ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Legaturi interdisciplinare cu: antropologia, cu neurostiintele, respectiv cu neurobiologia, prin d 17217m1217r atele privind studierea activitatii creierului, a sistemului nervos periferic si central, a corelatiilor dintre populatiile neuronale si manifestarile psihocomportamentale. Creierul nu poate genera si nici nu poate produce fenomenul psihic din interior, dar nu în baza structurii sale celulare si a activismului sau bioelectric si biochimic. Sursa activitatii psihice o reprezinta mediul natural si social. Obiectele si evenimentele acestora se reflecta în creierul omului sub forma de procese psihice care sunt imagini ale lumii obiective.
Se afla astfel în interactiune cu stiintele educationale (pedagogie generala, prescolara, teoria instruirii), interesate nu numai de achizitiile cu care se prezinta copilul ci si de starile, inhibitiile, tonusul activitatii de învatare, de stimularea si deblocarea psihica. Unii psihologi încearca o sudura si mai evidenta a psihologiei vârstelor cu cele educationale propunând disciplina, psihologia învatarii si a dezvoltarii (Pantelimon Golu).
Legaturi evidente sunt si cu sociologia întrucât abordeaza sociabilitatea copilului, imitarea, zâmbetul, întregul proces al învatarii sociale primind modelele de rol, efectele pedepselor, ale întaritoarelor.
La nivel intradisciplinar psihologia vârstelor întretine legaturi cu psihologia generala, psihologia cognitiva, psihologia cibernetica, sociala, a personalitatii.
|
