Introducere in filozofia mintii

Introducere in filozofia mintii

instrumentul filozofiei: argumentul (format din premise + concluzii)

notiunea = ansamblu de propozitii despre un obiect ( sens analitic )

= intelesul unui termen (sens sintetic)

notiunea ~ concept ~ idee = ansamblu de cunostine despre un anumit obiect

minciuna = propozitie falsa, avansata cunoscand adevarul (= formulate in cunostinta de

cauza) , cel care o avanseaza incalcand un cod de norme si valori la care se

presupune ca a aderat.

adevarat ≠ cunoscut ca adevarat

ex: Am intarziat (Concl, fapt cunoscut), deoarece am vorbit la telefon. (premise, fapt

neatestat, mai mult o exlicatie )

fals ≠ cunocut ca fals

modelul mastilor ce insumate apartin eului:

1. ce stiu despre mine

2. ce stiu ceilalti despre mine si eu nu stiu

3. ce stiu eu despre mine si ceilalti nu stiu

4. ceeea ce nici eu nu stiu despre mine si nici ceilalti

argumentele - deductive - valide

- nevalide

- nedeductive

deductive = despre premise se pretinde ca sprijina concluzia, astfel incat daca premisele 17417d31r

sunt adevarate, concluzia e cu necesitate adevarata.

->Daca ploua, atunci imi iau umbrella.

nedeductive = despre premise se pretinde ca sprijina concluzia in asa fel incat daca

premisele sunt adevarate, concluzia e doar probabil sa fie adevarata.

-> Monica este fiica doctorului Popescu. (P)

Prin urmare, doctorul Popescu este tatal Monicai. (C)

-> nu este un argument valid deoarece doctorul Popescu poate fi femeie.

argument deductive pot fi:

- valide = daca premisele sunt adevarate, atunci concluzia e cu necesitate adevarata

- nevalide

ex: Profesorii universitari sunt caracatite. (P)

Gheorghiu este profesor universitar P)

Deci Gheorghiu este caracatita C)

-> daca premisele sunt adevarate, si concluziile sunt adevarate.

Un argument valid, care are premise adevarate este un argument concludent => concluzia unui astfel de argment este adevarata.

concludent = valid + premise adevarate

Daca cel putin una dintre aceste doua premise nu este adevarata, atunci argumentul este neconcludent, iar concluzia nu este neaparat adevarata.

In facultatea de Psihologie sunt mai multi studenti decat zilele unui an calendaristic. (P)

Prin urmare, cel putin doi studenti ai facultatii de Psihologie au aceeasi zi de nastere. (C)

-> este un argument valid si concludent.

minte, creier, moarte - pricipii filozofice

P1 - mintea e una si aceeasi cu creierul, sunt identice.

P2 - mintea supravietuieste mortii corporale.

P3 - creierul nu supravietuieste mortii corporale.

-> o multime de propozitii care nu pot fi impreuna adevarate este o multime inconsistenta

-> o multime consistenta este alcatuita numai din propozitii care impreuna sunt adevarate

Pentru a recupera consistenta multimii de propozitii de mai sus, se inlatura P1 si se adauga P4.

P4 - mintea nu este una si aceeasi cu creierul, sunt distincte.

-> daca mintea nu este una si aceeasi cu creierul, atunci ceva ce este adevarat despre minte nu este adevarat si despre creier. P2 si P3 sprijina P4, ne ajuta sa dovedim ca P4 este adevarata. => cu P2 +P3 +P4 putem construi un argument valid:

Mintea supravietuieste mortii corporale in timp ce creierul nu supravietuieste, prin urmare mintea si creierul sunt distincte.

Problema decorporalizarii

decorporalizarea = starea imateriala a existentei unei personae care a avut anterior un

corp

decorporalizare ≠ noncorpolizare

-> ingerii sunt noncorporalizati deoarece ei nu au avut niciodata un corp, deci nu pot fi decorporalizati.

Conditiile de posibilitate ale supravietuirii dupa moartea corporala:

1. conditia identitatii

Cine supravietuieste mortii corporale? Evident persoana si nu trupul. Intrucat pesoana este cea care supravietuieste, atunci ceea ce face ca o persoana sa fie ceea ce este este identitatea sa personala, care trebuie sa se regaseasca si dupa moarte.

