Metodologia predarii - invatarii cunostintelor elementare în cadrul ariei curriculare "limbă si comunicare"
- greutati aparte intampinate de elevii deficienti mental in procesul invatarii limbii romane, ca disciplina scolara; explicarea cauzelor (psihologice) ale acestor dificultati si alegerea demersului metodologic vizand depasirea dificultatilor in:
- utilizarea metodei fonetice analitico-sintetice, in activitatea de instruire a citit-scrisului;
- exersarea citirii, corecte, constiente si expresive si a capacitatii de redare cu cuvinte proprii a celor citite;
- exersarea scrierii lizibile (caligrafice) si corecte (ortografice);
- exersarea exprimarii corec 545r1714f te (oral si in scris) respectand regulile gramaticale elementare;
- largirea si dezvoltarea vocabularului, accentuarea expresivitatii
orale, consolidarea pronuntiei corecte, etc.
Citirea la copilul cu deficiente mintale
Cititul si scrisul sunt activitati strâns legate între ele pe linia învatarii si a întelegerii
Însusirea cititului presupune trei etape:
1.Etapa preabecedara-perceperea unitatilor din care este alcatuit cuvântul în mod separat,mai întâi litere si apoi silabe;
2.Etapa abecedara-perceperea globala a cuvântului,ulterior perceperea globala generalizându-se la nivelul propozitiilor si frazelor;
3.Etapa postabecedara-analiza si sinteza textului pentru a se putea realiza decodificarea si întelegerea lui;
În folosirea exercitiului ca mod de învatare a tehnicii cititului se face foarte frecvent "cititul cu voce tare" si "cititul în gând".
Cititul cu voce tare reprezinta o necesitate pentru începatori (copiii mici) în ceea ce priveste învatarea citirii, dar nu trebuie privit ca un scop în sine ,ci ca un mijloc, un anumit mod de lucru, ca o etapa necesara în procesul învatarii cititului.
La elevii mici si la deficientii mintali nu se pune problema unei citiri în gând în acceptiunea reala ce se da activitatii, deoarece citirea în gând presupune excluderea folosirii analizatorilor verbo-motor si auditiv ceea ce pentru aceasta categorie de elevi este imposibil de realizat. În cazul când citirea însoteste procesul scrierii sunt prezente toate procesele limbajului:scrierea,vorbirea si audierea.
"Cititul presupune o dificultate mintala pe care o sesizam cu greutate.Cu ajutorul vederii trebuie percepute semnele verbale apoi interiorizate dupa care aceste perceptii vizuale sunt transformate în acte motrice prin intermediul organelor vorbirii." În plus ochiul trebuie sa se obisnuiasca sa urmareasca rândul scris de la stânga la dreapta. Conexiunea tuturor acestor miscari presupune functii normale a sistemului nervos, a org. vederii si a org.fonoarticulator.
Din punct de vedere psihologic s-a stabilit ca procesul citirii în perioada de alfabetizare se sprijina în cele mai multe cazuri pe sesizarea sensului cuvintelor de catre copii.
În opinia lui C.Paunescu pentru citit sunt necesare urmatoarele:
-capacitatea de a organiza impulsurile vizuale periferice în perceptii structurale fata de fond, adica de a construi scheme perceptive;
-capacitatea de a memora aceste scheme perceptive si de a le recunoaste, adica de a organiza scheme vizuale ale cuvintelor;
-capacitatea de a da sens acestei scheme vizuale de cuvinte.
Cercetarile din domeniul psihologiei si pedagogiei au scos în evidenta ca în formarea deprinderilor cititului sunt implicate doua aspecte principale ce se intercaleaza,fara însa sa se confunde. Unul dintre aceste aspecte se refera la tehnica citirii, iar celalalte la întelegerea textului.
În însusirea citirii, elevii cu deficiente de intelect întâmpina greutati,care vizeaza ambele laturi ale procesului citirii atât tehnica citirii cât si întelegerea continutului celor citite.
