Experimentala
Curs 8
14 aprilie
Metode si tehnici experimentale in studiul REPREZENTARII
Cercetarile experimentale in sfera reprezentarii sunt de data recenta in psihologie.
In psihologia clasica experimentala, rep 11211l116l rezentarile erau asociate cu memoria imaginilor, considerate un fel de urma, epifenomen al memoriei, lipsite de consistenta, instabile. Ca urmare, a fost greuy, daca nu imposibil de supus unor metode experimentale de investigare. Cel care a resuscitat interesul pentru reprezentari si care a dezvoltat cercetari remarcabile este J. Piaget. Apoi, in anii '80, psihologia cognitiva a reconsiderat reprezentarea intr-o maniera cognitivist-experimentala, alocandu-i un loc central in modelul de procesare cognitivista a informatiei.
Piaget si cognitivistii au demonstrat ca reprezentarile sunt accesibile experimentului si au propus metode specifice de investigare. Acestea sunt originale si usor accesibile si in demersurile investigative ale studentilor sau ale unui tanar investigator. Nu necesita aparatura complicata, ci doar putina imaginatie.
Cercetarile lui Piaget. El a pus in evidenta rolul reprezentarilor in dezvoltarea structurilor operationale ale intelectului, acordandu-le o pozitie cheie in trecerea de la senzorial la logic si integrandu-le in activitatea intelectuala. Cercetarile sale psihogenetice asupra reprezentarii au evidentiat faptul ca evolutia si dezvoltarea reprezentarii tine de un anumit nivel de operativitate mentala intelectuala si diferitele forme de reprezentare sunt accesibile in raport cu un anumit nivel de dezvoltare al intelectului.
In mod obisnuit, cercetarile lui Piaget s-au realizat pe 3 grupuri de subiecti: prescolari, scolari si adulti. Materialele utilizate au fost foarte simple (coli de hartie, tije metalice, cartonase, imagini simple). Prin urmare, variabila independenta era asigurata de utilizarea acestor instrumente simple si viza un anumit timp de expunere al informatiei. Subiectul era apoi solicitat sa reproduca. Variabila dependenta a fost evaluata fie prin timpul necesar realizarii, fie mai ales prin corectitudinea reproducerii in raport cu imaginea originala. Au fost investigate tipurile de erori specifice prescolarilor sau scolarilor.
Experimentul nr. 1. viza reperezentarea lungimii etalon. Subiectilor li se prezenta o tija metalica desenata pe o coala de hartie. Tija era prezenta in partea stanga a paginii mai intai in pozitie verticala. Apoi a fost translata in pozitie orizontala.
Intr-o alta varianta, tija a fost luata din pozitia A si asezata in pozitia B. Li s-a cerut subiectilor sa deseneze pozitia B, incercand sa respecte lungimea tijei etalon. Se constata la prescolari tendinta de subevaluare. Tendinta scade la scolari si dispare la adulti.
In schimb, daca li s-a cerut sa reproduca lungimea tijei in pozitia A, subevaluarile sunt mai mici, iar daca li s-a cerut sa masoare tija cu compasul degetului, lungimea s-a reprodus cu putine erori.
Piaget explica aceste subevaluari prin faptul ca in reprezentarile copiilor predomina factorul ordinal. Copiii sunt preocupati de redarea pozitiei segmentului in baza de schite anticipative sau a unei preimgini care este perturbata prin rotatie sau tranzlatie. Ei reusesc sa stabileasca ordinea punctelor de sosire si nu intervalul dintre extremitati. Dupa Piaget, "intentia de a imita lungimea model cere un proiect intreg de executie, proiect ale carui legi sunt mult mai aproape de conceptualizare decat simpla perceptie".
Experimentul nr. 2. - referitor la rprezentarile cinetice si de transformare.
Drept material s-au utilizat
2 cartonase suprapuse si li s-a cerut subiectilor sa-si reprezinte o deplasare
a cartonasului de deasupra de la stanga la dreapta. Adica sa deseneze
cartonasele in aceasta varianta:
Prescolarii au facut urmatoarele erori:
Translatia cinetica nu era accesibila. Iata dificultatile, erorile aparute in desen:
Erorile scad la scolari si dispar la adulti.
