Metode si tehnici de
orientare experentiala Controlul emotiilor
se leaga de controlul evaluarii
lor individuale sau sociale. La nivel intrapsihic se
poate emite ipoteza , bazata pe mai multe date, ca exista o legatura
reciproca între afect si reprezentare: reprezentarile
declanseaza afecte, afectele induc reprezentari.
Tehnicile expresiv - creative
utilizate în consilierea si terapia experentiala pun
în prim plan trairea si exprimarea emotiei prezente. Principiul de baza este experienta "aici si acum", ceea ce ne permite constientizarea propriilor emotii,
perceptii, gânduri trairi.
Scopul acestui demers este de a
ne ajuta sa fim constienti de noi, de existenta noastra în lume. Se urmareste
intrarea în contact cu nevoile noastre neconstientizate,
clarificarea si confirmarea identitatii, realizarea
unei mai bune acceptari de sine ca persoane si în relatia noastra cu lumea.
Din totdeauna dansul, muzica,
desenul, teatrul i-au vorbit omului despre sufletul sau. Arta a vindecat si a
continuat sa vindece, sa îmbogateasca, sa dezvolte.
Artterapia
implica procesul creativ orientat catre scopuri de
dezvoltare si abilitare - reabilitare globala a personalitatii.
Expresia creatoare este "limbajul de rezerva" niciodata
pierdut al fiintei umane. Formele sale sunt infinit
diversificate prin desen, colaj, modelaj, jocuri pe nisip, marionete,
inventarea de povesti si dramatizarea lor, dansul si miscarea,
exercitiile si situatiile
metaforice, improvizatia meloritmica
sau vocala.
Aceasta este utila atât pentru persoanele cu deficiente, cu dizabilitati
psihice si neuromotorii cât si pentru persoanele sanatoase.
Tehnicile psihocorporale
si meditative sunt un suport necesar în pastrarea si
cultivarea disponibilitati autentice, a igienei
mentale, a gestionarii etice si inteligente a propriilor resurse energetice
precum si în stabilirea unui contact terapeutic eficient , hranitor
emotional, stimulativ, responsabil si creativ.
Scenariul metaforic ca tehnica
terapeutica, ofera un cadru de referinta
pe baza caruia oamenii îsi
pot definii propriile modalitati de actiune si de raportare la realitate. Aceste ancore creioneaza situatii provocative cu un grad mai mare sau mai mic de ambiguitate
în care cei implicati proiecteaza
elemente caracteristice modului lor de functionare
interioara. Metafora ofera o serie de calitati si anume: de a fi mai putin
precizata si de a permite asociatii cu diferite situatii de viata. Aceste calitati
permit utilizarea unui scenariu ce va deschide mai multe directii
de actiune cu efecte terapeutice.
Conexiunile se pot face cu
momente trecute, prezente si posibile. În functie de
stimulii evocatori din cadrul de referinta pot aparea diferite posibilitati. În
unele cazuri se poate declansa redeveloparea
unor experiente anterioare, se pot retrai momente de viata, stari
afective emotionale, se pot relua trasee cognitive.
De asemenea se pot retrai evenimentele din alte
perspective.
Situatiile
provocative, prin analogia cu situatiile
reale, pot fi privite ca modalitati de antrenament în
vederea "confruntarii cu ofertele
viitorului". Întrucât scenariul metaforic ofera situatii inedite, este motiv de îmbogatire
personala, de largire a repertoriului de strategii de
actiune posibile si de stimulare a creativitatii.
Putem spunem ca jucarea unor
roluri variate în contexte diferite, utilizarea fanteziei, ca mijloc de crestere personala se constituie într-o experienta
sanogena /demers de igiena mintala.
" Emotie" provine de la
e-movere, a merge mai departe. Emotiile
fac parte din viata noastra si tot ele sunt cele care
îi dau culoare. Avem momente în care le cautam si momente
în care fugim de ele.
De
În încercarile
de definire ale acestora întâmpinam adesea contradictii.,
ca de exemplu:
- pentru Danzer (1988), "emotie
/ emotii" desemneaza
sentimente pe care fiecare dintre noi le poate recunoaste
în sine prin introspectie sau le poate atribui celorlalti.
Faptul "de a nu ramâne pur cerebrali si de a fi însotiti
de modificari fiziologice si somatice reprezinta o caracteristica importanta care ne dau
posibilitatea sa deosebim emotiile de sentimente obisnuite.
- pentru Pages
(1986) - "sentimentele se construiesc în timp si leaga
persoanele" ... pe când "afectele sunt traite
punctual, pe moment"
- pentru Ekman
(1992) emotiile sunt entitati
psihofiziologice individualizate, finite ca numar: emotiile de baza (basic emotion) care au în comun declansarea
rapida, durata scurta, aparitie spontana, evolutie involuntara si raspunsuri
coerente. Prin aceasta ele se disting de celelalte emotii
cum ar fi: "atitudinile emotionale"
(dragoste-ura), dispozitiile (îngrijorare, euforie,
iritare), "trasaturile emotionale
/ caracteriale" (ostilitate - timorare), dezordinile emotionale
(depresie / manie), "emotiile latente" (emotional plots), "emotiile complexe".