În privinta tehnicii citirii se remarca în general urmatoarele greseli:
-omiteri sau adaugiri de litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii;
-repetari ale unor elemente:litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii;
-inversiuni de litere,silabe,sau cuvinte;
-articulari gresite ale cuvintelor;
-ritm prea lent sau prea grabit;
-înlocuiri ale unor elemente cu altele presupuse sau asteptate de catre elevi sau sugerate de catre imaginile din text;
-câmp perceptiv îngust care se mentine înca mult timp dupa învatarea abecedarului;
-necunoasterea cuvintelor citite;
În ceea ce priveste întelegerea continutului celor citite se remarca urmatoarele greseli:
-lipsa întelegerii sau întelegerea gresita a multor cuvinte si expresii dintr-un text;
-întelegerea cu greutate si deficitara a sensului propozitiilor citite, a ideii ,adesea constatându-se o întelegere fragmentara incompleta a celor citite;
-posibilitatile reduse în privinta stabilirii legaturii între ideile textului succesiunii acestora si mai cu seama a întelegerii legaturilor cauzale precum si a stabilirii corelatiei între cele citite si experienta lor de viata;
-posibilitati reduse de reproducere a cuvintelor proprii a celor citite determinata atât de lipsurile de întelegere cât si de cele de retinere fidela în memorie precum si de saracia si imprecizia vocabularului.
O particularitate a citirii la începatori o constituie tendinta lor de a reveni mereu asupra cuvântului sau textului citit,dat tocmai a greutatilor pe care ei le întâmpina în întelegerea sensului celor citite,simpla citire a unui cuvânt sau text nefiind echivalenta cu sesizarea sensului sau în acelasi timp.
Cauzele ,greutatilor întâmpinate în însusirea actului citirii atât sub aspectul tehnicii citirii cât si al întelegerii celor citite sunt determinate de particularitatile procesului psihice,de lipsurile si tulburarile acestora:
-la nivelul perceptiei-perceperea fragmentara; perceperea nediferentiata.
-la nivelul memoriei- infidelitatea memoriei;
-la nivelul gândirii - dificultati ale procesului de gândire si mai ales capacitatea scazuta de analiza si sinteza; inertia proceselor nervoase care împiedica promta adaptare la situatii noi; restructurarea stereotipiilor formate anterior,lipsa de întelegere a continutului celor citite.
-la nivelul vorbirii-ritm lent sau prea rapid;
La elevii d.m.-citirea se realizeaza sacadat si nu legat datorita neîntelegerii textului ce are la baza tulburari de vorbire,o dezvoltare deficitara a limbajului ,incapacitatea de a percepe întreaga structura grafica a cuvântului ,nerealizarea analizei si sintezei,iar acolo unde acestea se întâlnesc este lacunara,pe baza perceperii numai a unei parti a structurii grafice a cuvântului.
De exemplu ,daca cuvântul ce urmeaza a fi citit a mai fost citit anticiparea sensului lui se realizeaza uneori chiar de la citirea primei silabe. Se întâlnesc cazuri de elevi care dupa ce au sesizat sensul unui text oarecare fie ca înlocuesc unele cuvinte prin sinonimele lor ,fie ca adauga sau omit unele cuvinte pastrând însa aproximativ întelesul.
Pentru asigurarea sesizarii unui cuvânt este necesar un vocabular cât mai bogat dar si ca procesul cititului sa decurga într-un ritm optim , ritmul optim ,pentru aceasta categorie de copii este acela care este mai aproape de cel al vorbirii lor obisnuite.
De fapt,însusi obiectivul de baza al citirii îl constituie întelegerea mesajului unui text. În acest sens jocul trebuie privit ca un valoros mijloc de instruire si educare ,însa poate fi si ca metoda eficienta în procesul instruirii educatiei,poate fi utilizat ca procedeu de educare si poate sa constituie o forma de organizare a activitatii si vietii copiilor.
Tulburari ale limbajului CITIT-SCRIS
Dislexia -este cea mai usor de corectat ,se înscrie în categoria tulburarilor de limbaj citit-scris alaturi de disgrafie.
Dislexia si disgrafia sunt deosibit de importante deorece influenteaza dezvoltarea psihica ,dar mai ales rezultatele la învatatura.
Tulburarile citit-scris provoaca modificari profunde în personalitatea copilului instalându-se unele trasaturi negative cum ar fi : negativismul; descurajarea; dezinteresul pentru sarcina scolara; teama de insucces; izolarea
Cam 6-20 % dintre copiii din clasa I primara prezinta dificultati în procesul de învatare al scris-cititului, aceste dificultati se prelungesc în clasa a V a sau ramân în permanenta sub forma dominanta.
