Metode de cunoastere a psihicului elevului

Metode de cunoastere a psihicului elevului

1. Metode de cunoastere a psihicului - probleme introductive
2. Prezentare analitica a principalelor metode de cunoastere a elevului
3. Fisa psihopedagogica

1. Metode de cunoastere a psihicului - probleme introductive

Suntem obisnuiti cu imaginea profesorului care evalueaza performantele elevului. Pe baza metodelor de evaluare el poate stabili în ce masura ceea ce # 555f54f 1;i-a propus sa cunoasca sau sa deprinda elevul (obiectivele lectiei) s-a realizat sau nu. Însa nu întotdeauna profesorul care evalueaza are si explicatia performantelor atinse de elev. Pe de alta parte, aceasta evaluare îi da posibilitatea sa cunoasca doar o latura a elevului: comportamentul sau în relatie cu sarcinile scolare exclusiv. Însa elevul are o structura globala, care include si comportamentul în relatie cu ceilalti elevi, cu prietenii, cu parintii, un anumit trecut care poate fi semnificativ pentru evolutia scolara actuala. La acest nivel putem vorbi de cunoasterea psihologica a elevului.

În cunoasterea psihologica putem vorbi de o cunoastere empirica, "de bun simt" realizata aproape inconstient în timpul activitatilor cotidiene (prin utilizarea observatiilor implicite si a limbajului comun), dar si de o cunoastere sistematica, realizata prin mijloace stiintifice, cu un nivel mai ridicat de obiectivitate (presupunând utilizarea unui limbaj stiintific si a metodelor specifice cunoasterii psihologice: observatia, convorbirea, metoda biografica, chestionarul, testele, experimentul).

Metodele psihologiei constituie structuri algoritmice, programe care regleaza activitatea de cunoastere, ajutându-l pe cadrul didactic sa depaseasca nivelul de cunoastere empirica a elevului. Scopul utilizarii acestor metode consta în a determina caracteristicile psihologice ale fiecarui elev astfel încât profesorul sa poata proiecta cele mai adecvate demersuri didactice de urmat, cele mai potrivite conditii de desfasurarea a activitatilor didactice precum si actiunile de asistenta psihopedagogica ce se impun în anumite situatii.

Din punct de vedere al scopului si al gradului de obiectivitate, metodele de cunoastere psihologica sunt împartite în doua categorii:

metode clinice: observatia, convorbirea, metoda biografica

scop: cunoasterea cât mai amanuntita a persoanei

explicarea evolutiei persoanei

abordare/interpretare: calitativa

metode psihometrice: chestionarul, testul, experimentul

scop: cunoasterea cât mai obiectiva a persoanei

abordare/interpretare: cantitativa

Desi cele doua categorii de metode se prezinta distinct la o analiza stiintifica, în practica se face tot mai necesara abordarea integrata a lor.

Prezentare analitica a principalelor metode de cunoastere a elevului

În aceasta secventa de curs vom aborda în special acele metode care pot fi utilizate eficient de profesori, fara sprijinul autorizat al unui specialist în psihodiagnostic.

Observatia

- urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unei persoane cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice

Tipuri: observatia spontana

observatia sistematica

Avantajele observatiei:

simplitatea metodei

caracterul facil al aplicarii

Dezavantaje:

caracterul subiectiv dat de:

limitele perceptiei observatorului derivate din selectivitatea atentiei, tendinta de a observa mai usor doar ceea ce este contrastant, de a fi influentat de informatiile anterioare despre subiect;

tendinta observatorului de a categoriza sau interpreta imediat aspectele observate pornind de la experienta personala, de a da conotatii sau semnificatii personale faptelor observate;

tendinta observatorului de identificare cu observatul;

tendinta de a selecta acele aspecte comportamentale care se subscriu unei teorii sau ipoteze initiale a observatorului (tendinta observatorului de a observa în special comportamentele asteptate)

modificarea posibila a comportamentului elevului observat în situatia în care acesta constientizeaza faptul ca este observat;

posibilitatea realizarii unor interpretari eronate a comportamentelor (fie prin realizarea unei interpretari "pripite" a comportamentului, fie prin realizarea unor interpretari marcate de caracterul subiectiv mentionat la primul punct);

este posibil ca un comportament ce se doreste observat sa nu apara imediat, si astfel sa fie necesar ca observatorul sa astepte.

