Metodologia învătării în cadrul ariilor curricluare arte si tehnologii
-abilitate manuala si pregatire pentru munca;
-educatie estetică (educatie muzicală, plastică etc.)
-organizarea timpului liber (autoservire, joc, activitati sportive, vizionari de spectacole, vizite, excursii, intreceri etc.).
Abilitatea manuala
D.m. au , în general , o abilitate manuala scazuta în directia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupra miscarilor.
Prin orele de abilitate manuala se obtin : competente de ordin psihomotric; competente de ordin cognitiv; competente privind socializarea.
Programa
A)competente de ordin psihomotric:
-Cunoasterea schemei corporale si coordonarea propriilor miscari
-Formarea abilitatilor motrice
-Coordonarea motrica a palmelor , a mainilor , oculo-manuala
-Utilizarea , in mod corect a diferitelor unelte , instrumente pentru a scrie , a trasa
-Obtinerea indemanarii manuale in vederea pregatirii copilului pentru scris
-Implicarea in activitati gospodaresti , ingrijirea plantelor , etc.
B)Competente de ordin cognitiv:
-Formarea capacitatii de a tria , a ordona diferite materiale , unelte
-Formarea notiunilor de spatiu , timp , formele geometrice
-Verbalizarea -dezvoltarea limbajului
C)competente privind socializarea
-cooperarea
-respectarea altei pareri
-capacitatea de a comunica , de a-si spune parerea
-respectarea regulilor
Deprinderea citit-scris la deficientul mintal
În scoala speciala formarea deprinderilor de citire presupune precedarea sau însotirea exercitiilor de citire de :-corectarea tulburarilor de pronuntie
-educarea auzului fonematic
-antrenarea bagajului de R verbale
-dezvoltarea vocabularului
Fara aceste elemente de antrenare si corectare nu este posibila realizarea citirii.
Scrierea
Presupune achizitii premergatoare scolii:
1.relatii spatiale de forma , marime , directii
2.antrenare psihomotrica , a motricitatii fine
Se întâlneste : scrieri în oglinda , inversiuni, substituiri , omisiuni
Pentru a forma deprinderi sunt foarte importante: exercitii sistematice de scriere. Єxercitii sistematice de memorare a miscarilor defectologice
Realizarea unei integrari între viteza de scriere si corectitudinea acesteia.
În cadrul activitatilor de abilitati manuale , frecvent desfasurata de educator , elevul primeste numeroase informatii despre: materialele cu care lucreaza, tipul si calitatea lor, modul de întretinere = care sunt aspecte de tip informativ.
Pentru ca apoi sa-si dezvolte anumite însusiri ale miscarilor: forta, viteza, precizia, coordonarea = care sunt aspecte de tip formativ , deoarece urmaresc crearea si consolidarea anumitor deprinderi de miscare.
O atentie deosebita trebuie acordata învatarii folosirii unor dispozitive adaptate , prin care se urmareste compensarea unor tipuri de deficienta senzoriala si fizice ( masina de scris în Braille).
Abilitatea manuala reprezinta capacitatea unei persoane de a efectua lucruri care solicita precizie , dexteritate , dibacie, o adaptare eficienta.
Deficientii mintal au ,în general , o abilitate manuala scazuta în directia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupra miscarilor.
Formarea abilitatilor manuale impune - educarea schemei corporale , cunoasterea propriului corp, integrarea miscarilor proprii în relatia cu mediu, perceptiei tactile si kinestezica , precum si formarea unor priceperi si deprinderi care sa contribuie la formarea acestor abilitati .
Exemplu:
1.pentru a observa caracteristici ale unor material 10410t1924k e ( forme, culori, dimensiuni):
-excursii în parc, paduri;
-gruparea obiectelor dupa caracteristici ( forma, culoare , dimensiuni);
2.utilizarea unor operatii simple:
-exercitii-joc de modelare a plastelinei = operatii de modelare;
-confectionarea de avioane din hartie = operatii de îndoire;
-activitati specifice într-o gospodarie ( joc de rol);
-exercitii de realizare a unor jucarii , operatii de asamblare;
-lucru în grup , teatru de papusi;
-flori-pentru presare, uscare, lipire;
-colaje , jucarii simple;
-însirarea margelelor - pentru fetite-operatii de însirare;
-trecerea firului pe bucati de carton ( rame pentru tablouri) - snuruirea;
-taierea unor cartoane - figuri geometrice - operatii de taiere;
-împletirea în 2,3 fire - cordon , snur;
-cusaturi pe diferite materiale - semne de carte , felicitare, batiste;
La orele de abilitate manuala se formeaza competentele motrice si conduitele perceptiv-motrice.
A.Formarea miscarilor fundamentale
1.Prehensiunea:
-ex. practice de prindere;
-ex.de sortare , grupare ( în cutii , vase diferite);
-ex . de ordonare ( dupa marime);
Materiale: papusi , jucarii, cuburi, betisoare, margele, seminte, materiale textile ( obiectele vor fi de marimi dif. de la foarte mari la f. Mici).
2.Manipulare:
-ex. practice de manipulare;
-ex. practice asociate cu operatii de identificare , ordonare;
Materiale: obiecte scolare, esantioane de textile.
3.Coordonare oculomanuala:
- ex. de ordonare în sir sau prin suprapunere;
Materiale: cuburi de la jocuri de constructie;
B.Formarea conduitelor perceptiv-motrice;
1.Forma si culoare:
-denumire adecvata a culorii si formei;
-discriminarea unei culori;
-asemanari , deosebiri;
-sortari dupa diferite criterii;
Materiale : cuburi de diferite culori, seturi de textile , plastice , hârtie de forme si culori diferite, betisoare.
2.Conduita si structura perceptiv motrica de orientare , organizare si structurare spatiala
1.activitati de manipulare si grupare de obiecte cu localizare spatiala
2.exercitii pentru aprecierea directiilor si pozitiilor spatiale:
notiuni spatiale - stânga-dreapta, înainte-înapoi
notiuni de pozitie- culcat, orizontal, vertical, unul dupa altul, fata în fata
notiuni de miscare - a urca, a coborî, a întinde
notiuni de marime-mare-mic, lung-scurt, gros-subtire
notiuni de cantitate- mult-putin , greu-usor, plin-gol.
3.exersarea unor deprinderi de lucru specifice:
montare-demontare , însurubare, desurubare
Principalele directii în care se desfasoara pregatirea practica pentru munca manuala , a elevilor d.m. sunt : lenjeria - croiala , tesutul de covoare , tâmplaria , lacatuseria , prelucrarea hârtiei, zugravi, etc.
Oricare din aceste directii ca , de altfel si alte domenii ale activitatii practice manuale , presupune efectuarea unor operatii elementare de :
-masurare
-aplicarea sabloane ( croitul)
-taiere si asamblare
Dificultati întâmpinate de d.m.:
-incapacitatea de a executa cu suficienta precizie , chiar si operatiile simple ( masurare + taiere)
Cauza : operatiile de masurare , de aplicare a unui model schematic ( croitul )operatia de asamblare a partilor decupate devin accesibile numai ca rezultat al dezvoltarii mintale care face posibila operarea cu relatiile spatiale :
-lungimi
-suprafata
-volum
1.stim ca la d.m. usor - nivelul maxim al dezvoltarii mintale = operatii logice concrete
B.Inhelder a demonstrat ca datorita vâsgozitatii genetice , adica datorita alunecarii spre reactii proprii unor stadii anterioare ale dezvoltarii , d.m. usor prezinta o accentuata instabilitate a achizitiilor ( inclusiv a deprinderilor de masurare , taiere sau a altor deprinderi psihomotorii) care , la un moment dat puteau sa para consolidate.