Fridja
(1986) le defineste drept comportamente noninstrumentale, trasaturi noninstrumentale de comportament, schimbari
fiziologice si experiente evaluative, legate de
subiect totul fiind provocat de evenimente externe sau mentale si în primul
rând de semnificatia unor astfel de evenimente.
Distinge pasiunile de emotii: acestea din urma nu au nevoie de un eveniment declansator ci se exprima spontan si sunt consacrate în mod
durabil unor scopuri. Dispozitiile si starile de spirit asociate cu pasiunile sau dezvaluite prin izbucniri emotionale
sunt sentimente.
Suntem pusi
astfel fata în fata un evantai de teorii frecvent antagoniste care sunt determinate
în primul rând de polisemia termenilor.
Prototipul este celebra
controversa James/ Canon deschisa la începutul
secolului.
Pentru James experienta emotionala se bazeaza pe modificari corporale: miscari si reactii fiziologice astfel încât reactiile
periferice sunt cele care diferentiaza emotiile.
Dimpotriva,
pentru Canon totul începe în creier printr-o activare generala, nonspecifica si interpretarea cognitiva a situatiei este cea care diferentiaza
emotiile.
Aceste pozitii
au fost schematizate prin expresii ca:" ne este frica deoarece fugim"
pentru James si "fugim deoarece ne este
frica" pentru Canon sau suntem tristi fiindca plângem" vs
"plângem fiindca suntem tristi".
A vorbi despre emotii înseamna deseori a vorbi
despre sine si aceasta este fara îndoiala una dintre
cauzele marii varietati a discursurilor care le au
drept subiect pe acestea iar empatia se afla în mod necesar la baza oricarei tentative de studiu a fenomenelor afective.
În stricto senso acestea desemneaza pentru un numar mare
de autori doar emotiile "de baza" sau
" primare": frica, furia, bucuria, tristetea
si alte câteva în numar de sase pâna
la zece precum si derivatele lor, emotiile
"mixte" care rezulta din combinarea emotiilor
de baza.
Ca urmare a acestei pozitii, dragostea si
angoasa îndeosebi sunt doar rareori abordate de specialisti
în emotii. Se întâmpla destul de des ca sub
etichetele de "viata afectiva" sau "viata emotionala"
sa fie incluse si una si cealalta. În mod evident dragostea,
atractia erotica, ura, agresivitatea, anxietatea
joaca în viata cotidiana roluri la fel de importante ca si asa
numitele emotii de baza.
Astfel, fara
a ignora acceptia restrânsa, consacrata, a termenului
"emotie de baza", vom considera drept emotii, într-o acceptie extinsa,
toate evenimentele din domeniul vietii afective care
se caracterizeaza printr-un ansamblu de "trairi" psihice, specifice însotite,
în mod invariabil de manifestari fiziologice si
comportamentale.
Aceste trairi
psihice constau în stari mentale pe care le vom numi
afecte. Unele cu o durata limitata, rezulta dintr-o inductie
evenimentiala precisa (tristetea
provocata de o veste rea). Acestea sunt emotiile de
baza si derivatele lor. Altele sunt mai durabile si legate mai mult de relatii decât de evenimente; ele sunt deseori numite
sentimente (simpatia pe care o purtam unor prieteni)
Manifestarile
comportamentale difera în functie
de natura afectului (fuga, exuberanta, retragere în sine fara
a uita manifestarile verbale care sunt o forma
particulara a acestora.
Manifestarile
fiziologice sunt clasificate ca fiind ascunse sau vizibile.
Ascunse (scapa privirii): modificari
functionale neuroendocrine, metabolice, inclusiv
imunitare.
Manifestari
observabile : simptomele activarii sistemului nervos
autonom, cum ar fi accelerarea sau încetinirea ritmului cardiac, tremuraturile, "pielea de gaina",
transpiratiile, modificarile
diametrului pupilei, nevoia de a urina, senzatia de
nod în gât, plânsul, râsul, etc.
Astfel orice traire subiectiva este cu siguranta
bazata pe o manifestare fiziologica concomitenta, si nu de putine
ori subliminale, imperceptibile pentru individ.
Viata noastra
este punctata de bucurii, necazuri, surprize, furie, care se scriu în memorie.
În cursul interactiunii noastre cu ceilalti are loc un proces constant de gestiune si reglare emotionala strâns legate de celelalte schimburi orientate
mai mult cognitiv.
În plan individual este vorba
mecanismele de aparare si de organizarea verbal -
visceral motorie. În plan social se refera la regulile afective si la ethos.
Mecanismele de aparare reprezinta o expresie
psihanalitica care desemneaza operatiile
utilizate de Eu pentru a se proteja de experientele
afective incompatibile cu exigentele Supraeului si care ar risca sa provoace
afecte neplacute precum rusinea,
culpabilitatea, dezgustul si folosite de multe ori pentru a evita angoasa în
cazul în care fantasmele subiacente ar deveni constiente.
