"Inceputurile" prepsihice ale reflectarii

"Inceputurile" prepsihice ale reflectarii

Foarte multi oameni de stiinta de astazi au fost pusi pe ganduri de cugetarile lui Aristotel despre suflet din antichitate, de faptul ca el vorbeste de un "suflet" vegetativ (anima vegettiva), atribuit in mod egal animalelor si plantelor. Putini psihologi au putut astazi relua si dezvolta aceasta idee a stagiritul, ca sufletul uman ar fi de sorginte vegetala si s-o valorifice in vreun fel in zilele noastre. In cautarea unor surse sau radacini bioenergetice si bionice profunde de acest fel, cu cateva decenii in urma o colega biolog si ecolog de formatie 222h73c , Marioara Godeanu de la fostul ICEBIOL din Bucuresti, a facut cateva incercari interesante. A imaginat in acest sens mai multe experiente ingenioase[1], de "citire" electrofiziologica pe suprafata frunzelor plantelor a modificarilor din starile sufletesti ale oamenilor. Au fost investigatii interesante, cu care rezultate insa din pacate n-a mai cutezat a patrunde in circuitul de specialitate al psihologilor. Initiativa lor de atunci a ramas in suspensie, daca izvoarelor reflectarii pot fi si de natura "vegetativa", a postulatulsui unui "inceput" vegetativ al vietii psihice. Voi relua, deci, in cele de mai jos cateva aspecte ale problemei.

Viata animala este diferita de cea vegetala

Viata animalelor presupune existenta a doua proprietati comportamentale: sensibiliatea si miscarea. Chiar cand ele nu se misca, ele sunt miscate. Fara aceste proprietati reactive existenta animala este de neconceput. Desi motilitatea, in sine, nu este un criteriu exclusiv al "palpabilitatii" psihicului, miscarea fiind intalnita si la plante. Cand insa acestea exista, se naste disponibilitatea potentiala de a actiona sau nu, in functie atat de starea interna a organismului, cat si de conditiile externe, termale, de luminozitate sau de alt fel. In completarea acestora apare abilitatea individuala de a actiona asupra obiectelor din mediu, care poate hotara succesul actiunilor individuale in respectivele conditii de mediu.

Pe treptele inderioare de evolutie, desigur, viata animala cunoaste un grad crescut de hazard. Pana la dobandirea unei disponibilitati reactive sensibile la ceea ce se intampla in mediul conconjurator distanta este mare. Reflectarea sensibila este deci una pretentioasa, care presupune stabilirea unor schimburi functionale cu o intensitate optima, cu doar anumite parti din mediu inconjurator, realizat doar la un anume nivel de organizare a materiei vii.

Recentele descoperiri citologice sugereaza ca, incepand chiar de la nivel molecular, mecanismele care asigura activitatea animativa a organismelor animale sunt distincte in unele aspecte esentiale de cele care actioneaza in sistemul vegetativ. De exemplu, fotosinteza care actioneaza in cazul plantelor reprezinta deja o transformare, care are loc direct in structurile organice ale plantei. Sub influenta aceleiasi raze luminoase, in lumea animalelor, are loc fototropismul, caruia ii corespund doar transformari la nivelul reactiilor senzorio-motoare, functionale, anterior celor organice. Fototropic animalul se apropie sau se departeaza de sursa, fara ca sa fie afectat organic.

In sfarsit, actiunea luminii se adreseaza unor procese metabolice care se produc in celule cu proteine corpusculare - in cazul pantelor, spre deosebire de activitatile animative ale animalelor, care au la baza compusi proteici fibrilari. Sub influenta aceluiasi agent stimulator luminor, transformari pot avea loc deopotriva pe planul la activitatilor senzorio-motorii, ca si la cel organic, al mebolismului proteinelor fibrilare. Acestea din urma le gasim raspandite in tesuturile tuturor animalelor, incepand de la ciliate si flagelate, cu deosebire in tesuturile musculare si nervoase. Pe baza unui asemenea suport metabolic, completat de mecansime specifice de coordonare, animalele ajung sa se miste altfel decat plantele; si plantele se pot misca, dar a pretinde ca aceasta miscare a lor sa aiba si substantialitate subiectiva este complet hazardata.

