MODALITATILE PERCEPTIEI DE ALTUL
Perceptia are loc prin intalnirea activa a doua universuri (P. Fraisse):
al stimularilor oferite de mediu,
lumea subiectiva a persoanei care observa.
Actul perceptiv inseamna o desprindere a unui stimul din camp, a-i sesiza insusirile si a-l repartiza intr-o anumita categorie.
Acest lucru se regaseste si in cazul perceptiei sociale a celuilalt, existand o clasificare a obiectelor din campul social in categorii semnificative pe baza insusirilor pe care le au in comun.
I. Elementele perceptiei sociale
Punctul de plecare in analiza modului in care indivizii isi formeaza impresiile despre altii este problema surselor de informatii.
Brehm si Kassin (1990) considera ca acestea sunt:
v persoana tinta;
v comportamentul ei;
v contextul social.
1) Persoana tinta
Este initial analizata pe baza atribuirilor fizice direct observabile care includ si ele elemente clasificatorii (atractivitatea fizica, fizionomia, tinuta vestimentara, varsta, sexul, gruparea etnica).
Categorizarea este o capacitate cognitiva fundamentala pusa in practica intr-un mod eficient si natural.
Categorizarea are o mare valoare adaptativa, favorizand simplificarea - fiecare obiect, individ ar trebui considerat unic si tratat ca atare - iar aceasta transforma lumea intr-un loc care poate fi in mai mare masura controlat si previzibil.
Induce insa si o serie de distorsiuni in perceperea si evaluarea celuilalt.
Categorizarea are 3 functii:
gruparea obiectelor cu caracteristici similare in aceeasi clasa;
codarea experientei;
generarea de inferente (deductii);
Categorizarea initiala a celuilalt se realizeaza in mod involuntar, automat, fara efort sau constiinta reala a acestui lucru.
Stimulul este codat pe baza unor indici disponibili si categoria sociala corespunzatoare este in mod cvasiautomat activata
Categoriile pot sa constea din grupuri sociale sau tipuri psihologice.
Odata activata o categorie, ea nu indica doar apartenenta persoanei la un grup dat, ci face apel la cunoasterea continuta in anumite structuri (scheme cognitive).
Prelucrarea informatiilor pornind de la procesul de categorizare nu se produce fara anumite distorisiuni (bias - inclinatie, tendinta, partinire).
2) Situatii sociale
Situatiile sociale reprezinta a doua sursa de informatii, de interpretari, pentru ca detinem anumite reprezentari despre modul in care se vor desfasura evenimentele.
Scenariul cognitiv este o structura de date ce descrie o secventa tipica de evenimente desfasurate serial, tipice pentru o anumita situatie sociala.
Aceste reprezentari ale modului in care se va desfasura un eveniment, trimit spre comportamentele asteptate ale persoanei aflate intr-o anumita situatie si servesc ca reper in evaluarea expresiei si conduitei indivizilor.
Exemplu - Scenariul primei intalniri (Pryor si Merluzzi, 1985)
3) Comportamentul persoanei
Acesta este interpretat in relatie directa cu expectantele observatorului, stand la baza unor atribuiri cauzale.
II. Formarea impresiilor
Toate aceste elemente sunt analizate si se deduc cauzele comportamentelor persoanelor tinta in termeni de dispozitii stabile versus factori externi situationali.
Astfel se formeaza impresii despre ceilalti, imagini coerente ale caracteristicilor lor.
In construirea impresiilor facem apel la:
apartenenta persoanelor la o anumita categorie;
caracteristici individuale ale persoanei.
Problema este care tip de informatii predomina in procesul de formare a impresiilor. Raspunsul este modelul de continuum al impresiei propus de Fiske si Neuberg (1991): evaluarea celuilalt se inscrie pe o axa ce are la o extremitate evaluarile bazate pe categorii, iar la cealalta extremitate caracteristici individualizate.
Evaluari Evaluari
bazate bazate pe
pe categorii caracteristici
individuale
1 - Observatorul percepe tinta si intr-o prima faza o clasifica.
2 -Observatorul evalueaza daca aceasta imagine a tintei este suficienta pentru interesele, scopurile, nevoile, tratamentul informational:
Ø daca tinta nu prezinta decat o importanta minora sau observatorul este supus unei constrangeri ce-l impiedica sa examineze sistematic tinta (paradigma dublei sarcini), procesul de formare a impresiei va fi intrerupt si evaluarea va fi bazata preponderent pe categorii de apartenenta ale tintei.