Pe de alta parte societatea
exercita prin însasi structura ei o influenta asupra motivatiilor, respectiv asupra comportamentelor emotionale corespunzatoare, în functie de trei procese: diferentierea
si recunoasterea variatelor emotii,
acceptabilitatea sociala si gestiunea lor interindividuala (Gordon,1990).
Conformarea este unul dintre
elementele fundamentale ale ordinii sociale si corespunzatoare
interiorizarii felului de a fi ("habitusul"
lui Bourdieu sau "ethosul" lui Bateson) iar felul de a fi al altcuiva este la rândul lui
impus de codurile emotionale (sau feeling
rules, Hoschschild, 1979).
Noi ca actori sociali trebuie
sa ne administram expresiile emotionale pentru a crea
un acord între acestea si impresiile pe care dorim sa le producem asupra
partenerilor si în acest sens este necesar sa ne controlam
afectele interne.
Controlul emotiilor se leaga de controlul evaluarii lor
individuale sau sociale. La nivel intrapsihic se
poate emite ipoteza , bazata pe mai multe date, ca exista o legatura
reciproca între afect si reprezentare: reprezentarile
declanseaza afecte, afectele induc reprezentari.
Tehnicile expresiv - creative
utilizate în consilierea si terapia experentiala pun
în prim plan trairea si exprimarea emotiei prezente. Principiul de baza este experienta "aici si acum", ceea ce ne permite constientizarea propriilor emotii,
perceptii, gânduri trairi.
Scopul acestui demers este de
a ne ajuta sa fim constienti de noi, de existenta noastra în lume. Se urmareste
intrarea în contact cu nevoile noastre neconstientizate,
clarificarea si confirmarea identitatii, realizarea
unei mai bune acceptari de sine ca persoane si în relatia noastra cu lumea.
Din totdeauna dansul, muzica,
desenul, teatrul i-au vorbit omului despre sufletul sau. Arta a vindecat si a
continuat sa vindece, sa îmbogateasca, sa dezvolte.
Artterapia
implica procesul creativ orientat catre scopuri de
dezvoltare si abilitare - reabilitare globala a personalitatii.
Expresia creatoare este "limbajul de rezerva" niciodata
pierdut al fiintei umane. Formele sale sunt infinit
diversificate prin desen, colaj, modelaj, jocuri pe nisip, marionete,
inventarea de povesti si dramatizarea lor, dansul si miscarea,
exercitiile si situatiile
metaforice, improvizatia meloritmica
sau vocala.
Aceasta este utila atât pentru persoanele cu deficiente, cu dizabilitati
psihice si neuromotorii cât si pentru persoanele sanatoase.
Tehnicile psihocorporale
si meditative sunt un suport necesar în pastrarea si
cultivarea disponibilitati autentice, a igienei
mentale, a gestionarii etice si inteligente a propriilor resurse energetice
precum si în stabilirea unui contact terapeutic eficient , hranitor
emotional, stimulativ, responsabil si creativ.
Scenariul metaforic ca
tehnica terapeutica, ofera un cadru de referinta pe baza caruia oamenii îsi pot definii propriile modalitati
de actiune si de raportare la realitate. Aceste
ancore creioneaza situatii provocative cu un grad mai mare sau mai mic de ambiguitate
în care cei implicati proiecteaza
elemente caracteristice modului lor de functionare
interioara.
Metafora ofera o serie de calitati si
anume: de a fi mai putin precizata si de a permite asociatii cu diferite situatii de
viata. Aceste calitati permit utilizarea unui
scenariu ce va deschide mai multe directii de actiune cu efecte terapeutice.
Conexiunile se pot face cu
momente trecute, prezente si posibile. În functie de
stimulii evocatori din cadrul de referinta pot aparea diferite posibilitati. În
unele cazuri se poate declansa redeveloparea
unor experiente anterioare, se pot retrai momente de viata, stari
afective emotionale, se pot relua trasee cognitive.
De asemenea se pot retrai evenimentele din alte
perspective.
Situatiile
provocative, prin analogia cu situatiile
reale, pot fi privite ca modalitati de antrenament în
vederea "confruntarii cu ofertele
viitorului". Întrucât scenariul metaforic ofera situatii inedite, este motiv de îmbogatire
personala, de largire a repertoriului de strategii de
actiune posibile si de stimulare a creativitatii.
Putem spunem ca jucarea unor
roluri variate în contexte diferite, utilizarea fanteziei, ca mijloc de crestere personala se constituie într-o experienta
sanogena /demers de igiena mintala.
Bibliografie
1. Mitrofan I. - "Psihoterapie experentiala", Editura Infomedica,
2000
2. Mitrofan I., Ene A. - "Ne jucam învatând...învatam
jucându-ne!", Editura Sper, Bucuresti
2005
3. Cosnier J. - "Introducere în psihologia emotiilor si a sentimentelor", Editura Polirom, 2002
4. Georgescu M. - "Introducere în consiliere
psihologica" - Editura Fundatiei România de
Mâine, Bucuresti, 2002
|