O alta explicatie a unor dificultati importante în efectuarea acestor operatii ar fi si : tulburarea ritmului lor de activitate , ritm încetinit fata de normal .
2.Acesta este un aspect al " heterocroniei dezvoltarii def.mintal" .
Zozzo : heterocronia rezulta din decalajul dintre dezvoltarea somatica - dezvoltarea aparent normala sau foarte aproape de normal si dezvoltarea psihica întârziata , dizarmonica.
3.Întâlnim insuficiente accentuate la nivelul psihomotricitatii , îndeosebi instabilitatea motorie si dificultatile de coordonare a miscarilor manuale.
Acestea influenteaza randamentul d.m. în activitatile manuale , mai ales prin aceea ce R.Zazzo numeste diminuarea autoreglarii între ritmul si viteza de lucru si calitatea executiei.
Concluzia cercetarii:
În activitatea practica a d.m. , o sarcina centrala o constituie formarea deprinderii de a executa diferite sarcini simple de munca ( ex. taiere, masurare) la un nivel calitativ acceptabil si într-un ritm care sa nu ramâna prea mult în urma , comparativ cu ritmul mediu de executie a acelorasi operatii simple de catre elevii normali.
Cu alte cuvinte:
Preocuparea de baza : echilibrul treptat a raportului dintre cei doi parametrii esentiali si eficienti: calitatea produsului si ritmul executiei.
Aceasta presupune:
-consolidarea temeinica a acestor achizitii realizate , la nivelul calitativ atins , în conditiile pastrarii unui ritm optim pentru fiecare copil
-îmbunatatirea treptata a calitatii executiei , pe fondul pastrarii aceluiasi ritm o anumita perioada , apoi sa se încerce cresterea treptata a ritmului
Conditii obligatorie : temenica exersare a acestor operatii înca din primele clase , din etapa abilitatilor manuale ( chiar de la gradinita).
Concluzii la d.m
Automatizarea activitatii , mai ales a celor practice , manuale de autoservire , de învatare , este foarte importanta. Cheia abordarii compensatorii prin automatizare sa-i formam deprinderi .
A-i forma deprinderi înseamna a-l socializa .
Cauzele dificile:
-relatii spatiale rudimentare si inexacte;
-operatii motrice mai lente si dezorganizate;
-instabilitatea si regresul frecvent al achizitiilor motorii;
-manifestari concrete ale heterocroniei dezvoltarii d.m.;
-vâscozitatea genetica;
-fragilitatea personalitatii;
La d.m. activitatea practica nu este coordonata de limbaj.
Pe copilul normal verbalizarea îl ajuta sa faca si mai bine .La d.m. randamentul scade.
Cu alte cuvinte , raportul dintre activitatea practica si cea de limbaj.
La omul obisnuit al doilea sistem de semnalizare al limbajului joaca un rol coordonator . La d.m. se pierde rolul coordonator al limajului. La d.m. rebuie sa faci apel la stereotipii dar fara exagerari.
Este important gasirea modalitatilor de-a asigura un echilibru între cei doi parametrii de eficienta a acestei activitati:
-ritmul de lucru si calitatea executiei
Este necesara realizarea unui echilibru , prin solicitari succesive de ameliorare treptata când a vitezei de lucru , când a calitatii executiei.
Se impune , deci , strategia unor pasi minutiosi esalonati si corelati între ei.
O.S.P. la d.m. nu se face numai în raport cu capacitatile pastrate , ci trebuie sa cunoastem si contradictiile , interdictiile.
La d.m. viteza de reactie este scazuta = interzisa este meseria de sofer sau zidarie în cazul epilepsiei.
Meserii d.m. - zugravi , croitori, vopsitori, tesatori covoare , agricultori, tâmplari, tapiteri
Eficienta terapei educationale complexe în recuperarea retardului mintal
"Felul comportarilor omului este conditionat nu numai de functiile naturale ale sistemului nervos central ci si de acele influente la care este supus în permanenta organismul în timpul existentei sale individuale,adica acelea carea depind de instruirea si educatia permanenta în sensul cel mai larg al acestor cuvinte".
Procesul de recuperare trebuie vazut nu doar ca proces de relatie ,de comunicare,de instruire ci si ca terapie.În mod normal orice activitate instructiv-educativa de tip recuperatoriu si compensatoriu trebuie sa înceapa cu,cunoasterea copilului. În raport de psihodiagnoza respectiva stabilim metodele si procedeele de lucru cu fiecare elev sau grupa de elevi.Aceasta cunoastere are un rol esential ,ne este necesara nu numai pentru a putea adapta metodologia instructiv-educativa la conditiile sale specifice ,dar si pentru a ne îndeplini un scop de baza,acela de a elabora comportamente adaptative.
Functia terapeutica a actului educational este definita ca functie de echilibrare a personalitatii decompensate. si la acesti copii se asteapta integrarea în viata economica si sociala a tarii. Reusita valideaza imaginea pe care noi ne-o formam despre ei ,despre aptitudinile care îi caracterizeaza mai bine. Profesorul -educator ramâne unul dintre factorii responsabili ai eficientei integrarii.
Modul nostru de a fi amabili ,ori distanti,rigizi ori toleranti,iritabili ori calmi poate amplifica si respectiv bloca fluxul comunicarii.
Conceputa modular activitatea de terapie tinde spre o educatie integrala un rol important ne revine în planificarea si promovarea de situatii care sa-l intereseze pe copil :de învatare,educationala,joc, creatie artistica si situatii care-i sa-i determine pe copii sa gândeasca ,sa decopere,sa învete din propriile greseli,sa-si exprime liber ideile si sentimentele.În general trecerea spre mediul de lucru al fiecaruia dintre noi,creeaza necesitatea unor reciproce acomodari cu discontinuitati firesti.Se produc tatonari si retineri în urma carora stabilim cum reactioneaza acesti copii la interventiile noastre în comunicare ei" ne urmaresc, la rândul nostru noi "îi încercam" pentru a constata ce li se permite si ce nu când si cum anume".La clasele V-VIII în ceea ce priveste nivelul dezvoltarii vorbirii îl putem aprecia ca fiind suficient pentru ca activitatile de terapie sa ni le putem desfasura prin conversatie,povestiri,si repovestiri,descrieri verbale sau expresii verbale si lectura din manual,fara sprijin permanent pe material concret ,intuitiv,facând însa apel continuu la cunostintele acumulate de elevi în etapele anterioare. Trebuie lasat loc relatiilor afective pentru creearea unui climat favorabil.În activitatile noastre de dupa -amiaza am constatat existenta unor lacune ,a caror persistenta frâneaza procesul normal în evolutie al elevilor claselor a VII si a VIII a.
