METODA OBSERVATIEI

METODA OBSERVAŢIEI

Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de experiment.

Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata atât în studiile de tip cantitativ, cât si în cele de tip calitativ.

BRAINSTER si colab. (1995) definesc observatia ca fiind un act de urmarire si descriere sistematic&# 818c22i 259; a comportamentului si evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural.

Primele cercetari centrate pe aceasta metoda au fost cele antropologice în scopul întelegerii altor culturi.

Etimologie: "observare" (latina): a privi, a fi atent la.

În cadrul observatiei are loc constatarea si notarea fidela a fenomenelor, asa cum se desfasoara ele în realitate.

În cadrul experimentului de laborator, observatia este subordonata scopurilor acestuia si va urmari obtinerea unor date suplimentare care sa ne ajute la explicarea modificarilor survenite în variabila dependenta.

Scopurile observatiei sunt:

de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si valori;

de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite întelegerea a ceea ce se întâmpla acolo;

de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect întelese;

de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate;

de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor înainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat înteles;

de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre aspectele neasteptate si neprevazute.

Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie.

Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica.

Caracteristici

are un caracter flexibil;

gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pâna la o situatie libera de orice tenta de urmarire sistematica;

observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, înguste sau poate avea un caracter general.

În ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii) observatiei, putem întâlni mai multe modalitati:

observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);

observator prezent si implicat (ex. observatorul înlocuieste profesorul la clasa respectiva);

observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - în anchete, la politie).

În functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem întâlni:

explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pâna la

explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.

Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, în situatii asemanatoare sau diferite.

Cu cât avem mai multe observatii, cu atât precizia concluziilor formulate pe baza lor creste.

Înregistrarea aspectelor observate se poate realiza printr-o simpla luare de note sau prin utilizarea de mijloace audio - vizuale, care sa ne permita urmarirea repetata si independenta a celor înregistrate.

În ceea ce priveste feed-back-ul, observatorul poate opta pentru oferirea unui feed-back complet participantilor cu privire la cele observate si constatarile facute sau poate întrerupe complet orice contact cu cei observati.

Tipuri de observatie:

naturala;

sistematica;

autoobservatia.

OBSERVAŢIA NATURALĂ

Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane în mediul lor de viata.

Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei.

Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de înregistrare.

O atentie deosebita trebuie acordata situatiei în care observatorul este ascuns si cercetatorul nu informeaza subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi încalcate principiile de etica).

Observatia naturala se utilizeaza foarte mult în studiile de psihologia educatiei, cât si în cele de psihologie sociala, când observatia se poate realiza în paralel cu alte activitati curente, cadrul didactic putând sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar în rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.

Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa apelam la observatia sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.

Pentru cercetator este important, în primul rând, sa descriem fenomenul observat si, în al doilea rând, sa extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase.

Ponderea interpretarilor ramâne, însa, în cadrul observatiei analizei calitative.

Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze dinainte stabilite.

Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului în desfasurarea fenomenului studiat.

Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat în timpul desfasurarii fenomenului luat în studiu.

Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont atât de criteriile etice, cât si de specificul grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei.

Limite ale metodei observatiei naturale:

nu poate fi utilizata în toate situatiile;

este mai putin utilizata în studiul unor ipoteze bine definite, în conditii bine specificate.

Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt într-o permanenta schimbare si cercetatorul trebuie sa înregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmând ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii.

Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata în investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a întelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.

OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ

S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.

În observatia sistematica se pot crea situatii specifice în scopul studierii comportamentului urmarit.

Ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:

Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile în care se manifesta anumite caracteristici).

- Grila de observatie ne ajuta sa înregistram într-o forma clara aspectul care ne intereseaza.

- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai întâi stabilim o lista de componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare îl împartim în comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare.

Faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretarile de orice natura.

Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de valabilitate generala.

- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un comportament agresiv (o altercatie).

În cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de câteva comportamente specifice. În acest caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce vor fi urmarite.

De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu asupra comportamentului social al copiilor în vârsta de 3 ani, înregistrând copii într-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei camere video. Fiecare copil a fost înregistrat timp de 100 minute, observatorii vizionând înregistrarile si codând comportamentul fiecarui copil la fiecare 15 minute.

Au notat urmatoarele:

neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti copii;

joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau interesat de jocurile celorlalti copii;

împreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu este antrenat într-o activitate particulara;

joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii asemanatoare, dar nu interactioneaza;

joc în grup: copilul se joaca cu alti copii, împart jucariile sau participa în activitati de joc organizate ca parte a grupului de copii.

Autorii au fost interesati, în special, de tipul secventei de joc sau de ordinea în care copiii au manifestat diferite comportamente.

Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la neocupat la joc paralel, în schimb trec frecvent de la joc paralel la joc în grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel este o stare de tranzitie, în care copilul decide daca va interactiona cu ceilalti în situatia de grup.