Ø daca intervin factori de motivare ce vor mobiliza observatorul pentru a evalua caracteristici personale ale tintei, impresia formata va fi una de o mai mare finete, mai individualizata a tintei.
Factorii de motivare intervin cand:
q rezultatul unei actiuni intreprinse de observator este dependent de tinta - Erber si Fiske, 1984;
q observatorul se simte responsabil de impresia formata - Tetlock, 1983;
q observatorul primeste explicit dispozitii de control si exactitate - Kruglanski si Freund, 1983;
q observatorul este interesat, atras de tinta
Formarea impresiilor este influentata si de "teoriile implicite ale personalitatii", prezente la nivelul observatorului: presupuneri pe care le fac persoanele despre relatiile ce exista intre diferitele trasaturi de personalitate si intre trasaturile de personalitate si comportament.
Asch (1946) a prezentat unor subiecti grupati in doua loturi un portret al unei persoane sub forma unei insiruiri de trasaturi, existand doar o diferenta intre portretul grupului A si grupului B: atributul cald din lista grupului A era inlocuit cu rece in lista prezentata grupului B. In rest celelalte atribuite erau identice: inteligent, indemanatic, muncitor, hotarat, practic, prudent.
Ulterior subiectilor li s-a cerut sa evalueze personajul pe baza unei liste de trasaturi.
Intre loturile A si B au aparut diferente intre frecventele cu care unele din caracteristici erau asignate persoanei, evaluarile fiind mai favorabile pentru grupul A (cald):
Evaluarile pentru alte trasaturi (de incredere, important, aratos, serios, perseverent, puternic, onest) nu prezinta diferente pentru cele doua loturi.
Reluarea experimentului lui Asch cu perechea sociabil/nesociabil a dat rezultate diferite in functie de sociabilitatea subiectilor.
Centralitatea unei trasaturi in formarea impresiilor despre celalalt depinde si de gradul de similitudine si contrast dintre tinta si observator pe aceeasi dimensiune.
Impresia odata formata, apare tendinta ca informatiile ulterioare despre acea persoana tinta sa fie astfel procesate astfel incat sa intareasca impresia formata:
→ apare tendinta de mentinere a convingerilor, chiar si dupa ce au fost contrazise (inertia procesului de perceptie sociala);
→ apare "profetia care se autoindeplineste" (efectul "Pigmalion", self-fulfilling prophecy) = procesul prin care expectantele unei persoane referitoare la o alta pot sa o conduca pe cea de-a doua sa se comporte astfel incat sa confirme asteptarile.
III. Factori facilitatori si distorsionanti in perceptia sociala (cf. Radu, Ilut si Matei, 1994)
1) Fenomentul de cristalizare
Intervine in relatiile interpersonale cu continut afectiv si consta in transfigurarea persoanei, a situatiilor sub influenta propriilor dorinte, sentimente (un moment de proiectie a caracteristicilor, expectantelor persoanei in exterior).
V. Pavelcu distinge intre:
v cristalizarea intuitie - impresia nu pierde contactul cu realitatea, persoana este sensibila la argumente
v cristalizarea iluzie - inertia este foarte mare.
Contactul cu realitatea determina ajustarea progresiva a impresiei, aparand decristalizarea.
2) Prezumtia de similitudine
Se refera la ipoteza asemanarii, la tendinta persoanelor de a-i considera pe ceilalti asemanatori cu sine, de a se proiecta drept etalon.
Ea poate deforma cunoasterea oamenilor cand nu este reala sau o poate usura cand asemanarile sunt reale.
3) Efectul de halou
Se refera la influenta imaginii globale pe care o avem despre o persoana, asupra aprecierilor referitoare la trasaturile specifice.
4) Efectul indulgentei
Reprezinta tendinta de a aprecia favorabil oamenii cand evaluarea se refera la statutul lor viitor.
Bibliografie:
Pendry, L, Macrae, C. si Hewstone, M. (1998). Reflectii asupra celuilalt: o abordare socio-cognitiva, in
S. Moscovici (coord.), Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt, Iasi, Ed. Polirom, pp. 150-170
|