Cauzele care stau la baza dislexiei si disgrafiei :
1.Afectiuni ale vazului si auzului (afectiuni corticale)
2.Defecte de percepetie si de motricitate în timpul dezvoltarii limbajului
3.Insuficientele functiilor în elaborarea limbajului ale schemei corporale si ale ritmului
4.Lipsa omogenitatii în lateralitate
5.Stangacia însotita de o lateralitate încrucisata
6.Tulburari spati-o temporale
7.Influenta ereditatii
8.Factorii pedagogici neadecvati
DISLEXIA sI DISGRAFIA -se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala mai mult sau mai putin accentuata de a-si însusi citirea si scrierea prin metode pedagogice obisnuite.
În cazul acesta au loc:
1-inversiuni
-omisiuni de litere,silabe, cuvinte si chiar propozitii
-adaugiri de litere,silabe, cuvinte
Greselile apar mai ales în copiere si în timpul dictarii.
2-confuzii si repetari de litere ,silabe,cuvinte
3-au greutati în a combina cuvintele în unitati mai mari de limbaj( când latura motorie este afectata)
Tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice ( nu respecta spatiul,literele sunt disproportionale,scrierea pastrând parametrii unui continuum ca si citirea ( nu exista semne de punctuatie).
Grafemele sunt plasate defectuos în spatiul paginii ,sunt inegale ca marime si forma.
Textul este: scurt; lacunar; fara unitate logica-datorita neîndemânarii de a scrie.
Din cauza neîntelegerii celor citite si chiar a propriului scris,redarea la dislexici si la disgrafici este lacunara , plina de omisiuni sau adaugiri de elemente ce nu figureaza în textul respectiv (citirea se realizeaza "pe ghicite",mai ales în cazul combinarii mai complexe ce necesita mai mult efort de gândire ,o mai mare concentrare a atentiei.
În literatura de specialitate ( E.Verza) dislexicii sunt grupati în patru categorii,sub aspectul constientizarii tul burarilor pe care le poseda.
1.Cei care nu-si dau seama de deficienta respectiva nici la ei si nici la ceilalti;
2.Cei care sesizeaza deficienta la altii ,dar nu si la el;
3.Cei care îsi dau seama de deficienta respectiva dar sunt incapabili de a o înlatura;
4.Cei care manifesta sensibilitate la deficienta si fac progrese evidente în corectare.
Daca handicapul persista ,corectarea dislexiei si disgrafiei se face greu,se vor accentua tulburarile comportamentale între care domina scaderea interesului în activitatea scolara.
La nevazatori ,care scriu în Braille manifestarile disgrafiei prezinta unele particularitati specifice dar caracteristicile generale sunt asemanatoare cu ale disgraficilor ce scriu în alb-negru.
Fenomenele comune sunt:
-omisiuni de litere,silabe,cuvinte-substituiri si deformari -propozitii
-contopiri de cuvinte
-substituiri de grafeme,adaugiri de grafeme si cuvinte
-rânduri libere sau suprapuse .
În însusirea citirii ,elevii cu deficienta de intelect întâmpina numeroase greutati atât în tehnica cititului cât si în întelegerea continutului celor citite.
În privinta tehnicii citirii
-omiteri sau adaugiri de litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii
-inversiuni de litere,silabe si cuvinte
-repetari
-articulari gresite de cuvinte
-ritm prea lent sau prea grabit
-câmp perceptiv-îngust care se mentine înca mult timp dupa învatarea abecedarului
-necunoasterea cuvintelor citite
În privinta întelegerii continutului celor citite
-întelegere fragmentara si incompleta a celor citite
-posibilitati reduse în privinta stabilirii legaturii între ideile textului,succesiunea acestora si mai cu seama a întelegerii legaturilor cauzale si a stabilirii corelatiei între cele citite si experienta lor de viata
-posibilitati reduse de reproducere cu cuvinte proprii a celor citite.
Cauzele atât în privinta tehnicii citirii cât si în cea a întelegerii continutului celor citite sunt determinate de particularitatile proceselor psihice,de lipsurile si tulburarile acestora.
DISGRAFIA MOTRICĂ -conduce la scrierea defectuoasa ,la tulburari caligrafice; este o tulburare motorie.
Motricitatea este aceea care determina numeroase tipuri grafice caracterizate prin: ilizibilitate; ritm extrem de lent.