Viata animala are la baza miscarea

Exista o stransa interdependenta intre realizarea miscarilor de deplasare, a celor de animare a activitatii organismelor si numeroasele transformari metabolice care au loc la nivel unitatilor celulare. La nivelul protozoarelor si metazoarelor primitive au fost indetificati primii pasi importanti de transformare a materiei vii pe aceasta linie. Desi aici se constata lipsa sau inexistenta unor propriu-zise celule specializate de receptie, de conducere nervoasa sau motoare - altfel indispensabile realizarii unei activitati de deplasare, totusi are loc o distincta activitate animativa a organismului, una care se produce intr-o forma a ei primara rudimentara.

Fenomenul de animare a organismului isi are suportul in activitatea metabolica fibrilara a unor tesuturi plasmatice primare - reprezentat de un lichidul gelatinos. Lichidul plasmatic din celula flagelatului suporta producerea miscarii, realizata prin cilii protocisti sau de porii spongierilor. Proprietatea contractila rezultata este capabila sa asigure functia generala animativa a vietuitoarelor animale, rezultatul fiind o deplasare primara. Producerea deplasarii a reprezentat deci un moment decesiv pentru evolutia ulterioara a sistemului viu, de implicare a comportamentului in evolutia vietii: cu acest punct de plecare, pe treptele superioare de evolutie filogenetica, organismele vor fi capabile de miscari mult mai complexe, de coordonarea acestora; cu acest punct de plecare vor aparea celule organice tot mai specializate, de apartenenta la un sistem de organizare aparte proprii receptorilor, nervilor sau muschilor. Noilor structuri de suport pentru realizarea miscarilor, a celora care vor atinge forme tot mai complexe, le sunt caraceristice cateva trasaturi mai importante: sunt capabile sa pastreze informatia (a); ele pot conferi miscarii o coordonare tot perfectionata (b); ele pot conta pe un segment tot mai distinct de executie mecanica (c).

Ori interesant este ca toate aceste caracteristici mentionate, ca necesare animarii si miscarii organismelor sunt intru totul regasibile la nivelul de dezvoltare al protozoarelor si metazoarelor inferioare. La aceste animale primare pentru realizarea medierii gasim doar structuri celulare nediferentiate de receptie si de transmitere a informatiei. Miscarea rezultata de aici se desfasoara intr-o nota haotica caracteristica, cu o mecanica pulsatorie rudimentara. Dar aceasta are deja o autonomie a sa proprie, se distinge ca un punct de plecare pentru transformarile ce vor urma.

Din perspectiva filogentica mai trebuie evocat ca celulele musculare au fost probabil primele tipuri de celule diferentiate de animare. In anumite parti ale corpului celenteratelor apar distincte celulele musculare, care sunt capabile la a se contracta, ca raspuns direct la actiunea unor agenti stimulatori externi. Animarea obtinuta este realizata, deci, fara interventia mediatoare a unor celule anume - celule nervoase inca nu exista. Celulele musculare prezinta elemente cu prioritate evolutiva in fata celor nervoase, care asigura producerea primara a contractiei, care-si pastreaza si-si amelioreaza performanetele in cursul filogenezei, care va asigura suportul pentru nasterea ulteriorului sistem funtional propriu comportamentului.

Al doilea pas de diferentiere a actiunilor animative se raporteaza la un mecanism bicelular distinct, care isi anunta prezenta la meduze sau in tentaculele unor polipi. Mecanismul consta din producerea unor diferentieri a celulelor epiteliare, unde unele dintre ele se vor specializa pentru activitatea de receptie a informatiilor, pe cand altele pentru activitatea motoare mecanica de executie, pentru efectuarea miscarii propriu-zise. Specializarea asezarii lor circulare la meduze anunta ceea ce va deveni propriu-zisa celula nervoasa.

Al treilea pas important pentru realizarea miscarii l-a constituit aparitia unor noi tipuri de celule epiteliale. Acestea se vor interpune intre celula receptoare si cea motoare, cu rolul de conducere a comenzii receptionate, a informatiei necesare producerii sau nu a miscarii. O asemenea constructie celulara se gaseste raspandita la celenterate (cum sunt meduzele), unde exista o adevarata retea difuza de celule nervoase. Sunt celule care vor gestiona actiunile stimulative primite din diferite parti ale corpului si vor comanda raspunsurile emise la ele. Miscarea rezultata se poate raporta la anumiti agentii stimulatori externi care au generat-o si nu la altii, la informatia pe care acestia o contin. Sunt miscari care pot fi gasite doar la organismele animale, cu care debuteaza nivelul prepsihic de reflectare a mediului inconjurator.