Caracterul obiectiv si mijlocit al cercetarii psihologice se coreleaza cu adoptarea unei conceptii stiintifice despre psihic si natura umana. Ca stiinta experimentala, psihologia a trecut pe plan secund introspectia si s-a orintat spre adaptarea la specificul sau a metodelor proprii stiintelor naturii. Intre biologie, neurofiziologie, medicina, sociologie, etnologie, antropologie, pedagogie si psihologie exista un permanent schimb de metode. In acelasi timp s-a consolidat sistemul disciplinelor care se raporteaza la mixajul dat de "psiho", ce indica dependentele si relatiile psihicului cu expresiile sale mai concrete: psihofiziologia, psihoneurologia, psihofizica, psiholingvistica, psihopedagogia, psihosociologia, psihocibernetica etc.
Metodele psihologiei, pentru a asigura caracterul obiectiv al cercetarii, pleaca de la urmatoarele consideratii:
1. &n 818g64i bsp; faptele de comportament sunt indicatori ai starilor si relatiilor interne, subiective;
2. &n 818g64i bsp; natura stimulilor si evaluarea lor sunt obiecte ale reflectarii;
3. &n 818g64i bsp; este necesara confruntarea datelor "subiective"(dependente evident de cercetator) cu cele obiective;
4. &n 818g64i bsp; subordonarea aspectelor functionale celor genetice (datele genetice considerate ca prioritar implicate in functionarea psihicului si determinarea starilor sale);
5. &n 818g64i bsp; abordarea precumpanitor sistemica-personologica a faptelor elementare si aprecierea dialectica a relatiei constiinta-activitate;
6. &n 818g64i bsp; considerarea psihicului ca instrument al adaptarii specific umane;
7. &n 818g64i bsp; fiinta umana este demna de respect; tehnicile si procedeele de cercetare vor fi non-invazive, iar demnitatea subiectilor va fi intotdeauna respectata;
8. &n 818g64i bsp; nici o metoda nu este infailila; cunoasterea psihologica este relativa, ca orice alt tip de cunoastere, iar pentru obiectivitatea cercetari este indicata utilizarea mai multor metode corelate;
9. &n 818g64i bsp; prezenta cercetatorului poate modifica datele si informatiile colectate;
diagnoza si prognoza pot dermina modificarea fenomenelor investigate;
psihologia este stiinta cu cele mai numeroase, diversificate si plastice metode de cercetare, diagnoza si aplicare.
Observatia (lat. ob- inainte, servare- a se pastra, situa, tine) consta in urmarirea atenta, intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale individului, ca si a contextului situational in care acestea se produc, in scopul identificarii unor aspecte esentiale ale vietii psihice; implica perceptia si intelegerea, iar ca demers practic, poate fi auxiliata (armata) de mijloace tehnice ( microscop, luneta, calculator, film, magnetofon etc.) care amplifica posibilitatile de perceptie si asigura fixarea informatiilor.
Continutul observatiei:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; simptomatica stabila -trasaturile bio-constitutionale ale individului si trasaturile fiziognomice;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; simptomatologia labila- comportamentele si conduitele flexibile, mobile ale individului (conduita verbala, motorie, mnezica, varietatea expresiilor:gesturile, mimica, mersul, particularitatile limbajului etc.
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; atitudinile si comportamentul social- modalitatile in care interactioneaza cu ceilati in diferite contexte sociale; aspecte care releva unele din caracteristicile personalitatii celui observat.
Obsevatia este o metoda comuna mai multor stiinte si ramane un instrument stiintific valid al psihologiei; nu reclama o aparatura sfisticata si este prima in ordine cronologica pe care cunoasterea psihologica le-a utilizat. Dupa ce psihologia s-a constituit ca stiinta, s-a impus necesitatea distingerii intre observatia spontana sau cotidiana si cea stiintifica;prima apartine cunoasterii comune, nu se planifica, se declanseaza situational si nu vizeaza obiective precise, anticipate.
