ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
ISTORIA PSIHOLOGIEI
Consideratii generale despre psihismul uman
Psihismul nu este functie a creierului, ci functie a īntregului organism, a mediului ambiant si chiar a cosmosului (fiindca psihismul poate fi influentat de: starile organice, schimbari de anotimp, explozii solare si o multitudine de alti factori). Cum cosmosul este organizat matematic, aceasta sugereaza ca dincolo de aceasta organizare exista un spirit superior, adica Dumnezeu sau Spiritul Universal. Toate psihismele (uman si animal) sunt īnglobate īn Spiritul Universal.
Psihismul este plin de mistere si, categoric, nu este de natura materiala, ci spirituala.
Definitie:
Psihismul uman este un sistem energo-informational emergent.
Explicitarea definitiei:
1. Aspectul energetic
Energia psihica este cea mai īnalta forma de energie cunoscuta de om si are toate atributele energiei fizice, mai putin fizicalitatea, de aceea capata un atribut extraordinar: nu este limitata spatio-temporal. (Nota: Energia psihica a fost studiata de mari maestri din psihologie: Freud, Jung si altii, iar la noi Gh. Zapan, P. Popescu-Neveanu).
Energia psihica poate fi pusa īn evidenta studiindu-se diversele forme de telecognitie: telepatia, telekinezia etc.
Īn studierea telepatiei s-au facut diferite experimente. Principalele cerinte pentru asemenea experimente sunt: existenta unei afinitati īntre cei doi subiecti (iubit-iubita, frate-sora, mama-fiu etc; rezultatele cele mai bune se obtin cu gemeni) si un antrenament special.
Īntr-un astfel de experiment, cei doi subiecti au fost plasati īn camere alaturate si li s-a cerut ca S1 sa se gīndeasca la ceva, iar S2 sa spuna la ce anume se gīndeste partenerul lui. Īntr-adevar, S2 a perceput corect gīndurile lui S1. Apoi cei doi subiecti au fost dusi la distanta de o suta de kilometri unul de altul si s-a repetat experimentul, cu aceleasi rezultate. S-au testat apoi calitatile telepatice ale celor doi subiecti īn conditiile īn care se aflau pe continente diferite, cu rezultate la fel de bune. S-a avansat ipoteza ca telepatia se realizeaza prin intermediul cīmpului electromagnetic al persoanei, dar cum acesta nu depaseste 7-14 m, explicatia nu putea fi valabila. Īn cele din urma, S2 a fost introdus īntr-un batiscaf si scufundat īn ocean la 200 metri adīncime, dupa care i s-a cerut sa deseneze ceea ce deseneaza si S1, aflat la suprafata. si de aceasta data, telepatia a functionat.
Astfel s-a dedus ca telepatia si toate formele de telecognitie nu se realizeaza prin cīmp electromagnetic, care este limitat īn spatiu, ci printr-un alt fel de cīmp, de natura spirituala, pe care nu-l poate bloca nici distanta mare, nici vreun alt fel de bariere: energia psihica.
Īn cazul navetei spatiale Apollo 13, energia psihica si potentele ei au fost puse īn evidenta īntr-un mod mult mai dramatic. Īn vecinatatea spatiului gravitational al Lunii, ciocnirea cu un meteorit a provocat īntreruperea legaturilor prin computer ale navetei cu NASA. Ramasi fara ghidare, membrii echipajului se confruntau cu perspectiva de a ramīne plutind īn spatiu la nesfīrsit, caci nu mai aveau cum sa obtina coordonatele pentru a se putea īntoarce acasa. Dar pe pamīnt, la NASA, imediat dupa īntreruperea legaturii prin computer, a fost convocata o echipa de 40 de psihologi antrenata special; echipa s-a concentrat vreme de patru ore pentru a transmite echipajului de pe Apollo 13 coordonatele. si, īntr-adevar, cei trei membri ai echipajului au sesizat ca se gīndesc toti trei la aceleasi trei cifre: coordonatele. Au hotarīt ca nu risca nimic daca īncearca sa urmeze aceste coordonate, si astfel naveta spatiala s-a īntors cu bine.
2. Aspectul informational.
Informatie = noutate, putere, organizare
Psihismul uman, prin procesele cognitive, detine cea mai extraordinara acumulare de informatie: despre lumea din afara, despre lumea dinauntru, despre relatiile dintre cele doua lumi si, de asemenea, despre lumea divina.
Īn privinta puterii psihicului uman, cazul Apollo 13 este suficient de limpede.
3. Aspectul emergent.
Atributul "emergent", īn privinta psihicului uman, se refera la lucruri surprinzatoare, īntotdeauna ascunse, care trebuie scoase la suprafata. Cu alte cuvinte, se refera la capacitatea psihicului uman de a scoate la suprafata o ordine īnfasurata, ascunsa.