Printre acestea amintim :
-o insuficienta cunoasterea schemei corporale;
-dificultati în stabilirea relatiilor spatiale;
-slaba capacitate de comunicare.
Pentru viata sociala limbajul articulat ,utilizând un cod lingvistic-limba stabileste reteaua fundamentala de comunicare interpersoanal si colectiva. Cu ajutorul limbajului ,individul îsi exprima gândirea ,simtirea ,atitudinea si influenteaza astfel întregul complex socio-cultural.În cadrul deficientelor mintale se demonstreaza mai pregnant principiul general al interdependentei dintre dezvoltarea limbajului si dezvoltrea mintala-capacitatea potentiala de a vorbi este inabsenta,dar dezvoltarea limbajului articulat este învatat. stiind ca important este ca elevii scolilor speciale sa se poata integra social, în toate activitatile de dupa -amiaza ,avem ca obiectiv principal formarea si dezvoltarea capacitatii de comunicare a elevilor. Unii elevi manifesta dificultati în citirea unui text, subiectul citeste prin emiterea unor sunete,unor silabe,sau cuvinte prin înlocuirea acestora cu altele prin inversarea lor sau citirea are un caracterul unui continuuu. De aceea nu exista activitate la care sa nu citim. La matematica citim enunturile problemelor si exercitiilor,la limba româna ,textele din manual,chiar si la ludoterapie cerintele jocurilor de societate (acolo unde este cazul).
Vocabularul copiilor este foarte
sarac ,stereotip,de aceea la activitatile pentru
îmbogatirea si exersarea vocabularului desfasuram
exercitii de:
-completare a propozitiilor lacunare;
-alcatuirea de propozitii cu cuvinte încurcate;
Aceste procedee sunt aplicate si în cazul exercitiilor gramaticale de fixare a partilor de propozitie ori de
vorbire .Citirea selectiva pe roluri,exersarea vorbirii dialogate sunt folosite la activitatile de expresie verbala pentru a înlatura monotonia si a trezi interesul copiilor . Cu alte cuvinte exercitiile lexicale au constituit si continua sa constituie parti integrante ale fiecarei activitate .De asemenea un accent mare îl punem pe formarea deprinderilor de construire a enunturilor în vederea exprimarii corecte orale si scrise a elevilor.
Putem afirma ca elevii:
-relateaza întâmplarile lor foarte scurt dar destul de coerent;
-utilizeaza fraze compuse,uneori cu dificultate;
-pot întretine un dialog pe o tema concreta si bine cunoscuta;
-pot da unele definitii-de cele mai multe ori incomplete si cu caracter actional;
-stiu sa scrie o scrisoare simpla stereotipa;
-citesc bucati de lectura simpla si le pot reproduce în general cu cuvintele autorului;
-înteleg fragmentar ,lacunar unele emisiuni TV;
Concluzionând, operatia de înregistrare este slaba si stearsa se face rapid ,de aceea este nevoie de repetari si reînregistrari.
La activitatile matematice ne-am orientat spre jocurile didactice cu continut matematic , cu cele 4 operatii,probele se desfasoara de cele mai multe ori sub forma de concurs cu participarea individuala sau colectiva .Exercitiile folosind cele 4 operatii se dau elevilor sub forma de joc,de tipul "gaseste perechea asemanatoare" ,"Robotul socoteste","Masina de calcul","Priveste si continua drumul","Patrate magice".Pentru notiunile de geometrie, patrat,triunghi,dreptunghi,cerc, i-am pus pe copii sa foloseasca culorile fiecare figura geometrica fiind colorata cu o anumita culoare,alteori în cadrul activitatilor de Terapie ocupationala si Stimulare Cognitiva au decupat figuri geometrice ,le-au ansamblat ,reconstituind diferite desene.Prin jocuri ca "Recunoaste,aseamana si coloreaza"noi încercam sa consolidam cunostintele referitoare la figurile geometrice. Foarte multi elevi (specificul clasei a Va si a VIIa) îsi confectioneaza figuri sub coordonarea educatorului ,materialul didactic necesar.
De asemenea având în vedere ca la copilul cu deficiente mintale procesele psihice :gândirea,generalizarea,abstractizarea sunt foarte deficitare.
Notiunile de timp si spatiu au fost fixate prin desene legate de anotimpuri ,dupa planse sau prin jocuri "Spune invers"., "Spune la fel" sau prin prezentarea unor obiecte puse în anumite pozitii , sus,jos,departe,aproape,în stânga,în dreapata.
Activitatile artistice care plac foarte mult,sunt concepute pe baza exercitiilor terapeutice, artistice din domeniul: pictura-desen , plastica-modelare,muzica,dictie,teatru,dans.
Foarte atragatoare în cadrul TO si Terapie Psihomotrica sunt desenele tematice,activitatile pe care noi reusim sa le facem foarte atragatoare. Activitatile de confectionare cuprind: taieturi, lipituri, cusaturi, colorari, decupari ,etc, activitati care au trezit interesul tocmai prin varietatea elementului respectiv: paharul minune, inima cusuta pe margini cu ata de martisor, felicitari sub forma de mar, papucul suport, pernita-suport ace, felicitare flacara de Craciun.
Paleta de activitati antrenante si distractive poate fi astfel îmbogatita prin elaborarea jocurilor în care copilul sa poata îmbina în mod agreabil atractivitatea cu unele cunostinte din literatura,istorie,geografie,biologie,matematica,muzica.
Se pune întrebarea fireasca ,daca sunt sau nu eficiente activitatile în cadrul terapiilor de dupa -amiaza?
Dupa un proces de instruire destul de rigid desfasurat în cadrul orelor de dimineata (copii fiind preluati obositi fizic si psihic si intelectual), putem spune ca solicitarea oricarei forme de activitate se soldeaza mai bine daca solicitarea se desfasoara "ca un joc".
Activitatile de joc organizate si desfasurate conduse de catre profesorul educator nu constituie cum gresit se crede de nenumarate ori, doar o distractie, o acuzatie de timp în cadrul terapiilor care detin un important rol în realizarea unor dispozitii pozitive , deconectante si relaxante.De aici rolul dificitar de a ne gândi foarte bine continutul si tipul activitatilor deoarece toate acestea trebuie regândite de a asigura materialul didactic necesar de a renunta la îndoparea acestor copii cu un continut informational inutil.
Jocul este o activitate serioasa care de obicei are reguli serioase impune uneori osteneala si chiar instruire.
Sa nu uitam ca prin intermediul jocului copilul dobândeste acea autonomie, acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le v-a necesita activitatea lui de adult.
Jocul este acea atmosfera în care fiinta sa psihologica poate sa respire. Ei se manifesta mai degajat ,mai liber,îsi pun în practica spiritul inventiv-ingeniozitatea ,talentul,fanteziile ,propriile idei si chiar umorul.
Tematica jocurilor ,concursurilor sau programelor distractive este aceasta:
Aplicam si conducem:
-jocuri de îndemânare
-jocuri de perspicacitate,trucuri
-jocuri pentru abilitatea manuala
-jocuri intelectuale în aer liber,desfasurate majoritatea în cadrul activitatii de ludoterapie
-jocuri de constructie,de orientare în timp si spatiu
-jocuri de echilibru,stimulative,de respiratie,
Cultivându-le prin urmare spiritul inventiv îndrazneala întrebarilor si raspunsurilor îi canalizam catre încrederea în forte proprii( singuri trebuie sa descopere,sa exploateze).