Scrisul copilului disgrafic difera net de cel al copilului copilului cu h. mintal .
Exista 5 tipuri de disgrafie motrica în functie de caracteristici ale semnelor grafice si ale motricitatii copiilor cu:
a) proasta organizare a paginii(text dezorganizat)
-textul nu are o unitate este dezorganizat
-spatiul prea spatializat
-spatiul fie prea înghesuit
-apare dansul cuvintelor
-rând frânt
b) neîndemânare
-grafisme retusate
-înaintarea grafica este sacadata
c)erori de forma si de proportie
-litere deformate
-sens exagerat de mare sau exagerat de mic
-scris labartat sau înghesuit
În functie de aceste caracteristici s-au stabilit 5 tipuri de disgrafie motrica:
1.Scris : rigid; crispat; îndreptat spre dreapta baza cuvintelor sau a elementelor de legatura sunt în V ascutit; între rânduri nu exista spatiu; miscarile sunt necontrolate; desenele executate cu multe erori
2. Scris: deformat mic, rotund; literele sunt apropiate ,cuvintele "danseaza "pe linie; labartat; neregulat; ritm lent de scriere
3.Scris: dinamic; impulsiv, precipitat,lipsit de control; anumite miscari bruste si neregulate; forme neprecise; organizarea proasta a paginii; coexista curbele si V
4.Scris: stângaci; neîndemânatic; grafisme retusate,înaintarea grafica sacadata, forme neproportionate; cuvintele "danseaza"pe linie; legaturi infantile; forme greoaie
5.Scris:lent, precis; predilectie pentru "buna forma a literelor"; pagina organizata bine, respecta liniile spatiale; literele sunt bine conturate.
Formarea deprinderilor de citit scris- exercitii
Formarea deprinderilor de citit-scris depinde de o serie de factori printre care cei mai importanti se refera la dezvoltarea psihica generala si în primul rând dezvoltarea intelectului,dezvoltarea motrica generala si a chinesteziei mâinii în special, de nivelul achizitiilor verbale si calitatea conduitei verbale,motivatia pentru activitatea respectiva si interesul subiectului de a-si însusi cât mai repede noile achizitii.
Succesul în formarea deprinderii de scris este influentat si de exercitiile pregatitoare.
Exercitii: mâzgâlituri,zig-zaguri în forma de linii drepte,de linii frânte,de rotunduri,de folosire a pensulei ,folosita în scopul de a-l obisnui pe copil sa-si relaxeze musculatura pentru a realiza grafemul sau cuvântul dintr-o singura trasatura.
Controlul permanent exercitat de profesor-învatator,asigura reusita scolara în general si scris-cititului în special. Cu cât chinestezia mâinii este mai dezvoltata cu atât au loc coordonari mai precise în executarea grafemelor,a desenului,a activitatii manuale si în general fenomenul de oboseala nu se mai instaleaza atât de repede.
Cu cât programul în dezvoltarea motricitatii este mai mare cu atât se formeaza mai rapid abilitati ale scrisului.Un rol deosebit de important îl are dezvoltarea miscarilor fine ale degetelor si chiar ale mâinilor ,deoarece în felul acesta,sunt antrenate grupe întregi de muschi si ligamente care fac posibila realizarea sincron ica si economicioasa a miscarilor.Copiii care au o buna dezvoltare motorie nu numai ca scriu mai rapid si mai frumos, dar nici nu obosesc asa de repede. Ca atare ei manifesta o atitudine pozitiva fata de activitate.
Coordonarile cinetice ca si cele neduro-motorii se înscriu în categoria factorilor fundamentali ce concura la dezvoltarea actului grafic,iar deficienta lor dezvoltata,cauza,de cele mai multe ori ,a tulburarilor de citit-scris.
În însusirea lexiei si grafiei trebuie sa avem în vedere : nivelul dezvoltarii psihice; nivelul de dezvoltare a limbajului în general; relatia dintre motricitate si limbaj; nivelul motricitatii si al limbajului; specificul dominantei si al lateralitatii; caracterul perceptei auditive si vizual kinestezice; specificul orientarii spatio-temporale
si în raport de care adoptam metodele si procedeele cele mai adecvate.
Metode si procedee cu caracter general
Multe dintre aceste metode si procedee se pot efectua sub forma de joc ,în functie de vârsta subiectului, sau li se pot imprima un caracter de distractie-relaxare si de înlaturare a oboselii.