4. Aspectul "sistem".
Sistemul este un īntreg ale carui parti se afla īn interactiune, aceste interactiuni ducīnd la organizare.
Īn cazul psihicului uman nu se poate vorbi de o organizare de tip "cristal", ci o organizare de tip "flacara". Psihismul uman tinde spre sistem, fara sa ajunga la organizarea de tip sistemic, īncheiata, fixa, stabila, si aceasta pentru ca principala calitate a psihismului este transformarea. (Psihologul american G. Allport considera personalitatea "un sistem neīncheiat".)
De altfel, iubirea si creatia, doua din marile comportamente umane, se manifesta īn lipsa totala, ba chiar distrugerea organizarii. La fel, orice descoperire sau inventie s-a facut cu intuitia, care nu are organizare, rationalitate.
Deosebirea īntre psihic si spirit:
- psihicul este strict individual
- spiritul poate fi colectiv si reprezinta psihicul la cel mai īnalt nivel de dezvoltare.
Unde se afla spiritul si cine īl gestioneaza?
Centrul din personalitatea umana care are concentrat īn el spiritul este sinele.
Sinele este centrul de ordine si sens interior ascuns, nucleul spiritual care contine īn el si concentreaza inconstientul, subconstientul, preconstientul, supraconstiinta; este sinteza creatoare a īntregii personalitati, chintesenta tuturor trairilor psihice.
Info:
Basarab Nicolesco (filosof francez de origine romāna): exista trei infinituri:
- cosmosul (extins la nesfīrsit)
- lumea cuantica (divizibila la nesfīrsit)
- spiritul uman = infinit calitativ (complicat la nesfīrsit), cu complexitate maxima.
Organizarea cursului:
Semestrul I: Istoria conceptiei despre suflet īn filosofie (de la Socrate pīna la 1850, cīnd psihologia s-a desprins total de filosofie si s-a īntemeiat ca stiinta de sine statatoare)
Semestrul II: Psihologia ca stiinta (din 1850 pīna īn prezent).
Cele patru mari forte din psihologie:
- behaviorismul (Watson)
- psihanaliza (Freud) + neopsihanaliza
- psihologia umanista americana (aprox. 1960, Maslow, Rogers, Fromm)
- psihologia transpersonala (Stanislav Grof)
Ce este omul?
Aristotel: "Omul este un animal rational". NU!
Suntem asemanatori doar aparent cu animalele, datorita biologicului, īnsa la om biologicul este culturalizat.
Omul este o fiinta spirituala. Comportamente si activitati pur spirituale ale omului:
- credinta īn Dumnezeu
- creatia: descoperire, inventie, inspiratie, revelatie (naturala, adica despre natura - Newton, si mistica)
- metafizica, matematica.
V. Surdu: "Īn timp ce porcul este, omul exista." Diferenta: omul are constiinta existentei sale.
Conceptia despre suflet la marii filosofi greci
(Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora)
Socrate: "Cunoaste-te pe tine īnsuti si astfel vei cunoaste toate fortele ascunse ale Universului." (Lat: Nosce te ipsum; gr. Gnothy seauton)
Motto-ul ales de Socrate pentru a-i concentra teza principala semnifica faptul ca, īntre universul exterior, din afara omului, si universul spiritual exista analogii pīna la identitate.
Socrate aduce o rasturnare copernicala a gīndirii epocii sale pentru ca, spre deosebire de toti filosofii de dinaintea lui, care īnsemnau la cunoasterea misterelor lumii, el īndeamna la introspectie.
Socrate a fost condamnat la moarte pentru ca "a corupt sufletul tinerilor si i-a deturnat de la treburile cetatii", "i-a īndemnat la pasivitate si la coruptie intelectuala". Īn realitate, īnsa, aceste acuzatii constituiau un simplu pretext, caci de fapt conducatorii cetatii se temeau ca, prin īnvataturile sale, Socrate va distruge politeismul.
Maieutica (mosirea ideilor) era sistemul folosit de Socrate pentru a īndruma spre adevar: el provoca interlocutorul raspunzīndu-i la īntrebare cu alte īntrebari, ajutatoare, ghidīndu-l astfel spre adevar, spre raspuns.
La Socrate, sufletul este nemuritor pentru ca e nematerial si, deci, neputrescibil.
Platon
La Platon apare pentru prima oara conceptul de arhetip (īnsemnīnd "model pre-uman"). De asemenea, tot el introduce si conceptul de anamnesis (īnsemnīnd memoria ancestrala, eterna, cu care ne nastem). Jung foloseste pentru acest concept expresia "mintea stramosilor nostri carunti".
