Timp de secole, filozofii s-au īntrebat ce
diferentiaza conditia umana de cea a celorlalte specii animale. Omul pare dotat, cu un liber
arbitru fara echivalent īn regnul
animal. La el nu primeaza satisfacerea nevoilor naturale si pasiunile,
i spiritul guverneaza corpul.
De mai multe
decenii, numeroase descoperiri au permis o mia buna īntelegere
a functionarii creierului uman. Se stie ca o actiune la care gāndim presupune o serie de activitati mentale. Perceptia unei situatii traite de integreaza īntr-o reprezentare a lumii si a ta īnsusi. Atunci cānd, sub ochii nostri, se deruleaza o scena, suntem capabili
sa discernam
fiecare dintre elementele sale, sa le comparam cu stocul nostru de imagini mentale si sa
le denumim.
Putem sa
prevedem - cel putin īn parte
- consecintelele actelor noastre. Rationamentul logic, creativitatea si decizia de a actiona
se sprijina pe aceste facultati...
Volumul creierului nu este
determinant pentru capacitatile
noastre intelectuale, dupa cum nici numar
de celule nervoase ce īl compun.
Importante
sunt calitatea conexiunilor si infinitatea circuitelor cerebrale. Se poate
imagina ca gāndul se naste prin dialogul
dintre diferiti centri de comanda ai sensibilitatii, ai motricitatii sau al afectivitatii. Practic vorbind, nu exista un
centru al gāndirii, ci zone cerebrale care sunt solicitate dupa natura activitatilor
mentale īn desfasurare. Centrii care participa la ceea ce se cheama
inteligenta par situati īn neocortex, parte
superficiala foarte dezvoltata a scoartei cerebrale. Aici se formeaza reprezentarea pe care ne-o facem
asupra lumii si a noastra īnsine,
se precizeaza actele noastre, se dezvolta capacitatile noastre intelectuale.
Fiecare emisfera cerebrala este
specializata īn anumite activitati mentale. Emisfera stānga este
predominanta īn functiile limbajului, cel putin la dreptaci,
si este implicata
īn logica, analiza critica, calcul... Jumatatea dreapta a creierului este mai
degraba centrul perceptiei formelor si a spatiului, a intuitiei si al activitatilor artistice. Cele doua emisfere coopereaza
armonios pentru a rezulta o reconstructie mentala a lumii si a propriei noastre
persoane.
La nivelul jumatatii drepte a creierului afluxul senzatiilor permite aparitia unei imagini cerebrale
a corpului, sau schema corporala. Gāndirea prin imagini este īnsotita de un proces de simbolizare. Asociata unui concept, imaginea se separa de real: forma
unui obiect, mirosul, culoarea sau textura sa capata o semnificatie. Un disc concav de portelan este o farfurie din care se manānca. Creierul uman poate crea
si notiuni eminamente abstracte: centrul unui cerc,
de exemplu, care este notiune pur abstracta.
Ī n creierul stāng.
Verbalizarea asociaza cuvinte
imaginilor, etapa majora a simbolizarii. Limbajul permite exprimarea gāndirii prin intermediul
unui sistem de semne orale sau
grafice. El are o putere evocatoare fara egal. Chiar
īn īntuneric, putem povesti o scena pa care am trait-o īn imaginatie.
Centrii afectivitatii ti ai instinctului contribuie la luarea deciziilor. Rinencefalul,
o regiune care ne regleaza pulsiunile, este sediul
fiintei noastre afective. Informatiile pe care le ofera centrilor superiori al constientei au o mare influenta asupra actelor noastre.
Gāndirea ia
nastere din integrarea activitatilor cerebrale, iar gāndul de constientizare
depinde de gradul de atentie. O informatie tratata local īn creier devine constienta
atunci cānd se īncorporeaza unei imagini generalizate despre sine si despre lume. Din momentul īn care a devenit constienta, gāndirea noastra se poate organiza.
Prin simpla gāndire a unei senzatii sau a unei actiuni, sunt activate circuitele cerebrale aferente sensibilitatii si motricitatii. Un sportiv poate astfel sa-si amelioreze performantele antrenāndu-se mental. El se vede īn actiune, repeta mental gesturile sale, se concentreaza, īnvata sa-si controleze emotiile...
Corpul este
supus, mai presus se orice, exigentelor vitale. Unele acte cotidiene
sunt automate si scapa constientei. Totusi faptele si gesturile
noastre rezulta, multe dintre ele,
dintr-o alegere voluntara, dintr-o reactie transformata īn decizie.
