MODELE FIZIOLOGICE ALE ATENŢIEI
Premisa neurofiziologica generala a atentiei este starea de veghe care este asigurata printr-o influenta activatoare primara difuza exercitata de sistemul reticulat asupra scoartei cerebrale. Sistemul reticulat actioneaza de la nivelul trunchiului cerebral si 19219x232t diencefalului, având functii de activare, filtrare si facilitare a proceselor psihofiziologice corticale care stau la baza unor mecanisme ale proceselor psihice. Sistemul reticulat rezida în retele de neuroni care compun, de fapt, doua structuri morfo-functionale unitare.
Sistemul reticulat activator ascendent (SRAA) localizat în trunchiul cerebral, bulb, protuberanta si mezencefal. Stimularea SRAA are un efect tonic difuz, de lunga durata si remanent, prelungindu-se si dupa încetarea stimularii senzoriale. Sub aspect psihologic, formatiunea reticulata mezencefalica are rol principal în declansarea si mentinerea atentiei. Sistemul reticulat difuz de proiectie din diencefal are efect fazic de scurta durata, fiind egal cu stimularea senzoriala, si este limitat topografic. Formatiunea reticulata diencefalica are rol principal în comutarea si mobilitatea atentiei.
Declansarea si mentinerea atentiei difuze si a celei selective implica în mod necesar functionalitatea sistemului reticulat activator si selector . Aceasta se poate realiza în mod natural prin stimularea oricarei modalitati senzoriale (acustice, tactile, vizuale, kinestezice). Impulsurile nervoase merg spre cortex pe doua trasee: un traseu nespecific si un traseu specific.
a) Traseul nespecific are rol de activare difuza a scoartei cerebrale din zona proiectiei corticale a analizatorilor, acesta fiind un traseu comun oricarei modalitati senzoriale, realizat de ramurile colaterale ale formatiunii reticulate. Sistemul nespecific realizeaza activarea difuza a cortexului, reactia de trezire bioelectrica si comportamentala, actionând în mod nespecific asupra întregii scoarte cerebrale, indiferent de modalitatea senzoriala prin care a fost impulsionat si indiferent de proiectia corticala careia i se adreseaza.
În strânsa interrelatie functionala cu SRAA se afla SRIA. Ele se gasesc sub controlul si actiunea reglatorie a cortexului, asigurându-se filtrarea informatiilor provenite pe caile senzoriale.
b) Traseul specific rezida în caile neuronale aferente proprii fiecarui analizator. Acestea merg direct spre cortex , în zona proiectiei corticale, evitând sistemul reticulat. Dar orice stimulare senzoriala supraliminara are ca efect atât transmiterea unui influx nervos specific, senzorial, cât si a unui impuls nespecific spre formatiunea reticulata.
Primind impulsurile neuronale prin colateralele fibrelor ascendente, sistemul reticulat produce o descarcare a acestor impulsuri în scoarta cerebrala, creându-se o stare de activare corticala difuza care optimizeaza conditiile psihofiziologice de analiza a informatiilor senzoriale venite pe cai specifice. Prin buna functionalitate a traseului specific si a celui nespecific se asigura filtrajul senzorial si caracterul selectiv al reflectarii, realizându-se filtrarea informatiilor pertinente. Pentru aceasta este necesara reglarea sistemului activator si a celui inhibitor selectiv prin intermediul circuitelor cortico-reticulo-corticale.
|