Observatia stiintifica se desfasoara pe baza de plan de carcetare, in care se mentioneaza obiectivul sau scopul, conditiile de loc si de timp, durata generala a actiunii, modul de inregistrare-fixarea a manifestarilor (imediat sau post hoc, cu ce aparatura etc.), cat si modalitatile de prelucrare-interpretare.De regula, cercetatorul se instuieste anterior de cel ce eventual conduce un program de cercetare, ocazie cu care se stabileste si o modaltatea unitara de actiune. Pentru eficienta si autenticitatea informatiilor colectate, observatia mai trebuie sa indeplineasca si alte conditii, cum ar fi: discreatia, desfasurarea sistematica, veridicitatea (data de inregistrarea cu exactitatea faptelor observate), sistematizarea datelor sesizate si retinute care sa permita un minim de cuantificare si prelucre statistico-matematica, sa se poata repeta pentru a permite relevarea aspectelor semnificative, esntiale, relativ invariabile.
Avatajele acestei metode sunt naturaletea si autenticitatea fenomenelor investigate, economicitatea si simplitatea efectuarii.
Dezavantajele decurg din insuficienta rigoare in izolarea variabilelor, mascarea relatiilor dinre cauza si efect, limitarea posibilitatilor de a comunica cu subiectul investigat, asteptarea indelungata (uneori) a producerii fenomenelor vizate.
Formele observatiei- pot fi clasificate dupa diverse criterii:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; orientarea observatiei: observatie externa (orientata spre exterior spre ceilalti) si autoobservatie (orientata spre propria persoana);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; prezenta sau absenta observatorului: directa, indirecta, cu observator ignorat (uitat), cu observator ascuns;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; implicarea sau neimplicarea cercetatorului: pasiva, participativa;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; durata observatiei: continua (diacronica), discontina;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; obiective urmarite: integrala (vizand mai multe aspecte de conduita),selectiva.
Calitatile observatiei depind de mai multi factori, majoritatea incluzand calitatile de observator ale cercetatorului, experienta sa anterioara:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; particularitatile psihoindividuale ale observatorului (calitatile atentiei, in principal);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; tipul de perceptie al cercetatorului:
tipul descriptiv (minutios, exact, sec);
tipul evaluativ (tinde sa faca estimari, interpretari);
tipul erudit (tinde spre enciclopedism si generalizari)
tipul imaginativ-poetic (tinde sa inlocuiasca si sa deformeze realitatea prin imaginatie)
Conditiile unei observatii stiintifice:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; claritatea si precizia scopului;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; selectia corecta a formelor utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; rigoarea planului (stabilirea ipotezelor, durata si locul desfasurarii);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; evitarea omisiunilor sau distorsiunilor, prin notarea imediata;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; numarul optim de observatii in conditii cat mai diverse;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; discretia cercetatorului ( subiectul sa nu constientizeze ca este observat).
2. METODA AUTOOBSERVATIEI
Absolutizata la debutul psihologiei ca stiinta si declarata ca singura autentica de catre psihologia subiectivist-spiritualista, introspectia a fost respinsa ca metoda de cunoastere stiintifica (A.Comte), cu argumentul ca subiectul cunoscator nu poate fi simultan obiect si observator. Spre deosebire de introspectia clasica, autoobservatia devine o modalitate de cunoastere mijlocita, prin care se vizeaza descrierea si relevarea manifestarilor comportamentale si a trairilor afective proprii diferitalor situatii.
In cercetarea curenta se foloseste ca metoda auxiliara, asociata cu o alta considerata de baza sau principala. Definita ca privire in interior, efectuata cu "ochii mintii" asupra trairilor si starilor interne ale constiintei, aceasta metoda tinde sa fie reconsiderata de psihologia actuala ( vezi "psihologia practica"si autoterapiile propuse pentru "eficientizarea"personalitatii!)