Exemplu de arhetip romānesc: bucuria īn fata mortii, care poate fi urmarita de-a lungul timpului, de la dacii care īsi ofereau ritualic cei mai merituosi tineri lui Zamolxis si īntīmpinau cu bucurie moartea, pīna īn prezent, la cimitirul vesel de la Sapīnta.
La Platon, sufletul este nemuritor pentru ca se perpetueaza la nesfīrsit de la o generatie la alta.
Info:
Pentru seminar, de citit macar una din lucrarile celor patru.
N.B. Cauta cartile psihologului american John Dewey.
Baruch Spinoza (latinizat Benedict; traieste īn Olanda īntre 1632-1677)
Continua filiera rationalismului; cea mai importanta lucrare a sa este Etica demonstrata geometric, publicata post-mortem.
Conceptia despre om si cunoastere
Spinoza pleaca de la premisa ca īn Univers nu exista decīt o singura substanta absolut infinita, pe care o numeste Dumnezeu sau Natura si care este cauza ei īnsasi (causa sui). Substanta are un numar infinit de atribute, din care omul cunoaste doar doua: īntinderea si gīndirea. Lucrurile (obiectele) singulare si oamenii sunt moduri (manifestari) ale substantei.
Desi Spinoza a identificat substanta cu Dumnezeu, el l-a identificat pe acesta cu Natura. Dumnezeu este substanta care gīndeste. Sufletele oamenilor sunt moduri ale gīndirii divine. Astfel, putem spune ca Spinoza avea o viziune integralista asupra Universului.
Īn teoria cunoasterii, Spinoza a dezvoltat rationalismul cartezian (putin exagerat; a fost acuzat de intelectualism extrem, care apare īn problema cunoasterii).
El considera omul ca avīnd suflet, trup si spirit. Trupul constituie o piedica pentru cunoasterea clara, distincta a ideilor sufletului, īntrucīt starile trupului influenteaza starile sufletului. Orice amestec al trupului face ca ideea sa fie inadecvata.
Perceptia este o cunoastere a trupului, cunoasterea cea mai obscura, pentru ca este aparenta. Adecvate si de īncredere sunt modurile de cunoastere superioara, fata de care cunoasterea perceptiva este inferioara. Acestea sunt cunoasterea logica si cunoasterea intuitiva.
Cunoasterea logica este rationala si discursiva (are coerenta, cursivitate).
Cunoasterea intuitiva ne da "vederea" (interioara) a lucrurilor lui Dumnezeu. Ea este cea mai īnalta forma de cunoastere, pentru ca din ea se naste creatia.
Afectele domina viata omului, pentru ca prin ele omul are tendinta de conservare. Ceea ce favorizeaza aceasta tendinta aduce bucurie, ceea ce este contrar aduce tristete.
Despre etica (stiinta despre conduita morala)
Etica lui Spinoza este centrata pe notiunea de libertate. Libertatea (spiritului) ne-o cucerim prin rationare. Suprema fericire consta īn ridicarea omului pe cea mai īnalta treapta a libertatii, anume iubirea intelectuala.
Formula lui Spinoza: Amor Dei intellectualis (iubire intelectuala de Dumnezeu)
Gottfried Wilhelm Leibnitz
Prin doctrina sa īn care rationalismul este īmbinat cu empirismul, Leibnitz deschide drumul marii filosofii germane. El este īntemeietorul luminismului german.
Sistemul sau filosofic considera ca principiu al existentei monadele. Acestea sunt substante spirituale, indivizibile, independente unele de altele, īnzestrate cu o forta activa extraordinara. Fiecare monada reflecta īntregul Univers. Īntre monade exista o concordanta sau concordie perfecta, asigurata de monada suprema, Dumnezeu. Lumea, ca o constelatie de monade, a fost creata de Dumnezeu si este cea mai buna dintre toate lumile posibile.
Īn teoria cunoasterii, Leibnitz īmparte adevarurile īn adevaruri rationale si adevaruri faptice. Adevarurile rationale sunt necesare (īn sens legic) si universale; nu presupun experienta, iar principiile lor se afla īn intelect.
Despre teoria lui Locke, Leibnitz spune ca este adevarat ca nimic nu exista īn intelect daca nu a fost īnainte īn simturi, īn afara de intelectul īnsusi.
Leibnitz a fost primul care a īndraznit sa vorbeasca despre inconstient. El considera inconstientul o realitate tulburatoare, cu un grad infinit de mic de constiinta. Prin aceasta voia sa spuna ca nu exista starea de "total inconstient", asa cum nu exista "total constient", ci ca exista grade diferite de constiinta. Inconstientul vine din afectivitate, care poate fu subconstienta sau paraconstienta.
Leibnitz spunea ca monadele au energie spirituala interioara, care este constiinta de toate intensitatile (intensitate mica = inconstient).
Info:
Monadologia lui Leibnitz a aparut la Humanitas.
|
