Timp de secole, filozofii s-au întrebat ce
diferentiaza conditia umana de cea a celorlalte specii animale. Omul pare dotat, cu un liber
arbitru fara echivalent în regnul
animal. La el nu primeaza satisfacerea nevoilor naturale si pasiunile,
i spiritul guverneaza corpul.
De mai multe
decenii, numeroase descoperiri au permis o mia buna întelegere
a functionarii creierului uman. Se stie ca o actiune la care gândim presupune o serie de activitati mentale. Perceptia unei situatii traite de integreaza într-o reprezentare a lumii si a ta însusi. Atunci când, sub ochii nostri, se deruleaza o scena, suntem capabili
sa discernam
fiecare dintre elementele sale, sa le comparam cu stocul nostru de imagini mentale si sa
le denumim.
Putem sa
prevedem - cel putin în parte
- consecintelele actelor noastre. Rationamentul logic, creativitatea si decizia de a actiona
se sprijina pe aceste facultati...
Volumul creierului nu este
determinant pentru capacitatile
noastre intelectuale, dupa cum nici numar
de celule nervoase ce îl compun.
Importante
sunt calitatea conexiunilor si infinitatea circuitelor cerebrale. Se poate
imagina ca gândul se naste prin dialogul
dintre diferiti centri de comanda ai sensibilitatii, ai motricitatii sau al afectivitatii. Practic vorbind, nu exista un
centru al gândirii, ci zone cerebrale care sunt solicitate dupa natura activitatilor
mentale în desfasurare. Centrii care participa la ceea ce se cheama
inteligenta par situati în neocortex, parte
superficiala foarte dezvoltata a scoartei cerebrale. Aici se formeaza reprezentarea pe care ne-o facem
asupra lumii si a noastra însine,
se precizeaza actele noastre, se dezvolta capacitatile noastre intelectuale.
Fiecare emisfera cerebrala este
specializata în anumite activitati mentale. Emisfera stânga este
predominanta în functiile limbajului, cel putin la dreptaci,
si este implicata
în logica, analiza critica, calcul... Jumatatea dreapta a creierului este mai
degraba centrul perceptiei formelor si a spatiului, a intuitiei si al activitatilor artistice. Cele doua emisfere coopereaza
armonios pentru a rezulta o reconstructie mentala a lumii si a propriei noastre
persoane.
La nivelul jumatatii drepte a creierului afluxul senzatiilor permite aparitia unei imagini cerebrale
a corpului, sau schema corporala. Gândirea prin imagini este însotita de un proces de simbolizare. Asociata unui concept, imaginea se separa de real: forma
unui obiect, mirosul, culoarea sau textura sa capata o semnificatie. Un disc concav de portelan este o farfurie din care se manânca. Creierul uman poate crea
si notiuni eminamente abstracte: centrul unui cerc,
de exemplu, care este notiune pur abstracta.
Î n creierul stâng.
Verbalizarea asociaza cuvinte
imaginilor, etapa majora a simbolizarii. Limbajul permite exprimarea gândirii prin intermediul
unui sistem de semne orale sau
grafice. El are o putere evocatoare fara egal. Chiar
în întuneric, putem povesti o scena pa care am trait-o în imaginatie.
Centrii afectivitatii ti ai instinctului contribuie la luarea deciziilor. Rinencefalul,
o regiune care ne regleaza pulsiunile, este sediul
fiintei noastre afective. Informatiile pe care le ofera centrilor superiori al constientei au o mare influenta asupra actelor noastre.
Gândirea ia
nastere din integrarea activitatilor cerebrale, iar gândul de constientizare
depinde de gradul de atentie. O informatie tratata local în creier devine constienta
atunci când se încorporeaza unei imagini generalizate despre sine si despre lume. Din momentul în care a devenit constienta, gândirea noastra se poate organiza.
Prin simpla gândire a unei senzatii sau a unei actiuni, sunt activate circuitele cerebrale aferente sensibilitatii si motricitatii. Un sportiv poate astfel sa-si amelioreze performantele antrenându-se mental. El se vede în actiune, repeta mental gesturile sale, se concentreaza, învata sa-si controleze emotiile...