Raspunsul va fi dat fie prin desen, fie prin prezentarea unor figuri posibile, dintre care subiectul alege raspunsul corect. Acesta poate fi dat la 7, 8 ani. Pana atunci apar erorile, deoarece prescolarii nu reusesc sa conserve relatia dintre cele 2 figuri si dimensiunile lor in conditiile unei miscari ce le modifica doar partial raporturile. Intre perceptia miscarii si reprezentarea ei secventiala si finala, exista o importanta deosebire.
Piaget explica acest fenomen prin particularitatile preoperatorii ce nu permit decat pseudoconservari (limite). Cercetarile lui Piaget au demonstrat stadialitatea evolutiei intelectului la copii.
Experimentul nr. 3. vizeaza o categorie aparte de reprezentari, intermediare intre cele cinetice si de transformare.
In acest experiment li se cere subiectilor sa-si reprezinte pozitiile intermediare si cea finala ale unei tije ce se roteste in plan, in jurul extremitatii sale inferioare fixe. Li se cere subiectilor sa deseneze aceste pozitii intermediare si se atrage special atentia ca extremitatea inferioara este fixa. La prescolari se constata ca ei neglijeaza pozitia fixa si opereaza mintal ca si cum tija ar putea fi translatata. Ei deseneaza o deplasare spre dreapta a verticalei si apoi o orizontala care se incruciseaza cu aceasta.
In ceea ce priveste pozitiile intermediare ale deplasarii tijei, subiectii ajung initial la desenarea unor curbe cu originea in punctul A si care sunt orientate intr-o directie sau alta, fara sa se mai tina seama de rigiditatea tijei.
La varsta de 7 ani copiii reusesc sa-si reprezinte pozitiile intermediare
prin drepte oblice cu originea in punctul fix, insa segmentele au lungimi
diferite,
ceea ce dovedeste slaba conservare a momentului initial. Dupa Piaget,
reprezentarile cinetice nu se realizeaza mintal ca o deplasare continua!!! ci
ca o succesiune de momente, salturi secventiale. In concluzie, subiectilor le
este familiara experienta unui obiect in miscare, dar reprezentarea cinetica nu
este dependenta de frecventa perceptiilor, ci de stadiul elaborarii operatiilor
mintae progresive, respectiv stadiul opertiilor concrete (dupa 6, 7 ani).
Experimentul nr. 4. vizeaza reprezentarile de transformare.
Sarcina subiectului este sa-si reprezinte trecerea de la un arc de cerc la o dreapta egala ca lungime sau invers. In planul unei actiuni concrete se poate face analogia cu indreptarea sau indoirea unei sarme. Trecerea de la arcul de cerc la linia dreapta face ca la prescolari sa se observe o subevaluare a dimensiunilor atat ale figurilor intermediare, cat si acelei finale. Atat arcul intermediar cat si dreapta sunt dispuse in limitele aceleiasi paralele ce marcheaza extremitatile arcului initial.
In proba inversa, al trecerii de la dreapta la arcul de cerc, se constata o supraevaluare a dimensiunii initiale. In concluzie, se poate spune ca odata cu reprezentarile de transformare de tip reproductiv, operatiile domina imaginile figurale si nu invers.
Experimentul nr. 5. vizeaza reprezentarile anticipative si de transformare.
Pentru a avea certitudinea anticiparii este necesar sa se administreze subiectilor probe ce nu presupun actiuni familiare lor. Exemple:
rotirea imaginara a unui cub cu laturile desenate diferit. Subiectul trebuie sa anticipeze pozitia urmatoare.
figuri posibile pornind de la un patrat format dintr-un fir elastic ce cuprinde 4 ace infipte intr-o bucata de plastilina.
figuri ce rezulta din decuparea unor colturi dintr-o coala de hartie indoita in 2, in 4, in 8. Este mai dificil sa anticipam.
Din aceasta cercetare a aparut o situatie paradoxala: rezultatele in probele de transformare sunt maxime la varsta de 10 ani dupa care performantele incep sa scada. Se pare ca subiectii preadolescenti si chiar adultii incep sa foloseasca operatori logici de genul "daca... atunci" fara o anticipare intuitiva a relatiilor spatiale si fizice implicate in transformare. (Exemplul cel mai bun este cubul rubic inventat de un profesor de arhitectura de la Universitatea din Budapesta. El a constatat ca acest cub utilizat initial pentru selectia candidatilor la Facultatea de Arhitectura, nu constituia o proba relevanta, ci era mai mult o jucarie. A patentat-o, iar campion mondial la acest "sport" a fost un belgian de 6 ani).
Raspunsuri posibule la aceasta situatie paradoxala:
1. atingerea maximului de abilitate, acuitate vizuala la 10 ani.
