Metodologia activitatilor de stimulare si corectare a limbajului in activitatea cu deficientii de intelect.
Contributia activitatilor obisnuite instructiv-educative la stimularea dezvoltarii si corectarea limbajului.
Caracteristicile limbajului la deficientul mintal
Insuficienta mintala se reflecta si prin nivelul atins în vorbire.Se foloseste în literatura de specialit 414f57e ate clasificarea tipurilor de deficienta mintala în functie de realizarea limbajului în cursul vietii,de posibilitatea prelucrarii si utilizarii simbolurilor limbajului oral si scris. În acest context,idiotii nu reusesc sa învete limbajul oral,imbecilii vorbesc,dar nu pot învata limbajul scris , deasupra acestei conditii se afla deficientii de intelect limitat si normalii.
A imita limba înseamna a dezvolta limbajul în contextul comunicarii constiente.
Întelegerea vorbirii depinde de 2 factori:
1.structura mintala a persoanei ce receptioneaza mesajul
2.structura mesajului emis
La copii limbajul se dezvolta în interdependenta cu gândirea si în strânsa corelatie cu mediul social.Vârsta medie la care un copil normal pronunta prima data un cuvânt este vârsta de 1 an iar la un deficient mintal de 2 ani. Intervalul dintre pronuntia primelor cuvinte izolate si folosirea lor în propozitii scurte la copilul normal dureaza 1 an si 7 luni ,iar la deficientul mintal pâna la 3 ani.
Caracteristicile pentru deficientul mintal este faptul ca limbajul sau se dezvolta cu întârziere sub toate aspectele .La d. m. de limita si la copii normali însa, tulburarile de limbaj grave pot fi rezultatul unui mediu familiar necorespunzator,în care însusi parintii vorbesc defectuos si nu se ocupa de evolutia si educarea limbajului acestor copii.Acesti copii manifestând stagnari în evolutia limbajului nu numai datorita deficientei în pronuntia pe care o au dar si pentru faptul ca persoanele înconjuratoare nu-i încadreaza într-un sistem de comunicare permanenta.
Vocabularul copiilor d.m. este mai limitat ca cel al copiilor normali,predominând substantivele si verbele ,cuvintele-notiuni cu caracter mai abstract ce desemneaza marimea,relatiile spatiale si temporale au o frecventa mai redusa.
Proportia foarte mica a adjectivelor în vorbirea elevilor din scoala ajutatoare demonstreaza incapacitatea lor de a determina ceea ce este semnificativ.
Vorbirea lor fiind lipsita de coloratura stilistica,acest fenomen este datorat în mare masura si faptului ca aceste categorii de elevi nu detin posibilitatea de a întelege si mai cu seama de a folosi în diferite contexte comparatii,epitete,metafore.
Elevii din scoala ajutatoare utilizeaza în mod frecvent pronumele demonstrativ(asta,ala) sau termeni specifici descriind de exemplu o ilustrata ,ei spun mai degraba ca vad un om,în loc sa specifice daca este un barbat,un batrân,un soldat.Acesti copii (elevi) sunt capabili sa aprecieze un text artistic, întâmpinând însa dificultati sub aspectul capacitatii de-a justifica alegerea facuta.
Fraza copiilor d.m. în limajul scris, dar si în cel oral , este caracterizat printr-un numar redus de cvuvinte si prezinta o serie de agramatisme.
-lipsa de acord a verbului în numar si persoana cu subiectul
-omiterea subiectului
-omiterea predicatului
-repetarea subiectului si predicatului la sfârsitul frazei
Vorbirea acestor copii,contine multe,cuvinte parazite si se observa repetarea stereotipica a unor cuvinte si expresii;vorbirea lor este saraca în informatii expresive mai ales când citesc ,ei nu respecta pauzele ce se impun de semnele de punctuatie si nu pun accentul logic.
Copiii întârziati mintal înteleg mai greu cuvintele cu o circulatie mai restrânsa precum si frazele complexe. În plus atentia lor se distrage atunci când vorbirea interlocutorului dureaza prea mult mai ales daca ea nu se sprijina pe un material concret.
În situatiile în care gândirea este profund tulburata,subiectul este incapabil sa-si exprime propriile gânduri,idei si sentimente.Îi lipseste capacitatea intelectuala de cunoastere,de reflectare a existentei de a percepe raporturile lumii reale si de aici cuvintele,propozitiile,frazele-mijloace cu care opereaza gândirea.Se întâlnesc cazuri când este tulburata latura sintactica a vorbirii în acest caz subiectul sau este capabil de a grupa cuvintele în propozitii si fraze.
În general, în astfel de situatii,el elimina cuvintele de legatura,conjunctii,propozitii.,foloseste verbul la infinitiv,elimina articolul si pronumele.
Concluzie : Limbajul deficientului de intelect se caracterizeaza prin imobilitate,rigiditate privind exprimarea,succesiunea cuvintelor, structura ideilor,latura semantica si articularea.
Deci: Activitatile desfasurate trebuie sa fie adaptate posibilitatilor intelectuale si ritmului de lucru specific fiecarui elev în parte.
Aceste activitati trebuie sa determine achizitii considerabile si sa creeze prin cunostintele dobândite si prin eficienta terapeutic si compensatorie ,o terapie pentru viitoarele activitati educationale.
Pentru corectarea limbjului se aplica diferite metode si procedeee specific logopedice
-au un grad mai mare de complexitate
-presupun o specializare aparte
-vizeaza nemijlocit,handicapurile de limbaj
Exercitii de vorbire ritmata-recitarea unor poezii
Exercitii de imitare a unor modele de vorbire corecte
Exercitii de imitare a pozitiei corecte a aparatului bucal în timpul emisiei
Imitarea unor fenomene naturale sau a zgomotului facut de unele fiinte sau de imitarea sâsâitului de sarpe,a vântului;
Citirea pe sintagme cu explicarea si întelegerea deosebirilor acestora;
Citirea pe roluri si în stafeta
Scrierea si explicarea deosebirilor dintre grafemele asemanatoare din punct de vedere spatial (b-p, m-n, d-b)
Trasarea unor grafeme cu degetul în aer si apar pe hârtie pentru a imprima miscarea necesara.
Citirea imaginilor -la prescolarii mici-se solicita denumirea;
La prescolarii mari se dau imagini în suita ca sa faciliteze alcatuirea de povesti închegate , se constituie ca o etapa a prealfabetizarii.
La reusita acestor metode si procedee se adauga tactul si talentul pedagogic al educatorului,manifestarea întelegerii fata de copilul handicapat.
|