Experimentul consta in provocarea unui fapt psihic, in conditii bine determinate cu scopul de a verifica o ipoteza. Alaturi de observatie, este o metoda centala in psihologie. Deosebirile dinte observatie si experiment sunt date, in principal, de posibilitatea cercetatorului de:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; a provoca fenomenul prin interventie activa;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; izolarea variabilelor independente de variabile dependente;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; modificarea conditiilor de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza mai bine relatiil dintre variabile;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; repetarea experimentului pentru stabilirea legitatilor de manifestare;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; compararea rezultatelor obtinute de grupul experimental cu cele ale grupului martor sau de control.
Variabila este orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie cantitativ, fie calitativ. Exista urmatoarele tipuri de variabile:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; indpendente, la care variatia este influentata direct de experimentator pentu a inregistra consecinte;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; dependente, la care variatia este in functie de variabila independenta.
La grupul experimental variabila independenta este prezenta, iar la cel de control este absenta.
Tipuri de experiment posibile:
a) &n 818g64i bsp; e. de laborator, se realizeaz in conditii artificiale, subiectul este scos din ambianta cotidiana si introdus intr-un loc special amenajat (laborator pentru experimentare, iar sarcinile cu care se confrunta sunt de asemenea artificiale). Avantajul pentru cercetare consta in precizia si controlul riguros a situatiei experimentale de catre cercetator.
b) &n 818g64i bsp; e. natural se realizeaza in conditii naturale, firesti; sarcina este naturala, deoarece subiectul se manifesta "in vivo"; este mai imprecis decat primul, dar mai autentic, mai realist.
Pentru limitarea distorsiunii rezultatelor si evitarea greselilor sa se aiba in vedere:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; motivatia subiectilor inclusi in grupele experimentale;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; asigurarea reprezantativitatii esantionului de subiecti;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; stabilirea unor grupe experimentale echivalente.
Convorbirea (sau interviul ) este o discutie premeditata dintre un specialist (psiholog) si subiectul investigat si presupune:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; Relatia directa dintre cercetator si subiect;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; Schimbarea locului si rolului partenerilor;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; Sinceritatea subiectului, evitarea raspunsurilor incomplete si a tendintei de disimulare;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; Se bazeaza pe capacitatea de introspectie a subiectului si pe capacitatea de empatie a psihologului;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; Necesita o motivatie corespunzatoare a subiectilor;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; Crearea unei atmosfere de compatibilitate dintre partener si psiholog.
Deosebiri dintre convorbire si observatie sau experiment: convorbirea vizeaza aspectele interioare ce derermina comportamentul (intentii, opinii, atitudini, interese, convingeri, spiratii etc.), iar observatia si experimenul reactiile exterioare.
Formele convorbirii:
a) &n 818g64i bsp; C. standardizata, dirijata, structurata se bazeaza pe formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si aceasi ordine pentru toti subiectii;
b) &n 818g64i bsp; C. semistandardizata sau semistructurata, in care se poate schimba forma intrebarilor, succesiunea sau se pot pune intrebari suplimentare;
c) &n 818g64i bsp; C. libera sau spontana nu presupune folosirea unor intrebarii anterior standardizare, ci se adapteaza situatiei hic et nunc;
d) &n 818g64i bsp; C. psihanalitica (S.Freud) se bazeaza pe metoda specifica psihanalizei denumita asociacia libera de idei si este folosita pentru analiza si interpretarea viselor sau a diferitelor probleme ale pacientului;
e) &n 818g64i bsp; C. non-directiva ( propusa de C. Rogers) implica crearea conditiilor psihologice ce faciliteaza relatarile spontane ale subiectului, fara ca acesta sa fie permanent interogat.
Conditiile unei c. metodice:
¨ &n 818g64i bsp; preocuparea psihologului spre esential, autentic, real psihologic;
¨ &n 818g64i bsp; adecvarea continua la relatarile subiectului;
¨ &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; atmosfera permisiva, destinsa, favorabila comunicarii autentice.