2. conditia recunoasterii

Conform acestei conditii trebuie sa existe constiinta psihologica a supravietuirii personale dupa moarte ( in viata post-mortem sa recunosc ca eu am supravietuit ).

Aceasta constiinta poate fi asigurata cel putin de prezenta amintirilor din viata

pre-mortem. Supravietuirea pesonala cere recunoasterea identitaii personale.

Supravietuirea post-mortem este in mod esential supravietuirea de ordin psihic.

Descrates sustine ca "Esenta obiectelor materiale este intinderea in spatiu". In aceasta categorie, Descrates includea: - lucrurile fizicale

- evenimentele biologice

- corpurile biologice si partile acestora (ex creierul)

- comportamentul animalelor

In conceptia sa exista o alta categorie de fenomene pe care el le numea Res Cognitas (substante ganditoare sau cugetatoare). Acestea sunt lipsite de intindere spatiala si reprezinta mintile si experientele constiente ale acestora. Substantele ganditoare sunt distincte de orice obiect material.

Descrates in "Discurs asupra melodiei":

1. Dubito, ergo cogito -> ma indoiesc, deci cuget

2. Cugito, ergo sum - > cuget, deci exist

3. Sum, ergo Deus est -> exist, deci Dumnezeu exista

4. Deus est, ergo mundus est -> exista Dumnezeu, deci exista lumea

Experienta vietii de dupa moarte

Melania s-a simtit parasindu-si corpul si existand in afara lui. S-a simtit urmarindu-si cu privirea propriul corp. A simtit ca se poate misca in mediul fizical din preajma propriului corp. S-a simtit ca ajungand intr-o alta lume decat cea fizicala, apoi intorcandu-se inapoi in corpul sau.

Exista temeiuri bune pentru nu ne indoi de faptul ca oamenii care relateaza astfel de experiente au avut realmente experienta vietii de dupa moarte, inafara corpului?

1. Ipoteza proiectiilor psihice

Aceasta ipoteza se bazeaza pe interpretarea pe care Sigmnd Freud o dadea credintelor si experientelor religioase. El considera ca experientele religioase sunt iluzii care reprezinta cele mai puternice si mai imperioase nazuinte ale umnitatii.

In conceptia lui Freud fenomenele religioase sunt proiectii ale unor procese psihice a caror sursa este dorinta noastra de a ne mentine intr-o copilarie perpetua in care cineva sa ne apere de fortele incontrolabile ale naturii.

Aceasta ipoteza este insa contrazisa de relatarile unor subiecti care nu au avut, sau cel putin nuu au declarat ca au avut convingeri religioase inainte de experienta. Astfel de experiente au fost relatate de agnostici, precum si de personae care nu dadeau nici un indiciu de anxietate in legatura cu moartea.

agnosticism = doctrina filozofica, care neaga posibilitatea cunoasterii realitatii obiective

2. Ipoteza fizicala

Conform acesteia, ipoteza vietii de dupa moarte poate fi explicata in termenii conditiilor fizicale ale subiectului traumatizat ( o farama de decline cauzat de supra-medicatie, sau de anoxie = privarea totala de oxigen, hipoxie = nivelul scazut al oxigenului in creier).

Exista multe cazuri in care subiectul nu a ingerat nici un medicament si, pe de alta parte, un subiect in stare de hipoxie e iritabil, amnezic si poate delira. Dar aceste simptome ( amnezie, delir ) sunt foarte diferite fata de euforia si claritatea experientelor raportate.

Argumente ce sustin imposibilitatea decorporalizarii:

1. Ad-hoc. Conform acestui argument, relatarile vietii de dupa moarte incalca supozitia ca persoana respective a fost realmente decorporalizata. E greu de inteles daca nu cumva este imposibil sa se poata ca o persoana decorporalizata se se miste prin spatiu, sa treca printr-un tunel si sa vada o lumina stralucitoare. Aceste relatari folosesc un limbaj fizical: a trece, a vedea, a auzi.