Conditii necesare pentru o buna desfasurare a observatiei:

observarea trebuie sa aiba un caracter selectiv (comportamentul vizat trebuie sa fie unul bine precizat, operationalizat). De exemplu, pentru a observa daca un elev este sau nu sociabil, trebuie sa începem prin a operationaliza aceasta trasatura în comportamente concrete, usor observabile: sociabil = comunica, participa cu placere la activitati de grup, se implica activ în sarcini scolare ce presupun relationarea, îi ajuta din proprie initiativa pe ceilalti etc.

stabilirea unui plan de observare;

elevul trebuie observat o perioada mai mare de timp si în situatii cât mai diferite;

notarea cât mai rapida, imediata a informatiilor;

observarea curenta trebuie sa fie separata de interpretarea psihologica a comportamentelor;

observarea trebuie realizata cât mai discret.

Toate aceste conditii pot fi concretizate prin realizarea unei grile de observatie.

Iata un exemplu de grila de observatie care poate fi alcatuita de cadrul didactic:

Fig 1. Exemplu de grila de analiza a comportamentului elevului

Metoda biografica (anamneza)

Întrucât nu întotdeauna utilizarea observatiei ne permite sa accedem la explicatii realiste ale comportamentului elevului, de cele mai multe ori istoria acestuia ne poate confirma sau infirma anumite ipoteze pe care le facem atunci când interpretam datele observatiei. În acest sens se întâmpla sa recurgem la date suplimentare care pot completa tabloul observatiilor venind din diferite surse: analiza unor documente (documente scolare, fise medicale etc.), analiza produselor activitatii elevului (caiete de teme,compuneri, jurnale, scrisori, desene, produse realizate în cadrul activitatilor practice etc.), analiza cursului vietii (prin povestirea de catre elev a întregii sale vieti), analiza unor microunitati biografice (descrierea activitatilor unei zile de scoala, a unei zile libere sau a unei zile de vacanta). Pot fi utile si datele pe care le obtinem de la alte persoane care cunosc foarte bine elevul.

Metoda biografica presupune analiza sistematica a datelor privind trecutul unei persoane si a modului ei actual de existenta. Aceasta metoda nu trebuie redusa doar la culegerea de informatii. si aceasta întrucât sursele mentionate mai sus pot da doar informatii partiale. Specificul metodei biografice consta în modul de sistematizare si interpretare stiintifica a datelor. Dar care sunt criteriile conform carora o interpretare a datelor este valida? Psihologul Gordon Allport ofera în acest sens câteva teste sau criterii pe baza carora ne putem asigura de validitatea interpretarilor date:

Conditii de validitate a interpretarilor

sentimentul de certitudine subiectiva (o interpretare este valida daca cel care o propune este convins de adevarul ei);

conformitatea cu faptele cunoscute ( o interpretare valida trebuie sa poata explica toate datele cunoscute);

experimentarea mentala ( G. Allport ne propune sa ne imaginam viata unei persoane fara prezenta unui eveniment pe care îl consideram important. Daca vom considera ca viata persoanei n-ar fi suferit modificari importante în absenta acelui eveniment, atunci evenimentul respectiv nu este important si orice interpretare care îl include este gresita);

forta predictiva (o interpretare este valida daca poate fundamenta predictii cu privire la evolutia viitoare a elevului);

acordul social (o interpretare este valida daca mai multi profesori ajung la aceeasi explicatie);

coerenta interna (contradictiile logice ale unei interpretari ridica suspiciunea de nevaliditate).

Metoda biografica este o metoda ce poate reprezenta o resursa foarte bogata în conditiile respectarii conditiilor de obiectivitate a interpretarii datelor.

Convorbirea

Este o conversatie între doua persoane, desfasurata dupa anumite reguli metodologice prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la o persoana, în legatura cu o tema stabilita anterior.

Pentru a întruni conditiile unei cunoasteri stiintifice, convorbirea trebuie sa aiba un caracter premeditat, un scop bine precizat (vizând, bineînteles, obiective psihologice) si sa respecte anumite reguli.

Tipuri:

convorbirea standardizata (cu întrebari fixate dinainte);

convorbirea nestandardizata (fara o formulare anterioara a întrebarilor).

Conditii (reguli) pentru o convorbire eficienta:

câstigarea încrederii elevului;

mentinerea interesului elevului pe parcursul convorbirii;

preocuparea cadrului didactic pentru a obtine rezultate autentice (elevul putând tinde sa ofere o imagine pozitiva cu privire la sine);

observarea permanenta a reactiilor nonverbale ale elevului (aceste informatii confirmând sau completând ceea ce spune elevul);

asigurarea unui climat destins, de siguranta si încredere pentru desfasurarea convorbirii;

formularea unor întrebari cât mai clare (în cuvinte cât mai apropiate de limbajul elevului, alternarea întrebarilor închise cu cele deschise, evitarea acelor întrebari care sugereaza raspunsul sau creeaza un sentiment de culpa);

Valoarea acestei metode depinde în mare masura de respectarea conditiilor mentionate, dar si de experienta practica a celui care o dirijeaza, de maiestria aplicarii cunostintelor de psihologie. Convorbirea prezinta marele avantaj ca interpretarea rezultatelor nu ridica probleme în situatia în care a avut loc conform conditiilor de proiectare si dirijare mentionate.