Ancheta psihologica consta in inventarierea sistematica a unor informatii despre viata psihica a unui individ sau grup social si interpretarea acestora in vederea desprinderii unor semnificatii relevante stiintific.
Tipuri de ancheta psihologica:
b) &n 818g64i bsp; Ancheta bazata pe chestionar implica mai multe etape:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; stabilirea obiectului (scopului);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; documentarea;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; formularea ipotezei;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; determinarea populatiei;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; esantionarea;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; alegerea tehnicilor de redactare a chestionarului;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; pretestarea;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; definitivarea chestiomarului;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; alegerea metodelor de administrare a chestionarului;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; analiza rezultatelor;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; redactarea raportului de ancheta.
Dupa continutul intrebarilor incluse in chestionar pot fi:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; factuale sau de identificare (varsta, sex, studii etc.);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; de opinie, atitudini, cunostinte etc.
Dupa tipul de intrebari utilizate:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; cu raspunsuri inchise ( da, nu);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; cu raspunsuri deschise ( la initiativa subiectului/ respondenului);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; cu raspunsuri in evantai ( mai multe raspunsuri din care subiectul alege);
Greseli posibile la formularea intrebarilor: limbaj greoi, artificializat, prea generale, tendentioase, care sugereaza raspunsul etc.
c) &n 818g64i bsp; Ancheta pe baza de interviu implica derularea unui dialog pe o tema data, fiecare participant pastradu-si locul de emitator sau receptor.
Tipuri de interviu
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; individuale;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; de grup;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; clinice (centrate pe persoana);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; focalizate (centrate pe tema investigata).
Ancheta, de orice fel, are avatajul ca permire investigarea unui numar mare de subiecti, intr-un timp scurt, cu obtinerea unui material bogat, relativ usor de prelucrat.
Vizeaza coletarea informatiilor esentiale despre evenimentele principale din viata unui subiect, relatiile dintre aceste evenimente traite de individ si stabilirea semnifica-tiilor lor, in vederea cunoasterii "istoriei personale" a subiectului.
Este prin excelenta evenimentiala, nu se confunda cu "autobiografia", se centreaza pe evemimente scop, pe evenimente mijloc, pe evenimente "macaz" ( care in opinia subiectului "i-au schimbat viata"). Poate fi si o forma de (auto)terapie, subiectul constientizand "leimotivul vietii personale" ( vezi "mitul personal"- I. R-Tomsa). Contestata de unii autori, metoda are avantajul naturaletii si autenticitatii, reconstituiind trecutul, poate explica atitudini si comportamente din prezent si din viitor.
Nu este exclus ca uneori metoda sa fie inadecvata pentru subiecti nemotivati sau bolnavi ( clinica psihiatrica ofera suficiente exemple de biografii "inventate" de pacienti paranoici).
6.METODA ANALIZEI PRODUSELOR ACTIVITATII
Sunt vizate potentele, fortele psihice, insusirile si capcitatile subiectlui asa cum ele sunt "materializate" in produsele oricarui tip de activitate, de la desene, simple adnotari sau compuneri, pana la creatii literare sau stiintifice. Prin aceasta metoda se obtin numeroase informatii despre dinamica si nivelul de dezvoltare psihica, atitudinea fata de sine, fata de munca si utilitatea sa sociala.
Fiind "desprins" de subiect, produsul investigat poate fi obiectul analizei psihologice si a unor personalitatii disparute.
Aici sunt incluse toate demersurile metodice destinate masurarii capacitatilor psihice individuale in vederea evalarii prezentei/absentei lor si mai ales a gradului de dezvoltare a acestora la un subiect. Cea mai cunoscuta si raspandita metoda este cea a testelor psihologice.
Testul psihologic este o proba relativ scurta ce permite cercetatorului strangerea unor informatii obiective despre subiect, pe baza carora sa poata diagnostica nivelul capacitatilor masurate si formula un prognostic asupra evolutiei sale ulterioare.
