încredere sunt modurile de cunoastere superioara, fata de care cunoasterea perceptiva este inferioara. Acestea sunt cunoasterea logica si cunoasterea intuitiva.

Cunoasterea logica este rationala si discursiva (are coerenta, cursivitate).

Cunoasterea intuitiva ne da "vederea" (interioara) a lucrurilor lui Dumnezeu. Ea este cea mai înalta forma de cunoastere, pentru ca din ea se naste creatia.

Afectele domina viata omului, pentru ca prin ele omul are tendinta de conservare. Ceea ce favorizeaza aceasta tendinta aduce bucurie, ceea ce este contrar aduce tristete.

Despre etica (stiinta despre conduita morala)

Etica lui Spinoza este centrata pe notiunea de libertate. Libertatea (spiritului) ne-o cucerim prin rationare. Suprema fericire consta în ridicarea omului pe cea mai înalta treapta a libertatii, anume iubirea intelectuala.

Formula lui Spinoza: Amor Dei intellectualis (iubire intelectuala de Dumnezeu)

Gottfried Wilhelm Leibnitz

Prin doctrina sa în care rationalismul este îmbinat cu empirismul, Leibnitz deschide drumul marii filosofii germane. El este întemeietorul luminismului german.

Sistemul sau filosofic considera ca principiu al existentei monadele. Acestea sunt substante spirituale, indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forta activa extraordinara. Fiecare monada reflecta întregul Univers. Între monade exista o concordanta sau concordie perfecta, asigurata de monada suprema, Dumnezeu. Lumea, ca o constelatie de monade, a fost creata de Dumnezeu si este cea mai buna dintre toate lumile posibile.

În teoria cunoasterii, Leibnitz împarte adevarurile în adevaruri rationale si adevaruri faptice. Adevarurile rationale sunt necesare (în sens legic) si universale; nu presupun experienta, iar principiile lor se afla în intelect.

Despre teoria lui Locke, Leibnitz spune ca este adevarat ca nimic nu exista în intelect daca nu a fost înainte în simturi, în afara de intelectul însusi.

Leibnitz a fost primul care a îndraznit sa vorbeasca despre inconstient. El considera inconstientul o realitate tulburatoare, cu un grad infinit de mic de constiinta. Prin aceasta voia sa spuna ca nu exista starea de "total inconstient", asa cum nu exista "total constient", ci ca exista grade diferite de constiinta. Inconstientul vine din afectivitate, care poate fu subconstienta sau paraconstienta.

Leibnitz spunea ca monadele au energie spirituala interioara, care este constiinta de toate intensitatile (intensitate mica = inconstient).

Info:

Monadologia lui Leibnitz a aparut la Humanitas.