Chestionarul

Reprezinta o forma de convorbire la care cel putin raspunsurile sunt date în scris. Consta într-un set de întrebari organizate în asa fel încât sa permita obtinerea unor date cât mai exacte cu privire la o persoana sau un grup de persoane.

Avantaje:

realizeaza investigarea mai multor subiecti în acelasi timp;

interactiunea dintre cel chestionat si cel care chestioneaza este mult mai mica decât în cazul convorbirii, ceea ce face ca elevul sa fie mai putin influentat.

Dezavantaje:

recurg la autocunoasterea elevilor, care este subiectiva;

datele obtinute pot fi influentate de tendinta de fatada.

Tipuri:

a)      dupa continut:

chestionare de personalitate;

chestionare de interese;

chestionare de opinii si atitudini;

b)      dupa forma întrebarilor:

chestionare cu întrebari închise;

chestionare cu întrebari deschise;

chestionare mixte;

c) dupa forma de administrare:

- chestionare administrate individual;

- chestionare administrate în grup;

- chestionare autoadministrate.

Pentru a evita dezavantajele inerente chestionarului este necesara realizarea chestionarului cu sprijinul unui specialist si completarea sau confruntarea datelor cu date obtinute prin intermediul convorbirii.

Metoda testelor

Spre deosebire de chestionar, testul este o metoda caracterizata printr-un nivel ridicat de precizie si obiectivitate. Testul reprezinta o proba standardizata atât din punctul de vedere al sarcinii propuse spre rezolvare, cât si al conditiilor de aplicare si instructiunilor date, cât si al interpretarii rezultatelor.

Astfel, daca în cazul chestionarului întrebarile vizeaza parerea elevului cu privire la un aspect anume (ex.: Te consideri o persoana inteligenta?) în cazul testului aspectul vizat este masurat cu precizie (ex.: Gasiti o proprietate cât se poate de simpla, comuna urmatoarelor propozitii:

Avem 1 bec.

Peretele are 4 metri.

Lemnele au 3 metri.

Ferestrele sunt 4.

Conform acestei proprietati, câte secrete sunt?).

Datorita preciziei, testul reprezinta una dintre metodele cele mai utilizate pentru cunoasterea obiectiva a persoanei. Cu toate acestea nu se recomanda utilizarea testelor de catre cadrele didactice si aceasta întrucât interpretarea rezultatelor obtinute se va face prin raportare la valoarea diagnostica a testului. Fiind o metoda de tip cantitativ, testul va da posibilitatea unei cunoasteri cât mai exacte a elevului, prin raportarea datelor obtinute de catre acesta la distributia statistica a populatiei de elevi din care acesta face parte. Însa pentru a putea realiza o interpretare valida a rezultatelor este necesara pregatirea de specialitate a persoanei care aplica testul (exista teste pentru care sunt necesari sase ani de pregatire ce vizeaza exclusiv acel test!).

Experimentul

Reprezinta metoda prin care se provoaca anumite fapte în conditii bine determinate cu scopul de a verifica o ipoteza.

De obicei, prin intermediul tuturor celorlalte metode se pot formula presupuneri cu privire la trasaturile elevului. De aceea se considera ca simpla observare a unui fapt nu reprezinta o descoperire în sine. Pentru ca sa dobândeasca aceasta caracteristica rezultatul observatiei trebuie supus verificarii într-un cadru cu o rigoare logica bine determinata. Acest cadru îl reprezinta experimentul.

Etapele experimentului

Observarea unor fapte (evidentierea naturii faptelor, a conditiilor în care se produc si inventarierea cât mai exacta a acestora);

Elaborarea ipotezelor (analiza si clasificarea faptelor, stabilirea unor relatii între ele);

Experimentarea propriu-zisa (provocarea fenomenului în conditii determinate pentru a verifica ipotezele elaborate anterior);

Prelucrarea datelor experimentale (utilizarea inferentelor statistice si interpretarea acestora pentru a formula o concluzie finala).

Întrucât metoda experimentului reprezinta o metoda ce necesita atât o rigoare deosebita, dar impune si conditii deontologice specifice, este de dorit ca utilizarea acestei metode sa fie însotita de sprijin de specialitate.