Termenul de test a fost introdus in psihologie de J.Mc Keen Cattell (1860-1944); testele au fost mai inai utilizate in determinarea dezvoltarii intelectuale a copiilor de catre Binet (1857-1911), apoi s-au extins la cele mai diverse functii si domenii de activitate.
Obictivitatea testelor impune sa se indeplineasca urmatoarele conditii:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; validitatea (adica sa masoare exact ce isi propune);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; fidelitatea ( sa permita obtinerea unor performante relativ stabile si la o noua aplicare);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; standardizarea ( sa puna toti subiectii in aceleasi conditii).
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; etalonarea (adica stabilirea unui etalon, a unei unitati de masura a rezultatelor obtinute)
Fac obiectul standardizarii:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; continutul probei;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; modul de conduita al cercetatorului;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; durata probei.
Criterii si clasificari ale testelor:
dupa durata:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; cu timp strict limitat;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; autotempou ( la initiativa subiectului);
dupa modul de aplicare:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; individuale;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; colective.
dupa materialul folosit
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; verbale;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; nonverbale;
dupa scopul urmarit si continutul masurat:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; teste de performanta; ( cu subdiviziuni-t. de cunostinte; t.de nivel intelectual; t. de aptitudini);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; teste de comportament
Dintre acestea cele mai complexe sunt testele de personalitate sub forma de chestionar sau inventar de personalitate.
Chestionarele de personalitate pot fi bifactoriale sau multifactoriale. J.H.Eysenck a stabilit printr-un chestionar cu 57 de itemi tipurile de personalitate extravertite si introvertite;Woodworth si Metheus, pe baza a 76 de intrebari, au determinat 8 tendinte psihonevrotice ale personalitatii (hiperemotivitate, impulsivitate, instabilitate tec), R. Cattell, cu un chestionar de 187 de intrebari, a stabilit 16 factori de personalitate ( chestionarul denumit PF 16) etc.
Aplicarea lor necesita lurea unor masuri speciale: solicitarea subiectului sa se refere la insusirile dominante; cerinta de a fi sincer in raspunsurile date; asigurarea confidentialitatii etc.In afara chestionarelor sau inventarelor se pot utiliza teste prin care se solicita completarea unor propozitii (fraze) sau o descriere (vezi testul celor 20 de propozitii ce incep cu formuarea " Eu sunt."- propus de H.M. Kuhn si T.S.Mc Portland-1954).
O categorie speciala de teste de personalitate sunt testele proiective,cele mai cunoscute sunt Testul Rorschach sau testul petelor de cerneala, TAT sau Testul Aperceptiv Tematic-H.A.Murray-1938, Testul Arborelui, Testul culorilor- Lucher, Testul de frustratie Rosenzweig etc.); au ca specific proiectia trasaturilor de personalitate prin alegerea unei culori,descrierea unor stimuli vagi, nestructurati, continuarea unei povestiri. Modul sau de a fi, de a gandi, dorintele si tendintele ascunse ale subiectului transpar in
"productiile"sale. Acest gen de teste sunt mai dificil de interpretat, cer suficienta experienta, dar raman cele mai semnificative si eficiente in sondarea personalitatii, chiar daca, uneori, s-a facut abuz de ele (in psihopatologie).
Multe din limitele testelor de personalitate deriva si din posibilitatea diverselor distorsiuni aparute la aplicarea lor pentru alte populatii decat cele pentru care au fost create, ignorarea diferntelor socioculturale, confuziile si ambiguitatile pe care unele le contin.
Pentru ca eficienta lor sa creasca este necesara respectarea urmatoarelor conditii:
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; utilizarea testelor in baterie ( nu singular);
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; corelarea rezultatelor cu informatiile obtinute prin alte metode; coroborarea rezultatelor cu produsele activitatii practice;
- &n 818g64i bsp; &n 818g64i bsp; crearea unor teste noi in concordanta cu specificul sociocultural al populatiei ce urmeaza a fi investigata.
|