Îndeplinirea sarcinilor ce ne revin va fi mai eficienta daca se vor opera schimbari în continutul si functionarea sistemului învatamântului special.
-simplificarea programelor pe discipline de învatamânt prin renuntarea la elemente inutile si greoaie
-desfasurarea activitatilor sa iasa din cadrul rigid si sa se desfasoare sub forma de joc,logice,de dezvoltare a memoriei,a imaginatiei,a perspicacitatii,concursuri.
-o crestere accentuata a timpului afectat activitatilor artistice,a contactelor nemijlocite cu natura , a elementelor de educatie religioasa
-a activitatilor practice prin scaderea numarului de ore pentru comunicari de date si informatii abstracte.
-abordarea pluridisciplinara a problemelor educatiei copilului deficient printr-o efectiva munca de echipa
-reducerea efectivului de elevi la clasa
-omogenizarea grupelor de lucru (întâmpinam probleme cu elevii cu handicap de vedere,auz)
Pavlov: "Felul comportarilor omului este conditionat nu numai de functiile naturale ale sistemului nervos central ci si de acele influente la care este supus în permanenta organismul în timpul existentei sale individuale adica acelea care depind de instruirea si educarea permanenta în sensul cel mai larg al acestor cuvinte"!
Terapia ocupationala -Copilul este implicat în activitati manuale cum ar fi : tesutul , tâmplaria , ceramica.
La handicapatii severi sunt adecvate activitati de tipul : constructii de cuburi, colorate sau imagini simple, taierea hârtiei, completarea cartonaselor de cusut, însirarea margelelor, împletituri din hârtie. Asemenea activitati implica exercitii fizice si utilizarea timpului într-o maniera placuta.
Terapia ocupationala este considerata ca una din activitatile constructive si educative cu rol major în modificarea comportamentului.
Un program de terapie ocupationala obliga terapeutul sa ia în considerare, pe de o parte, procesele mintale si abilitatile fizice implicate în efectuarea unei activitati; pe de alta parte , trebuie sa tina seama de nivelul de dezvoltarea a proceselor mintale , ca si de cel al abilitatilor fizice si motorii ale copilului.
Terapia ocupationala ofera prilejul observarii îndelungi a comportamentului, a ameliorarilor care survin.
Poate fi aplicata cu succes în toate formele de handicap terapiile ocupationale cele mai semnificative la care educatia si învatamântul îsi pot aduce o contributie importanta sunt: Ludoterapia, Meloterapia, Terapia prin dans, Ergoterapia, Artterapia.
Daca avem în vedere ca unii deficienti manifesta un interes viu pentru muzica, pictura, dans, joc, confectionarea unor obiecte..etc,atunci ajungem la concluzia ca formarea unor grupuri care sa aiba în centrul preocuparilor asemenea activitati constituie nu numai momente de consumare a energiei dar si de formare a unor abilitati motrice ,de formare a unor deprinderi profesionale.
Ca forma fundamentala pentru TO ramâne ergoterapia - ea contribuie la integrarea subiectilor într-o activitate cu caracter social si în care ei sa-si valorifice la maximum potentialul fizic si psihic restant.
În acest sens solicitarile trebuie adaptate la posibilitatile subiectului pentru a evita descurajarea si scaderea interesului in raport cu activitatea. Ori important este sa men tinem o buna dispoziktie si sa se stimuleze apetitul pentru munca si sa perceapa ca activitatea prezinta importanta nu numai pentru el ci si pentru societate.
Strâns legata de ergoterapie este socioterapia , care împreuna constituie o latura a procesului psihoterapeutic.
O valoare asemanatoare îsi poate acorda si ludoterapia în relatia ei cu ergoterapia si pentru ca atât jocul cât si munca sunt forme de activitate. Cu toate elementele comune totusi jocul nu se confunda cu munca ,dar asa cum afirma J. Chateau este "o punte aruncata între copilarie si vârsta matura".
-îl pregateste pe copil pentru munca caci pe o parte îl fortifica din punct de vedere fizic si îl abiliteaza pe linia colaborarii în grup
-pe de alta parte îsi creeaza o buna dispozitie reface energia consumata
Terapia prin joc la handicapat -este dificil sa scontezi pe posibilitatea de a verbaliza , de a constientiza conflictele interioare , fricile , anxietatile sale , în joc copilul se angajeaza liber si se manifesta ca atare.
Jocul socio-dramatic , jocul cu obiecte , jocul cu povesti imaginare, jocul cu reguli, îmbogatesc functionalitatea cognitiva a copiilor handicapati , le permite descarcarea de tensiunea nervoasa, îi relaxeaza , manifestându-se astfel în concordanta cu posibilitatile lor.
Recuperarea prin ergoterapie trebuie sa tina seama de :
-tipul de deficienta;
-vârsta subiectilor;
-sexul acestora;
-natura si gradul ei de dificultate;
Conditii esentiale:
-crearea unei ambiante placute;
-efectuarea unor activitati ce au o finalitate cât mai apropiata pentru ca H sa realizeze utilitatea muncii;
-activitatea desfasurata de H sa nu se îndeparteze de conditiile si formele muncii obisnuite pentru a forma (abilitatile necesare integrarii profesionale si sociale).
Recuperarea prin terapie ocupationala :
Implicit prin ergoterapie se urmareste si :
-înlaturarea unor comportamente aberante
-corectarea unor tulburari afectiv-emotionale
-stimularea activitatii psihomotorii si adaptarea unor obiceiuri sociale adaptative-integrative
Efectele optime ale recuperarii se apreciaza în conditiile formarii unor calitati fizice si psihice care permit subiectului sa ajunga la :
1.o oarecare autonomie personala
2.exersarea unei ocupatii sau profesii
3.formarea unor comportamente adecvate la situatie
4.capacitatea de a comunica prin limbaj scris sau oral ,printr-o continua întelegere a lumii înconjuratoare si a relatiilor cu cei din jur
5.formarea unor interese cât mai diverse
6.formarea simtului de responsabilitate si de autoconducere
7. însusirea de abilitati motorii si a dexteritatiilor manuale.
Recuperarea poate fi :
-naturala-când actioneaza prin subsistemul psihic aflat în stare critica
- de tip compensatie-când functiile afectate sunt preluate de alte comportamenete ale sistemului psihic.
Din aceasta perspectiva ,demersul recuperatoriu cuprinde activitati organizate de la simplu la complex.
Activitati ludice=- activ. de învatare- -activ.de profesionalizare
Activ.de integrare socio- profesionalizare = recuperare=adaptare
Terapia de expresie grafica si plastica
Terapia de expresie grafica si plastica are o valoare formativa ce va conduce la aparitia de situatii de învatare ce vor evidentia pe lânga încarcatura estetica si pe cea etica si sociala a continuturilor temelor plastice.