Bunul-simt ne spune ca nu exista
nici o diferenta īntre a īnvata a merge pe bicicleta si
de a īnvata o lectie de filozofie. Īnvatarea motorie poate fi
conditionata, īn timp ce īnvatarea
conceptuala face apel la capacitatile noastre de simbolizare. De fapt, aceasta clasificare apare astazi destul
de arbitrara. Ucenicul brutar nu īnvata
doar reproducerea gesturilor; el manevreaza notiuni abstracte, cum sunt cele de tipul
greutatii si masurarii. Este vorba de o ucenicie complexa care respecta o strategie ce pune
īn functie memoria motorie si memoria conceptuala.
Diverse experiente realizate
pe cimpanzei, īncepānd din 1970, au aratat ca acestia puteau acumula un vocabular
si o sintaxa simpla. Ei utilizau
simboluri si puteau formula lucruri noi sau sa evoce un subiect īndepartat īn spatiu si
īn timp. Conditionarea permite maimutei sa
asocieze unui obiect simbolul acestuia. Animalul poate atunci sa faca proba
imaginatiei simbolice. La om, memorarea
lucrurilor īnvatate se desfasoara īn mai
multe faze. Īn timpul unei faze senzoriale foarte scurte, perceptia este pastrata
īn asteptare fara a fi interpretata.
Memorizarea pe termen scurt dureaza cāteva
zeci de secunde si corespunde muncii
de stocare. Foarte activ, creierul compara perceptiile, la regrupeaza prin asociere...
Capacitatea memoriei pe termen scurt este relativ redusa: ea permite sa se retina simultan sapte informatii simple sau elementare. Imaginile sau cuvintele familiare se memorizeaza mai usor caci sunt "preetichetate". Prenumele Robert nu constituie decāt o singura informatie. Īn schimb numele comunei flamande Zwijndrecht va fi dificil de memorat pentru cel care nu stie sa īl pronunte. Va reusi mai usor despartindu-l īn trei parti: ZWI JN DRECHT.
Memorarea pe termen lung rezulta din consolidarea achizitiilor. Acestea constituie o mediateca gigantica īn reorganizarea
continua, īn care se poate ajunge la informatii prin tema, prin
categorie, prin cuvānt-cheie... Se spune uneori despre o persoana ca are o buna memorie vizuala
sau auditiva. Īn realitate, simturile,
precum vederea si auzul, nu
sunt decāt porti de intrare a informatiei.
Memoria conceptuala corespunde unui grad ridicat de organizare: muzicianul utilizeaza cunoasterea solfegiului pentru a memora o melodie, geometrul reproduce din memorie un plan, reconstruindu-l
mental etc.
Atunci cānd citesti, percepi desenul cuvintelor, le structurezi īn grupe de cuvinte, le atribui un sens, procedezi la regrupari pe categorii īn
functie de context...
Uitarea traduce o incapacitate de a regasi date īn arhivele noastre personale. Prin exersarea memoriei se perfectioneaza o strategie de clasificare a informatiilor; ele pot fi consultate
mai usor. Totusi, multe amintiri
par inaccesibile. Ele pot reaparea uneori, redesteptate de o senzatie sau de hipnoza.
" Amprenta cerebrala" a unei amintiri nu
este decāt o modificare a activitatii biochimice a celulelor nervoase, īnsotita de īntrarea contactelor īn circuitele noastre
nervoase. Mecanismele memoriei sunt indisociabile
de cele ale perceptiilor,
ale atentiei, ale motivarii,
ale emotiilor... Sunt doar localizati la diferite "etaje" ale creierului.
Hipocampul este regiunea care participa sa memorarea faptelor
noi. Aparitia sistemului limbic, creierul emotiilor. Aceasta explica probabil de ce evenimentele legate de emotii puternice sunt memorate mai
bine. Rolul altor structuri cerebrale a fost pus īn evidenta la indivizi prezentānd leziuni ale creierului. S-a putut demonstrat ca partile anterioare ale lobilor temporali intervin īn memorarea
cuvintelor, imaginilor sau melodiilor.
Dar functiile cerebrale intacte nu garanteaza o memorie buna, dupa cum nici un instrument bun nu creeaza un bun muzician. A sti īnseamna īntāi de toate a īnvata!
|
