Maturizarea creierului
Dezvoltarea neuronilor incepe inca din saptamana a patra sau a cincea a
sarcinii si se incheie, in linii mari, in saptamana a 24-a.
Exista date care confirma ca starile emotionale ale mamei influenteaza
dezvol-tarea fatului. Excitarea emotionala determina
schimbari fiziologice. Produsele glandei endocrine si
neurohormonale ale starii de excitare nervoasa asociate cu stres grav sau
prelungit pot afecta dezvoltarea fatului.
Deficientele nutritionale si consumul de substante nocive pot
influenta dezvoltarea creierului.
La nastere*, creierul cantareste aproximativ 350 de grame si lobii 454b11e mari sunt diferentiati structural, desi nu au proportii
similare cu ale creierului adultului. Lobii frontali si temporali sunt mai
putin dezvoltati decat occipitalul si parietalul, ceea ce
demonstreaza ritmul lor scazut de dezvoltare din perioada prenatala. in general, dezvoltarea partii posterioare a creierului pare
mai avansata decat a celei anterioare.
Bulbul se organizeaza intrauterin in cursul primei luni de
viata. Pentru mez-encefal si sistemul limbic (creierul
emotional), momentele critice si cele mai sensibile sunt intre perioada
prenatala si varsta de 3 ani. Acesta reprezinta un
motiv al insistentelor specialistilor asupra ingrijirilor copilului cu varsta
intre 0 si 3 ani. Brazelton revendica prezenta mamei langa
copil pana la aceasta varsta ca pe o conditie necesara a bunei dezvoltari a
copilului.
Cam in luna a treia
intrauterina, se dezvolta circumvolutiunile, precum si lobii frontali si
temporali.
Din luna a sasea spre a noua, culoarea cortexului se
schimba de la roz-gri in gri. (Ana Muntean, 2006)
Abia pe la varsta de 1 an substanta cenusie se distinge perfect de cea alba. De obicei, la sfarsitul celui de-al doilea an de viata, proportiile lobilor sunt asema-natoare cu cele
ale creierului adultului. Acum, greutatea creierului este
de aproxi-mativ 1 050 de grame. Din al treilea trimestru de sarcina si pana la
sfarsitul celui de-al doilea an de viata, creierul
este organul vital cu maturizarea cea mai rapida.
Incepand cu varsta de 5-6 ani, marimea creierului copilului este
aproximativ aceeasi cu a adultului.
Desi componentele sistemului nervos sunt, in mare parte,
formate la nastere, dezvoltarea celulara, conexiunile si specializarea acestora
vor continua, in special in primii trei ani de viata.
Orice experienta va conduce la modificari ale
activitatii neurochimice a creierului. Creierul va
asimila informatiile primite din exterior; prin urmare, va fi influentat de
ceea ce se petrece in afara organismului.
Studiile efectuate pe animale indica faptul ca stimularea senzoriala adecvata
influenteaza dezvoltarea neuronilor, in timp ce lipsa
stimularii conduce la atrofiere si la o diminuare a procesului de dezvoltare
sinaptica.
Gradul de afectare indus de deprivarea senzoriala este
legat de momentul in care aceasta intervine in procesul de dezvoltare a
copilului precum si de severitatea si durata ei. Dovezile provenind din studii
pe primate indica faptul ca recuperarea este posibila
doar pentru anumite efecte ale deprivarii suferite la varsta frageda, in timp
ce alte efecte sunt permanente. Se remarca faptul ca, in timp ce deprivarea senzoriala severa conduce la intarziere in
dezvoltare si depresie, neglijarea in grade mai mici se asociaza cu
comportamente agresive si relatii defectuoase cu alti copii.
Tomografiile* computerizate indica la copiii deprivati
senzorial (atat sub aspectul stimulilor cognitivi, cat si al celor emotionali)
prezenta unei atrofii corticale rezultate probabil prin neutralizare.
Dupa Bruce Perry, consecventa, predictibilitatea si dragostea sunt cele trei
conditii necesare pentru dezvoltarea si functionarea optime ale creierului,
indife-rent de varsta.
Relatia timpurie de grija si atentie acordata copilului, in sensul
sincronizarii cu nevoile acestuia, eficienta cu care il alinam, il calmam,
stimularea pe care o comporta - toti acesti factori vor avea o influenta majora
in organizarea timpurie a creierului.(Ana Muresan, 2006)
Cum in prima parte a vietii copilului functionarea creierului e dominata de
emisfera dreapta (a emotiilor, a muzicii, a orientarii in spatiu), putem
intelege de ce un copil cu o mama suficient de buna va invata sa isi
stapaneasca emotiile (asa cum mama era intotdeauna la nevoie prezenta si
dispusa sa il calmeze), va fi un copil si un individ cu o buna orientare in
spatiu, un copil caruia i s-a cantat si caruia ii place sa cante.