Prin acest mod de terapie se întregeste personalitatea copilului se diminueaza diferentele dintre elevul cu cerinte educationale speciale si cel obisnuit. Împreuna cu celelalte elemente ale limbajului plastic punctul,forma, culoarea,linia devine semn si simbol în desenele copiilor.
În terapia de expresie grafica si plastica desenele liniare ale copiilor pot deveni mijloc de comunicare a starilor emotionale. Ele pot dezvalui nu doar starea sufleteasca de moment,dar si traumele suferite sau eventualele întârzieri intelectuale ale copilului.
În pictura, formele simple ca cerc se poate studia pornind de la observatia elementelor de baza din natura: soare , luna , fructele ,etc. Ca si desenul si pictura ,modelajul dezvolta creativitatea si formeaza priceperi si deprinderi specifice ,educa atentia voluntara,spiritul de ordine si disciplina. Prin intermediul acestor teme plastice elevii vor fi initiati în problemele actului de creatie în descifrarea si întelegerea operei de arta.
Terapia prin arta , care utilizeaza mijloace artistice ca tehnici psihoterapeutice nonverbale. Desenul , pictura, pictura cu degetele pot constitui parti ale unui program psihoterapeutic mai larg.
Art-terapia ,prin mijloacele ei , prin sarcinile creatoare si interesante pe care le pune , da copilului handicapat psibilitatea de a dobândi sentimentul propriei realizari , de a-si dezvolta aptitudinile , de a-si spori senzatia de sanatate.
Meloterapia
Muzica reprezinta arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o maniera specifica.
Ea se bazeaza pe: ritm, armonie, melodie.
În cadrul muzicoterapiei ,educatorul trebuie sa fie interesat în special de efectul pe care îl are muzica asupra personalitatii subiectului.
La copiii handicapati mintali ,meloterapia este folosita în stabilirea unui tip de comunicare ,diferit de cel verbal.
Principalul obiectiv al meloterapiei este acela de a stabili contactul cu handicapul mintal si de a facilita comunicarea între el si educator.
Utilizarea meloterapiei poate determina reducerea agresivitatii,diminuarea tensiunilor ,o mai buna colaborare între membrii grupului ,si amelioreaza munca în echipa.
În scolile speciale este bine ca sa se grupeze subiectii în grupe în functie de aptitudiniile lor muzicale. Meloterapia poate fi :- meloterapie activa si meloterapie receptiva.
Meloterapia activa consta în diverse activitati desfasurate de subiectii însasi.
Meloterapia receptiva este activitatea de audiere.
Terapia prin muzica este folosita pentru tratarea bolnavilor psihici si a handicapatilor. Efectele ei energizante sau linistitoare sunt probate de practica.
Muzica faciliteaza procesul de comunicare cu ceilalti , determina întarirea inhibitiei voluntare a actelor motorii, oferind astfel copilului posibilitatea unor serii de succese , care fac sa-i creasca încrederea în fortele proprii, se creaza astfel o baza pentru desfasurarea unor activitati de alt gen.
Obiectivele meloterapiei:
dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale;
-formarea si dezvoltarea auzului muzical;
-educarea vocii;
-educarea deprinderilor de a asculta muzica;
-formarea unor deprinderi practice muzicale (ritm,melodie);
-integrarea unitatilor de învatamânt în viata artistica;
-cultivarea imaginatiei si a creativitatii.
Muzica contribuie la educarea spiritului de ordine si disciplina .
Meloterapia contine mai multe tipuri de activitati muzicale: cântecul, jocuri muzicale, jocuri cu text si cântec, auditii muzicale.
Terapia recreationala
Cuprinde activitati recreative placute, utilizate în timpul liber, care promoveaza sanatatea mintala si fizica.
Activitati ca : întreceri sportive, dansuri, jocuri distractive, excursii cumparaturi, vizite la muzee, filme , creeaza handicapatului un climat de viata sociala normala.
Modalitatile de terapie recreationala au efect benefic atât asupra copilului , cât si asupra familiei sale. Totodata el învata cum poate fi utilizat timpul liber ca mijloc de promovare a sanatatii mintale si fizice.
Activitatile recreationale pot fi introduse înca din perioada micii copilarii , pâna la vârsta adulta , în fiecare faza de dezvoltare , trebuie gasite tipuri adecvate, raportate la gradul si specificul handicapului.
Terapia mediului
Urmareste integrarea tuturor activitatilor zilnice ale handicapului într-un proces educativ recuperator.
Mediul copilului trebuie judecat din punct de vedere al orientarii pedagogice si psihoterapeutice. Un mediu familial care nu întelege problemele copilului sau handicapat, care-l eticheteaza ca "lenes" care-i pretinde peste puterile sale este tot atât de daunator ca si acel mediu care neglijeaza copilul. De asemenea , este daunatoare influenta familiei care refuza sa accepte limitele intelectuale ale copilului sau si permanent îl dezaproba în ceea ce face, blocandu-i astfel dezvoltarea. În astfel de cazuri este nevoie de psihoterapia mediului, a familiei , pentru a o face sa înteleaga specificitatea deficitului si rolul pe care îl are directia recuperarii generale a copilului.
Terapia psihomotricitatii si Abilitatea manuala
Psihomotricitatea este considerata în literatura de specialitate ca o functie complexa ,o aptitudine care integreaza atât aspecte ale activitatii motorii cât si manifestari ale functiilor perceptive.
În ontogeneza relatia psihomotricitate-psihism cunoaste o evolutie care marcheaza anumite etape.
În perioada anteprescolara, dezvoltarea având un caracter global ,actele motorii reprezinta instrumente de adaptare a individului la lumea exterioara. Copilul foarte mic exploateaza mediul ambiant prin intermediul actelor motorii care reprezinta instrumente ce faciliteaza experienta cognitiva a acestuia.
În perioada prescolara se diferentiaza treptat activitatea intelectuala de cea motorie.
Astfel actul motor devine un raspuns adaptativ complex,miscarea intrând treptat sub dominatia psihicului.
În perioada scolara relatia motricitate-psihism se modifica în sensul detasarii nivelului intelectual de cel motric care se automatizeaza.
Educarea psihomotricitatii detine un loc important în terapia educationala daca tinem seama de faptul ca deficienta mintala este asociata în general cu debilitatea motrica.
Formarea si dezvoltarea abilitatilor de :
-constanta a formei;
-perceptia fond-forma;
-abilitati spatiale;
Dezvoltarea muschilor mici ai mâinii,coordonarea motrica a formelor ,a degetelor ,exersarea îndemânarii manuale.
Formarea unor deprinderi tehnice elementare de modelare si miscare circulara,de îmbinare,lipire,decupare,alaturarea a formelor de diferite marimi,culoare.
-activitati motrice de manipulare
-activitati pentru organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice-Schema corporala
-activitati ce vizeaza conduita si structura perceptiv motrica de culoare
-activitati ce vizeaza conduita si structura perceptiv motrica de forma
-activitati pentru organizarea si structurarea spatiala
-activitati pentru organizarea si structurarea temporala
Organizarea si fomarea autonomiei personale
Orientarea politicii si practicii educationale de la sfârsitul acestui secol spre educatia pentru toti necesita noi abordari în educatia tuturor copiilor în vederea unei integrari sociale eficiente.