Probleme metodologice în cadrul observatiei sistematice

echipamentele: se pot utiliza de la simple însemnari (creion, hârtie) pâna la camere video si cronometre

reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa influenteze comportamentul subiectilor.

Reactivitatea subiectilor poate fi redusa:

prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul unor ferestre cu vedere unidirectionala;

prin înregistrari cu camere video ascunse sau microfoane ascunse;

subiectii sa se acomodeze o perioada de timp înaintea începerii observatiei cu prezenta observatorului si a echipamentului de înregistrare.

concordanta între observatori: gradul de acord între observatii simultane asupra aceluiasi comportament facute de catre observatori diferiti.

- Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord (concordanta interevaluatori) trebuie sa fie de cel putin 70%.

esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate (la un grup de elevi: 7 - 9 comportamente pe care sa le urmarim în acelasi interval si pe care le vom urmari la intervale de timp dinainte stabilite (o data la 10 minute, o data la 5 minute).

Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea continua cu clasificari, conceptualizari si anticipari ale unor relatii.

Ea are un caracter:

constatativ si

de diagnoza.

Datele obtinute din observatie se înregistreaza cât mai exact, fara interpretari, într-un tabel special - protocol sau grila de observatie.

Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit numar de ori, pentru a se ajunge la concluzii valabile.

Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:

sa aiba un plan dinainte stabilit;

sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;

înregistrarile sa se desfasoare firesc.

Grila de observatie este instrumentul utilizat în cadrul activitatii de observare propriu-zisa si se realizeaza pe baza unei documentari sau a unei anchete prealabile.

Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru datele brute. Pentru a se putea opera simultan cu toate rubricile de clasificare nu trebuie sa cuprinda decât cel mult 8-10 categorii.

Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele principale ale fenomenului studiat si sa fie disjuncte.

AUTOOBSERVAŢIA

Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat în drepturi odata cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea s-a impus, în special, în studierea sinelui, considerându-se ca dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii favorizeaza o întelegere mai aprofundata a lumii cercetate.

Cele mai utilizate tehnici:

jurnalele;

fisele de monitorizare;

autoraportul.

STADIILE OBSERVAŢIEI

Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la câteva întrebari care directioneaza cercetarea.

De ce se initiaza observatia?

Care sunt întrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?

Întrebarile pot fi formulate în termen de ipoteze sau ca simple afirmatii:

- ipoteze: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu personalul medical comparativ cu cei cu anxietate crescuta";

- afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune între pacienti si personalul medical".

Formularea întrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la asimilarea literaturii de specialitate relevante (cercetari facute în ultimii 10 ani).

Cine va fi observat?

Cine vor fi subiectii? În ce tip de activitate vor fi ei urmariti?

Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa îndeplineasca?

"Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie medie si primara".

De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?

Unde va fi realizata observatia?

"În clinici, servicii ambulatorii, loc public".

Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde considera ca probabilitatea de aparitie a acelui comportament este mai mare.

Pe ce perioada de timp se va întinde observatia?

Observatia se realizeaza:

Continuu;

repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;

Ex. jocul la copii:

camere video: o înregistrare mai lunga, alegând apoi perioadele potrivite;

vizual, din timp în timp, la intervale dinainte stabilite.

Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face înregistrarea datelor obtinute?

Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.

Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta în procesul de observatie.

Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic acestui proces, grila cuprinzând unitati de comportamente ce vor fi observate: durata, intensitatea, frecventa si latenta comportamentelor.

Notarea detaliata a procesului observat este un element esential al metodei.

Ce vom nota:

Dupa Bannister:

descrierea contextului în care are loc observatia, notând aici detalii de ambianta fizica, data, momentul zilei;

descrierea participantilor - cu toate particularitatile de vârsta, sex, etnie, religie, educatie, statut socio-profesional;

detalii despre observator - cine este, sex, vârsta, daca are vreo legatura cu subiectii observatiei;

descrierea actiunilor participantilor: comportamente verbale si non-verbale, incidente intervenite;

interpretarea situatiilor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite, semnificatii care pot deriva din comportamentul participantilor, din experienta observatorului sau din proiectia experientei observatorului;

oferirea de interpretari alternative, discutarea interpretarilor cu o alta persoana familiara cu tema cercetata;

analiza reflexiva vizeaza explorarea reactiv-emotionala a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit sa le depaseasca.

Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din urmatoarele criterii:

Criteriul cronologic;

Evenimentele - cheie - când sunt prezentate si interpretate evenimentele majore fara a se tine cont de ordinea în care au avut loc;

Contextul - fiecare loc în care a avut loc observatia, constituind un studiu de caz de care se va tine cont în analiza;

Persoanele - indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiza;

Procesele - datele observatiei sunt organizate astfel încât sa descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;

Problema - cheie, când rezultatele observatiei au rolul de a face lumina cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se adapteaza elevii la noul sistem curricular.

AVANTAJELE OBSERVAŢIEI

este o metoda mai putin intruziva;

are caracter flexibil, permitând o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior;

furnizeaza date bogate într-o perioada scurta de timp;

are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic);

observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale;

observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata).