2. operativitatea logico-formala o inhiba pe cea intuitiva (pentru ca uzeaza de operatori logici "daca... atunci").
3. sunt sarcini noi preluate de emisfera stanga (preponderent specializata pe operativitatea logico-formala si impune regulile jocului; inhiba emisfera dreapta).
Abordarea experimentala a reprezentarii
din perspectiva cognitivista
Din perspectiva cognitivista reprezentarea este definita ca o reflectare intr-un mediu intern al realitatii exterioare sau ca o proiectie in sistemul cognitiv.
Psihologia cognitiva a renuntat la sensul traditional al notiunii de reprezentare ca imagine schematica a unui obiect in absenta actiunii acestuia asupra organelor de simt si a impus un sens relativ similar: notiunea de "imagine mintala". Aceasta se defineste ca productie imagistica cu care opereaza sistemul cognitiv in absenta actiunii unor stimuli vizuali asupra organelor de simt. In acest sens, imaginea vizuala are un caracter ami abstract. Ea constituie un gen aparte de reprezentari spatiale sau topologice !!! si nu este legata de in mod obligatoriu de o singura modalitate senzoriala (reprezentarile topologice sunt cele care se constituie in raporturi de vecinatate si de influenta reciproca).
Caracteristica principala a iamginii mintale vizeaza capacitatea sa de a reprezenta relatiile topologice dintre elemente. Aceasta concluzie sugereaza ca psihologia cognitiva vede imaginea mentala intr-un proces dinamic (nu sunt imagini statice, fixe, rigide, ci ele se afla in interactiune in plan mental).
Experiment clasic de recunoastere a configuratiilor.
A fost realizat de Santa, cercetataor american, in 1977. El a utilizat 2
tipuri de reprezentari ale aceleiasi configuratii. In primul rand o
reprezentare imagistica, si-apoi una lingvistica. In primul experiment
subiectilor li s-a sugerat sa memoreze o configuratie de 3 figuri:
▲○ □. Pentru recunoastere s-au prezentat o serie de
configuratii-test, subiectii trebuind sa raspunda cat mai repede posibil daca
figurile sunt din aceleasi elemente. Raspunsul cel mai rapid
a fost obtinut prin figura care reproducea relatiile topologice:
In schimb, in al doilea experiment este favorizata reprezentarea
seriala. Imaginea prezentata a fost:
raspunsul: triunghi, cerc, patrat.
Experiment care vizeaza implicarea imaginii mintale in memoria de lucru. Pe de o parte, unii considera ca imaginea mintala este o modalitate de stocare a informatiei in memoria de lunga durata, altii considera ca imaginea nu este doar un epifenomen, adica memoria nu ar contine imagini, ci ele ar fi doar produse temporare, in functie de necesitatile sarcini.
In favoarea acestei teorii se aduc experimentele cu imagini ambigui. Daca le prezentam si oferim in acelasi timp o "eticheta", tindem sa interpretam in raport cu eticheta pe care am primit-o.
Experimentul in aceasta privinta: In prima faza s-au prezentat la tahistoscop mai multe figuri si apoi una complexa. Li s-a cerut sa spuna care dintre figuri face parte din cea complexa. In faza a doua s-a procedat invers. In concluzie: Performantele mai bune de recunoastere au fost in procent de 86% pentru prima varianta, cand avem o sarcina de comparare cu imaginea fizica. ( a doua, cu cea mintala). Imaginile mintale presupun procesari descendente, dependente de baza de cunostinte.
Un alt experiment a fost realizat in 1932 de Carmichael, Hagan si Walter.
S-au prezentat imagini diferite unui lot de subiecti cu anumiti indicatori (informatii), altui lot aceleasi imagini, dar cu indicatori diferiti. Apoi li s-a cerut sa deseneze figurile. S-a observat ca indicatiile verbale au condus la influentarea elementelor, de unde concluzia ca memoria nu este pur imagistica.
Care este durata imaginilor in memorie?
In 1967 Shepard a prezentat unui lot de subiecti 612 imagini colorate, cu un timp de expunere de 6 secunde /imagine. Ulterior el a dat un test de recunoastere: imediat dupa prezentarea imaginilor, dupa 3 zile si dupa 120 de zile. 97% au recunoscut imaginile imediat dupa prezentare, 92% a fost procentul celor care au dat testul de recunoastere dupa 3 zile si doar 58% dupa 120 de zile.
|