Adaptarea trebuie conceputa ca prioritate fundamentala a unui organism de a-si modifica functiile si structurile sale în raport cu schimbarile cantitative si calitative ale mediului înconjurator.
Adaptarea sociala este definita ca echilibrul dintre asimilare si acomodare este procesul prin care o persoana sau un grup social ajutându-si comportamentul dupa cerintele mediului.
Adaptarea este adeseori vazuta ca o treapta spre integrare ,ca un proces anterior si pregatitor integrarii. Adaptarea poate sa apara ca un proces mai simplu ,spontan ,în timp ce integrarea este mai complexa,presupune o pregatire si se realizeaza într-un timp mai îndelungat.fara a exercita un efect nivelator integrarea actioneaza si în sensul diferentierii,individul care se afirma prin specificul sau,se constituie ca o individualitate în colectiv, în mediul social.
Personalitatea copilului se formeaza si dezvolta printr-o permanenta receptie ,asimilare si organizare a normelor existente în societate.
Ca ,obiectiv,integrarea vizeaza realizarea unei concordante între cerinte si manifestari ,a aspectelor secundare celor care servesc orientarea.
Este vorba de dezvoltarea motivatiei ,precizarea aspiratiilor,modelelor care pot facilita adaptarea si integrarea.
Ca strategii exista 3 mari categorii privind integrarea :
1.strategiile individuale - categorie ce priveste mai mult posibilitatile individuale ,particulare,utilizate de individ in integrarebaza strategiilor individuale cu care este inzestrat individul este constituita din toate atributiile începând cu abilitatile intelectuale ,abilitatile sociale,comportamentale.
2.strategiile colective- încep de la microgrupul familial,microgrupul de pe strada,srategiile culturale,scolare,strategiile socioprofesionale, care cer permanent un antrenament,o dezvoltare ,o educare a lor în cadrul formarii personalitatii umane.
3.strategiile integrarii -prin care societatea faciliteaza integrarea individului si a valorilor în constiinta individului.
Ca proces integrarea este dinamica ,complexa,consta într-un ansamblu de mecanisme si de operatii care pregatesc ,finalizeaza si desavârsesc actiunea propriu-zisa.
Terapia cognitiva
Terapia cognitiva trebuie înteleasa ca un proces complex de echilibrare mintala prin organizarea specifica a cunoasterii la copiii cu cerinte educationale specifice , al caror comportament cognitiv se caracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizarii cunoasterii.
Fenomenul de perturbare a comportamentului cognitiv al deficientului mintal se exprima fie la nivelul cunoasterii teoretice ,fie la nivelul cunoasterii psihosociale determinând schimbari în personalitatea individului.
Terapia cognitiva se constituie din actiuni si programe compensatoriii care faciliteaza întelegerea lucrurilor, a fenomenelor ,a oamenilor.
Terapia cognitiva vizeaza în principal consolidarea ,sistematizarea ,completarea într-o maniera deosebita a procesului de predare-învatare a faptelor, informatiilor , abilitatilor, competentelor, deprinderilor.
Terapia cognitiva îsi extrage subiectele ,temele din disciplinele de învatamânt si are menirea sa sprijine întelegerea si însusirea continuturilor acestor discipline.
Terapia cognitiva include activitatile si programele care organizeaza procesul de cunoastere cu nuantari pentru diferitele procese psihice. Vor fi vizate dificultatile de cunoastere a notelor specifice ale obiectelor si fenomenelor ,facilitând evocarea acestor note prin structuri informationale de disociere a elementelor specifice.
Terapia cognitiva este structurata în mai multe submodule:
1.Primul submodul se refera la cunoasterea senzoriala cu cele cinci domenii : sensibilitate cutanata, vizuala,gustativa, olfactiva, auditiva.
2.Al doilea submodul este afectat cunoasterii percetive cu cele 5 arii destinate formarii abilitatilor vizuo-motorie, perceptia forma-fond, constanta perceptiei, pozitia în spatiu, relatiile spatiale.
Acest submodul este alcatuit dintr-o serie de exercitii si activitati pregatitoare pentru actul lexic si grafic precum si pentru alte domenii ale cunoasterii : activitati de observare vizuala, activitati pentru educarea psihomotricitatii ,de formare a rationamentului.
3.Al treilea submodul vizeaza o suita de exercitii ,activitati ce duc la formarea si dezvoltarea conceptelor fundamentale de natura logico- matematica.
4.Al patrulea submodul este format din exercitii perceptive si senzorio-motorii ce duc la formarea proceselor psihice (atentia, imaginatia, reprezentarea).
Obiective
-consolidarea ,completarea ,sistematizarea cunoastintelor în vederea ridicarii nivelului general al performantelor scolare prin tehnologii instructiv-educative adecvate particularitatilor colectivului de elevi si cultivarea unei motivatii superioare fata de învatatura ;
-exersarea învatarii initiale prin lectii de organizare ,îndrumare,evaluare a exercitiului ;
-rezolvarea temelor implicate în desfasurarea procesului de învatare ;
-recuperarea ,individualizarea si diferentierea procesului de învatare folosind teme si lectii diferentiate,fise de munca independenta,activitati de recuperare,programe speciale de compensare,structurate pe relatia limbaj- rationament,fise organizate secventiale, de învatare programata, de performante ;
-activitati de cunoastere a mediului înconjurator si programe de învatare a comunicarii sociale (în functie de nivelul scolar, de interesele individuale sau de grup) ;
-activitati cu caracter educativ si moral .
Instruirea în profesia de terapeut se desfasoara pe 3 etape :
-cunoasterea corpului uman si modul lui de functionare;
-învatarea procedeelor si tehnicilor adecvate în functie de handicap;
-practicarea meseriei în diverese institutii.
Rolul terapeutic
Terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara sau ocupatia poate fi utilizata pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfunctiilor organismului uman.
Terapia ocupationala ajuta individul sa îsi dezvolte deprinderile care îi permit sa îsi satisfaca nevoile personale si sa raspunda cerintelor mediului.
În cadrul terapiei ocupationale accentul se pune pe caracteristicile individului în relatie cu societatea si cu lumea care traieste.
Principalele directii de actiune în terapia ocupationala sunt:
-stimularea responsabilitatii în diferite situatii de viata;
-formarea deprinderilor de auto-îngrijire si igiena persoanala;
-cultivarea deprinderilor de munca;
-organizarea de jocuri si distractii;
-formarea imaginii de sine si stimularea încrederii în propria persoana;
-educarea capacitatilor cognitive;
-sprijinirea relatiilor intepersonale;
Ocupatia reprezinta deci activitatea dominanta a fiintei umane ,ce include comportamente serioase si productive,dar si comportamente ludice,corectoare sau festive. Este rezultatul proceselor evalutive culminând cu trebuinta biologica si sociala pentru activitatea ludica si productiva.
Activitatea de terapie ocupationala actioneaza pe 3 domenii:
-formarea deprinderilor de viata cotidiana;
-cultivarea capacitatilor si aptitudinilor pentru munca;
-educarea abilitatilor pentru diverse jocuri si petrecerea timpului liber.