O explicatie care s-ar putea folosi pentru utilizarea limbajului fizical ar fi ca evenimentele prin care au trecut subiectii sunt in afara experientei noastre obisnuite astfel incat este de asteptat ca acestia sa aiba dificultati lingvistice in exprimarea a ceea ce li s-a intamplat. Aceasta explicatie s-ar putea numi ad-hoc: numar mic de principii, clasa mare de fenomene.

2. Arata ca aparatorii existentei personale in afara corpului trebuie sa exlpice cum pot interactiona persoanele intr-o lume decorporalizata.

3. Ideea de identitate personala. Identitatea unei personae distinge sau selecteaza acea persoana de alte personae. Unele moduri de a distinge persoanele sunt laxe, iar altele restrictive.

laxa = permite confuzia dintre persoana in discutie si alte personae

restrictiva = nu permite creearea confuziilor

Orice trasatura mentala a unei persoane poate fi impartasita de o alta persoana.

-> trasaturile psihice formeaza modalitati laxe de distingere intre persoane

-> corpul furnizeaza modaliati de distingere restrictive intre persoane.

Identitatea personala are doua elemente:

- distingerea persoanei la un moment dat

- istoria personala

Distingerea persoanei la un moment dat e neproblematica. Persoanele sunt distinse in viata corporalizata in mod diferit. Dar istoria personala este problematica, dat fin faptul ca pesoanele si corpurile prezinta istorii care pot fi distruse. Identificarea persoanei prin referire la corpul sau permite controlul si acordul intersubiectiv asupra acestei identificari. Identificarea persoanelor intr-o existenta decorporalizata este greu, daca nu imposibil de conceptualizat.

Adeptii existentei supravietuirii decorporalizate trebuie sa presupuna ca, desi cele doua persoane (Melania si Stefania) au aceleasi trasaturi psihice, si, de asemenea, ca dupa moartea clinica sunt decorporalizate, ceva le distinge.

Daca admitem ca cele doua sunt identice mental, atunci in timpul experientelor vietii de dupa moarte nu exista nici o cale de a le diferentia. Prin contrast, atata timp cat o persoana este corporalizata, identitatea personala se pastreaza.

Trasaturile psihice sunt laxe, ca atare, ceea ce face ca X sa fie X nu poate fi specificat doar in termenii acestor trasaturi. Specificarea identitatii personale face apel in mod necesar la trasaturile corporale.

Intrucat supravietuirea decorporalizata cere ca persoana sa fie identificata independent de corporalizare, o astfel de supravietuire nu este posibila.

Problema altor minti

Ce temeiuri rationale poate avea o persoana pentru a crede ca alte persoane sunt in mod similar constiente si inzestrate cu minte? Fiecare persoana, in virtutea faptului ca e constienta, isi da seama de starea sa de constienta sis tie ca are o minte.

-> starile mentale ale altora nu ne pot fi cunoscute in acelasi fel.

1. Exista o prapastie la tipul de acces pe care fiecare il are la propria minte si accesul la ceea ce se petrece in mintile altora.

2. Cum poate fi aparata opinia simtului ca un efect caruia exista alte minti impotriva negarii generale a existentei altor minti?

Cum sa nu rezolvam problemele altor minti

1. Behaviorismul logic sau Periferialismul

Ceea ce observam direct e tot ceea ce exista. Aflam despre mintea altora doar prin observarea a ceea ce spun ei prin ceea ce fac.

-> mintile sunt doar ceea ce fac si spun indivizii: durere inseamna a te vaita, fericire inseamna a zambi, a rade. In afara de comportament, nu mai exista nimic altceva.

- > mintea consta in comportamentul exterior, periferic

- > din punct de vedere conceptual minea si comportamentul sunt aceleasi. Din aceasta perspectiva, problema altor minti nici nu se mai pune.

Doua obiecii principale:

- behaviorismul logic intelege gresit natura mintii: mintea nu e publica, e interna. O persoana poate fi deposedata in intregime de capacitatea de a avea un anumit comportament si totusi, poate avea capacitatea de a gandi.

- incercarea de a specifica acel comportament care e gandire sau sentiment este aproape imposibila

2. Argumentul limbajului privat (Ludwig Wittgenstein - filozof austriac )