LIMITE

dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare);

daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;

categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;

este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar;

calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului.

În general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode în cercetarea psihologica.

INSTRUMENTE DE OBSERVAŢIE

GRILA DE OBSERVAŢIE

Observatia sistematica pune în actiune grila de observatie.

Grila de observatie este:

o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;

mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.

Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.

Categoriile pe care le vom folosi:

trebuie sa fie disjuncte;

trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;

se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare si condensat în concepte.

Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.

Exemplu

Identificam tipul de temperament al unei persoane:

gasim în viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale - situatii test;

aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem clasifica mai usor;

ele cuprind indici de temperament pe care îi putem sintetiza, îi putem condensa într-o grila de observatie a comportamentului.

Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:

coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam (comportamentul)

linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament. Marcam cu "x" semnificatiile posibile pentru fiecare fapta de conduita în una sau mai multe coloane de atitudini, iar cu "xx" gradul maxim de plauzibilitate.

COEFICIENTUL DE CONCORDANŢĂ K (COHEN)

Coeficientul de concordanta interevaluatori a fost propus de Cohen pentru a verifica fidelitatea evaluarii unor comportamente prin grile de observatie. Se utilizeaza în situatia în care grila de observatie folosita are la baza o scala nominala. În cazul în care grila de observatie are la baza o scala de masurare ordinala sau hiperordinala, fidelitatea ei se verifica prin coeficientul de concordanta a rangurilor (Kendall) sau prin coeficientul de corelatie parametric (Pearson).

Exemplu (apud I. Radu):

Belsky & Rovine (1988), au investigat relatia dintre timpul petrecut de copil în cresa si modul de dezvoltare a atasamentului copil - parinte. Ei au folosit în acest sens o grila de observatie a comportamentului matern (securizant - în sensul întaririi atasamentului, sau insecurizant). Doi observatori au verificat grila, observând independent, într-un mod sistematic (la intervale de 10 minute) o pereche mama - copil. S-au realizat, în total, 20 de observatii, rezultatele obtinute fiind notate mai jos sub forma celor doua grile de observatie.

Fiecare observatie s-a realizat simultan de catre cei doi observatori, pentru aceeasi pereche mama - copil. Rolul observatorilor a constat în a atribui, pe baza definitiilor grilei, categoria "securizant" sau "insecurizant" pentru comportamentul mamei. Se poate remarca faptul ca observatorii nu pot atribui decât o singura categorie unei perechi mama - copil la un moment dat (cele doua categorii sunt disjuncte). Se trece la calculul coeficientului K, utilizând formula:

unde: P₀ reprezinta proportia concordantelor observate dintre categoriile celor doi observatori (din numarul total de observatii) si P_e proportia concordantelor care ar putea aparea întâmplator în cazul rezultatelor date. Pentru a întelege P_e sa ne imaginam ca cei doi observatori ar obtine aceleasi date, dar nu ar folosi grila de observatie, ci ar decide la întâmplare (fara sa observe comportamentul mamei).?

Pentru calculul valorile P₀ si P_e se condenseaza frecventa concordantelor si discordantelor dintre cei doi observatori în matricea de mai jos, numita matrice de concordante. Prin definitie, observatiile se considera concordante atunci când cei doi observatori atribuie aceeasi cateogorie unei perechi mama - copil (adica securizant - securizant sau insecurizant - insecurizant), si discordante atunci când observatorii atribuie categorii diferite (securizant - insecurizant sau insecurizant - securizant).

Valoarea P₀ va fi data de raportul dintre numarul total de concordante (securizant si insecurizant) si numarul total de observatii realizate:

Indicele P se calculeaza prin determinarea probabilitatii de concordanta întâmplatoare a alegerilor celor doi observatori. De exemplu, aici, observatorul 1 a ales de 17 ori optiunea "securizant" din 20 de observatii. Deci probabilitatea ca aceasta optiune sa fie data de observatorul 1 este de 17/20. Observatorul 2 a ales optiunea "securizant" de 16 ori; probabilitatea ca el sa dea aceasta optiune este 16/20.

Ca urmare, probabilitatea pentru ca optiunea "securizant" sa coincida din întâmplare este:

Similar se calculeaza probabilitatea de coincidenta pentru optiunea "insecurizant":

Valoarea P_e se obtine însumând cele doua probabilitati:

Valoarea coeficientului K este deci:

Interpretarea coeficientului K este similara unui coeficient de corelatie (cu valori între -1 si +1). Este evident ca din punct de vedere practic vom fi interesati doar de valorile pozitive ale lui K (cele negative) indicând o concordanta inferioara celei întâmplatoare.

Calculul semnificatiei valorilor K fiind laborios, Cohen propune valoarea - prag de 0,7 pentru coeficienti semnificativi. Deci orice valoare K egala sau mai mare decât 0,7 este semnificativa. În cazul nostru, valoarea calculata este 0,83, mai mare deci decât valoarea prag. Spunem, în acest caz, ca avem o grila de observatie cu o buna fidelitate.