Terapeutul trebuie sa urmareasca principalele aspecte:
-sa realizeze însusirea de catre subiect a unei deprinderi pierdute sau cu un nivel redus de functionare;
-sa îi învete noi deprinderi menite sa le compenseze pe cele care au disparut.
Activitatile de terapie ocupationala se adreseaza unor subiecti cu retard mintal , cu dificultati de învatare ,tulburari emotionale,orbilor,surzilor.
Principalele forme de ocupatie sunt: munca, jocul, activitatile de viata cotidiana.
Activitatile de munca includ toate formele de activitati productive chiar daca sunt recompensate sau nu. Activitatile de munca ,prin specificul lor contribuie la structurarea statutului si rolului persoanei recunoscute din punct de vedere social. Acest fapt determina instalarea unui echilibru psihic ce duce la cresterea încrederii în sine.
Munca realizata cu ajutorul uneltelor ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare individuale determinând o buna integrare în mediul de viata.
Utilizarea jocului- Jocul ca activitate este constituit dintr-o gama divesa de actiuni si comportamente ludice specifice care se desfasoara de la vârsta copilariei la batrânete.
Jocul reprezinta principala activitate a copilului, care la adolescenta devine hooby ,iar la batrânete un comportament ocupational.
Prin functiile lor activitatile ludice detin un rol esential în socializarea persoanei si în vederea integrarii în societate.
Activitatile de viata cotidiana -cuprind o gama larga de actiuni necesare în vederea adaptarii persoanei la mediul sau de viata. Acestea includ formarea de comportamente implicate în autoîngrijire ,întretinerea locuintei ,precum si folosirea serviciului în comunitate.
Recuperarea prin psihoterapie
Este mai putin folosita în unitatile pentru handicapati de intelect.
Utilizata mai întâi în clinici si în special în clinica psihiatrica.
În realitate psihoterapia poate fi considerata ca o metoda ce contribuie la :
-recuperarea psihica si psihosociala a H de limbaj, motorii, senzoriali si chiar în deficienta de intelect usoara sau medie.
Ea nu înlatura handicapul ca atare,dar reface:
-spiritul;
-fortifica personalitatea;
-înlatura anxietatea si negativismul;
-creiaza motivatii;
-activeaza pulsiunile individualismului în procesul recuperatoriu;
Metoda tehnicii psihoterapeutice sunt dependente de o serie de factori
subiectivi ce tin de :
-structura psihica a handicapului;
-vârsta si nivelul dezvoltarii sale intelectuale;
-gradul deficientei;
-de natura si modul ei de manifestare (comportamental);
-conditiile concrete în care îsi desfasoara activitatea;
La acestea se adauga : relatia dintre psihoterapeut si subiect si atmosfera ce se creeaza pe parcursul desfasurarii psihoterapiei.
În principiu TP are scopul de a :
Înlatura starile psihice conflictuale si sentimentul de inferioritate si a sensibilitatii exagerate la H motori ,senzoriali.
Consolida trasaturile pozitive de personalitate si creearea unor motivatii superioare pentru activitate la toate categoriile de H.
Compensa functiile afectate si functiile psiho-fizice nealterate trebuie astfel antrenate încât sa poata prelua activitatile functiilor psihice afective în vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita persoanei integrarea optima în viata profesionala si sociala.
Psihoterapia are 2 forme:
-TP-sugestiva
-TP-de relaxare
TP SUGESTIVĂ -obtine rezultate imediate care dau sperante nu numai subiectilor ci si terapeutului, având în vedere ca unii deficienti sunt usor influentabili si datorita dependentei relativ mari fata de persoanele din jur.
Sugestia pozitiva actioneaza pentru înlaturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante pentru formarea unor atitudini favorabile învatarii si activitatii .
În felul acesta subiectul orientat spre situatiile care favorizeaza recuperarea dând o pondere accentuata sugestiei verbale tinând cont de nivelul de dezvoltare al limbajului.
TP DE RELAXARE -vizeaza aspecte mai largi, se foloseste de sugestie ,dar nu se limiteaza la acestea.
Are o dubla actiune: asupra spiritului si asupra fizicului
Pe baza relaxarii sistematice a psihicului prin intermediul fizicului se produce ceea ce E. Iacobson numea "relax progresiv".
Starile tensionale de tipul hiperexcitabilitatilor sau stresului se amelioreaza tocmai prin relaxarea fizica a întregului organism.
Metoda Schultz, se pare ca este cel mai frecvent folosita ;ea este menita sa creeze o stare de relaxare ,prin parcurgerea mai multor faze în care confortul fizic si psihic devine tot mai accentuat ceea ce face ca subiectii sa se implice afectiv-volitional în activitatea respectiva. Având în vedere participarea constienta si voluntara se întelege ca persoanele cu H de intelect nu pot beneficia de tehnici de relaxare. Ele îsi dovedesc valoarea în H senzorial,de motricitate,de limbaj, uneori si la H de intelect cu deficienta usora se formeaza cu timpul deprinderi de autocontrol limitat.
TP poate fi aplicat individual sau în grup.
Pentru toate categoriile de H jocul se constituie ca modalitate psihoterapeutica deoarece îndeplineste numai functii distractive ce duc la realizarea unor dispozitii pozitive deconectante,fata de situatiile traumatizante tensionale.
Terapia psihomotricitatii -motricitatii si problemele protezarii
P (psihomotricitatea) = este o functie complexa, care integreaza si conjuga atât aspecte motorii cât si psihice si care determina reglarea comportamentului individului.
În ontogeneza ,relatia motricitate -psihism cunoaste o evolutie ce marcheaza anumite etape :
-în perioada anteprescolara ,actele motorii sunt instrumente de adaptare a individului la lumea exterioara (dezvoltarea având un efect global).
-în perioada prescolara se diferentiaza traseul activitatilor motorii de cea intelectuala ( miscarea intrând sub dominanta psihicului) .
-în perioada scolara (scolarizarii) relatia motricitate -psihism se modifica în sensul detasarii nivelului intelectual de cel motric,care se automatizeaza.
Psihomotricitatea=constituie o directie complexa de dezvoltare a persoanei care rezulta din:
-interconexiunea si interactiunea dintre dispozitivele neurofiziologice în special la nivelul cortical si periferic el asigura elaborarea si executia miscarii.
-dintre procesele mintale si afective reprezentate,anticipate,organizate,dirijate,memorizate.
-si sub coordonarea constiintei :Exemplu ca în cazurile gesturilor ,mimicii,atitudiniilor comportamentelor sociale .
Odata cu mersul apare si limbajul articulat.Cu cât copilul actioneaza mai mult cu obiectele,jucariile,cu atât se organizeaza procesul de învatare si se intensifica dezvoltarea psihointelectuala. Miscarea,actiunea sta la baza gândirii. Înainte de a gândi logic,învatam logica miscarii,învatam legile prin modul în care se stabilesc relatii între lucrari si fenomene.
Fiind o functie complexa psihomotricitatea nu se reduce la activitati motorii ea implica si manifestari ale functiilor perceptive si intelectuale.