Corpul este
supus, mai presus se orice, exigentelor vitale. Unele acte cotidiene
sunt automate si scapa constientei. Totusi faptele si gesturile
noastre rezulta, multe dintre ele,
dintr-o alegere voluntara, dintr-o reactie transformata în decizie.
Bunul-simt ne spune ca nu exista
nici o diferenta între a învata a merge pe bicicleta si
de a învata o lectie de filozofie. Învatarea motorie poate fi
conditionata, în timp ce învatarea
conceptuala face apel la capacitatile noastre de simbolizare. De fapt, aceasta clasificare apare astazi destul
de arbitrara. Ucenicul brutar nu învata
doar reproducerea gesturilor; el manevreaza notiuni abstracte, cum sunt cele de tipul
greutatii si masurarii. Este vorba de o ucenicie complexa care respecta o strategie ce pune
în functie memoria motorie si memoria conceptuala.
Diverse experiente realizate
pe cimpanzei, începând din 1970, au aratat ca acestia puteau acumula un vocabular
si o sintaxa simpla. Ei utilizau
simboluri si puteau formula lucruri noi sau sa evoce un subiect îndepartat în spatiu si
în timp. Conditionarea permite maimutei sa
asocieze unui obiect simbolul acestuia. Animalul poate atunci sa faca proba
imaginatiei simbolice. La om, memorarea
lucrurilor învatate se desfasoara în mai
multe faze. În timpul unei faze senzoriale foarte scurte, perceptia este pastrata
în asteptare fara a fi interpretata.
Memorizarea pe termen scurt dureaza câteva
zeci de secunde si corespunde muncii
de stocare. Foarte activ, creierul compara perceptiile, la regrupeaza prin asociere...
Capacitatea memoriei pe termen scurt este relativ redusa: ea permite sa se retina simultan sapte informatii simple sau elementare. Imaginile sau cuvintele familiare se memorizeaza mai usor caci sunt "preetichetate". Prenumele Robert nu constituie decât o singura informatie. În schimb numele comunei flamande Zwijndrecht va fi dificil de memorat pentru cel care nu stie sa îl pronunte. Va reusi mai usor despartindu-l în trei parti: ZWI JN DRECHT.
Memorarea pe termen lung rezulta din consolidarea achizitiilor. Acestea constituie o mediateca gigantica în reorganizarea
continua, în care se poate ajunge la informatii prin tema, prin
categorie, prin cuvânt-cheie... Se spune uneori despre o persoana ca are o buna memorie vizuala
sau auditiva. În realitate, simturile,
precum vederea si auzul, nu
sunt decât porti de intrare a informatiei.
Memoria conceptuala corespunde unui grad ridicat de organizare: muzicianul utilizeaza cunoasterea solfegiului pentru a memora o melodie, geometrul reproduce din memorie un plan, reconstruindu-l
mental etc.
Atunci când citesti, percepi desenul cuvintelor, le structurezi în grupe de cuvinte, le atribui un sens, procedezi la regrupari pe categorii în
functie de context...
Uitarea traduce o incapacitate de a regasi date în arhivele noastre personale. Prin exersarea memoriei se perfectioneaza o strategie de clasificare a informatiilor; ele pot fi consultate
mai usor. Totusi, multe amintiri
par inaccesibile. Ele pot reaparea uneori, redesteptate de o senzatie sau de hipnoza.
" Amprenta cerebrala" a unei amintiri nu
este decât o modificare a activitatii biochimice a celulelor nervoase, însotita de întrarea contactelor în circuitele noastre
nervoase. Mecanismele memoriei sunt indisociabile
de cele ale perceptiilor,
ale atentiei, ale motivarii,
ale emotiilor... Sunt doar localizati la diferite "etaje" ale creierului.
Hipocampul este regiunea care participa sa memorarea faptelor
noi. Aparitia sistemului limbic, creierul emotiilor. Aceasta explica probabil de ce evenimentele legate de emotii puternice sunt memorate mai
bine. Rolul altor structuri cerebrale a fost pus în evidenta la indivizi prezentând leziuni ale creierului. S-a putut demonstrat ca partile anterioare ale lobilor temporali intervin în memorarea
cuvintelor, imaginilor sau melodiilor.
Dar functiile cerebrale intacte nu garanteaza o memorie buna, dupa cum nici un instrument bun nu creeaza un bun muzician. A sti înseamna întâi de toate a învata!
|