Continutul psihomotricitatii este bogat si variat. În sfera psihomotricitatii intra:
1.Schema corporala: proprie, a partenerului, pozitiile corpului, lateralitatea, controlul segmentelor, dominanta manuala, oculara a membrelor inferioare
2.Conduitele motrice de baza: coordonare generala,segmentara-deprinderi motrice si calitati motrice, controlul postural care se refera la echilibrul static si dinamic-simtul ritmului,respiratia
3.Conduitele perceptiv-motrice: orientarea, organizarea , structurarea spatiala care include notiuni de marime si distanta pe cele de directie, situatie si pe cele de relatie, orientarea temporala, organizarea temporala, structurarea temporala.
4.Motricitatea fina sau psihomotricitatea diferentiata
5.Relaxarea si controlul inhibitiei ,globala,segmentara si controlul muschilor
6.Reglarea si autoreglarea prin limbaj,executarea de miscari,dupa comanda verbala,executarea de miscari dupa autocomanda ,în fata oglinzii,executii dupa comenzi între parteneri.
1.Deprinderile motrice reprezinta forme de activitate motrica concreta în cadrul carora se manifesta valoarea calitatilor motrice.
Cea mai mare parte a cauzelor care genereaza H psihomotorii sunt în strânsa legatura cu tulburari ale activitatii nervului sfincterian cu repercursiuni ale acestuia în dezvoltarea proceselor psihice cât si a motricitatii.Dintre cauzele care genereaza h psihomotorii se înscriu si deficientele fizice,cele
senzoriale,hipoacuzia,surditatea cecitatea.
Debilitatea motrica = o stare de imperfectiune a functiilor motrice sindromul este descris de mai multi autori.
Manifestari: stari de agitatie continua si tremuraturi.
Incluzând toate tulburarile motrice si neurologice ale debilitatii mintale:
-exagerarea reflexelor tendentioase;
-nestapânirea miscarilor voluntare;
-sincinezie;
-întârzieri în dezvoltarea mersului;
-prehensiunea;
-enureazis prelungit;
Caracteristicile clinice au evidentiat 3 tipuri de relatii ,între nivelul dezvoltarii psihice si al dezvoltarii motrice:
-o relatie în care tulburarile psihice care le determina pe cele motrice ,sunt simultane si fara cauza -efect.
-o relatie în care tulburarile psihice determina pe cele motrice.
-o relatie în care tulburarile motrice sunt dominante iar cele psihice sunt doar reflectarea acestora.
Relatia dintre debilitatea motrica si deficienta mintala nu este pe deplin elucidata dupa datele neurofiziologice moderne 80% din deficientii mintali,prezinta tulburari ale motricitatii.
2.Tulburari de lateralitate
Lateralitatea exprima în egalitatea functiilor a partii drepte sau stângi a corpului ca o consecinta a repartiei în emisferele cerebrale.
Dominanta unei parti a corpului asupra celorlalte determina lateralitatea stânga sau dreapta.
Tulburarile cele mai frecvente:
-contrarierea lateralitatii;
-neînsusirea sensului grafic sau lexic;
-scrierea ca în oglinda;
-încercarea de a reeduca stangacia.
Se remarca ca stangacia nu trebuie considerata infirmitate ,este o dispozitie neurologica normala cu valoare egala cu dreptacia ( dominanta cerebrala dreapta asupra celei stângi).
Consecintele contrarierii lateralitatii pot fi cele mai grave:
-d.p.d.v. fiziologic determina: Strabism, enurezis, cecitate, roaderea unghiiilor;
-d.p.d.v. motric determina : instabilitate motrica, nedibacie, ticuri;
-d.p.d.v. intelectual determina : Lentoare generala, dislexie, bâlbâiala, scris ca în oglinda ;
-d.p.d.v. afectiv determina: emotivitate, timiditate, atitudine negativa fata de scoala, apozitie, agresiune.
3. Instabilitate psihomotorie
Este un sindrom datorat unui dezechilibru al personalitatii ,datorita unor dificultati (deficit) de inhibitie si determina mari perturbari în adaptarea scolara si profesionala ( sociala).
Acest sindrom este studiat în 4 planuri:
În plan motric: agitatie generala permanenta, nevoia de miscare permanenta, excesiva de schimbarea spatiului, turbulenta, dificultati în reproducerea si coordonarea miscarilor.
În plan intelectua: o gândire intuitiva concreta ,confuza, face deductii pripite,superficiale , nu realizeaza comparari,asociatii, întelegerea lor este globala, nediferentiata.
În plan afectiv emotivitate,excitabilitate exagerate, nevoia permanenta de opozitie activa, manie sau opozitie pasiva ,nesupunerea,încapatânare,lene.
În plan social parasirea domiciliului parintilor,a scoliii,a locului de munca, este mitocan ,ceea ce îngreuneaza insertia sociala.
4.Tulburari în realizarea motrica
Grupa acestor tulburari sunt formate dintr-un trinom: apraxia, dispraxia si disgrafia motrica.
Apraxia -pierderea capacitatii de a executa gesturi ,miscari adaptate la un scop,fara ca acesta sa fie efectul paraliziei.
Exemplu: nu poate sa-si încheie nasturii ,snururile,sa puna ata în ac, sa tina instrumentul de scris.
Dispraxia -se caracterizeaza prin lipsa de îndrumare si de control al miscarilor cu repercursiuni în actul grafic ,lexic si calcul.
Disgrafia motrica-scrisul este strâns legat de evolutia posibilitatilor motrice.
Pentru scris sunt necesare o serie de componente motrice:forta,coordonarea ,viteza,ritmul.Lipsa acestor tipuri de disgrafii EX: tipul rigid,crispat, cu neregularitati în dimensiunea literelor ,utilizarea spatiilor defectuuoasa a paginii,dezordine,confuzii.
5.Tulburari de natura afectiva
Se întâlnesc de regula la indivizii cu hiperemotivitate sau în starile de furie exagerata.
Ele se caracterizeaza prin gesturi necontrolate,frângerea degetelor,frecarea palmelor, atingerea repetata a unei parti a corpului ,miscari de pe un picior pe altul .În unele cazuri emotivitatea exagerata canalizeaza miscarile individului.
6.Tulburari de orientare,organizare si structurare spatio-temporala
Cunoasterea schemei corporale proprii si a partenerului, cunoasterea pozitiei în spatiu,a directiei ,a distantelor, precum si a notiunii prezent, trecut, viitor, formeaza premiza pentru învatare si implicit formeaza premiza pentru dezvoltarea mentala.
Tulburarile de structurare spatio-temporala se manifesta astfel:
-copilul ignora termenii spatiali si temporali;
-copilul percepe gresit pozitiile,duratele, succesiuniile ( nu are notiunea de ora si nu-si poate organiza propriul timp);
-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit;
-copilul nu este capabil de reversibilitate;
-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului;
Deci: tulburarile de structurare spatio-temporale se manifesta prin
-dificultati de lateralitate(foloseste atât mâna
stânga cât si mâna drepta)
-perturbari lexice ( inversiuni de litere,silabe,neîntelegerea
sensului textului);
-dificultati grafice (deformari de litere, greseli ortografice);
-perturbari de calcul ( asezarea incorecta a nr. În diversele operatii,neîntelegerea sensului simbolurilor matematice elementare) ;
|