Exercitiile pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si a mâinii,au o importanta deosebita pentru formarea musculaturii fine ale degetelor si mâinilor ,ceea ce contribuie la o mai buna tinere a instrumentului de scris, evitarea oboselii si alunecarea facila pe foaia de scris,iar ca efect adaptarea unei scrieri silentioase. De obicei,exercitiile respective sunt imbinate cu adaptarea pozitiei corecte de scris si de relaxare ,nu numai a degetelor si mâinilor ,dar a întregului corp.Aceste exercitii sunt cu atât mai necesare cu cât avem în vedere si marea varietate a deficientelor motorii,a celor psihomotorii determinate de leziunile SNC,a dereglarilor cinetice si tonice,a dezorganizarii miscarilor si modificarea sincineziilor.
EXERCIŢIILE de dezvoltare a musculaturii degetelor si a mâinii le desfasuram în forme variate ,începând cu miscari ritmice de întindere si strângere a a degetelor ,ori de întindere a bratelor si scuturarea lor, astfel încât sa se transmita vibratia pe întreaga fibra musculara-la cele mai complexe forme ce se utilizeaza în terapiile de relaxare. În functie de vârsta copilului,se poate introduce jocul cu scopul de a stimula efectuarea exercitiilor respective.Astfel,prinderea si apucarea mingii,mentinerea pe o perioada de timp atârnat de o bara ori frânghi,trasarea cu degetul a unor contururi precise într-o lada cu nisip,întinderea corpului paralel cu podeaua si sprijinirea pe mâini si vârful picioarelor pentru executarea flotarilor.
Putem utiliza o serie de exercitii mai specializate pe directia dezvoltarii musculaturii mici a degetelor si
mâinii concomitent dezvoltându-se si capacitatea perceptiva si cinetice.
Amintim:
-închiderea si deschiderea alternativa si ritmica a pumnului;
-apropierea si în departarea alternativa si ritmica a degetelor;
-miscarea degetelor prin imitarea cântatului la fluier ori la pian;
-trasarea cu degetul în aer a formelor geometrice;
-decuparea si colorarea literelor ,cifrelolr;
-trasarea cu degetul pe o sticla a literelor;
-strângerea ritmica a unei mingi de cauciuc;
-desenarea grafemelor dupa conturul -model;
-desenarea diferitelor figuri geometrice ori trasarea conturului lor;
-modelajul din lut sau plastilina
Aceste exercitii sunt folosite cu scopul de a prevenii eventualele tulburari lexo-grafice si de a pregati mâna pentru scris ca si pentru evitarea oboselii.
Reeducarea psihomotricitatii se desfasoara pe compartimente:
-motricitate
-schema corporala si lateralitate
-organizarea spatio-temporala
-miscare în special educarea marimii dominante
Toate aceste compartimente sunt implicate direct în realizarea scrierii propriu-zise,în realizarea actului grafic.
Lilian Lurcat arata ca a învata scrisul înseamna a învata sa organizezi miscari în vederea reproducerii unui model si ca învatarea scrisului este efectul conjugarii a doua activitati,a activitatii vizuale de identificare a modelului cu a activitatii motrice de realizare a formei.
Deci - pregatirea motrica (grafomotrica),
-pregatirea perceptiv-motrica,
-pregatirea mintala = sunt conditii ale formarii educarii psihomotice ,care trebuiesc sa preceada scrierea.
Dezvoltarea motorie generala determina organizarea activitatii de coordonare si sustinerea miscarilor specifice în executarea semnelor grafice si în raport de acestea ,o mai fina diferentiere între semnele trasate.Organizarea si dezvoltarea temporo-spatiala devine o conditie a perfectionarii si discriminarii în senzatiile vizuale,auditive,cinetice si tactile ce stau la baza formarii abilitatilor de scris-citit.
Tehnici negrafice
Exercitii destinate sa amelioreze finetea ,precizia,coordonarea ,rapiditatea si controlul mâinii si degetelor
1. Decuparile cu foarfecele sau cu mâna,a unor benzi din reviste sau a unor figuri desenate în prealabil. Decuparea figurilor colorate extrase din reviste ne-a dus la ideea de a propune copiilor un exercitiu care le
place, exercitii de motricitate fina,de scriere si totodata de organizare a unei povesti.
Faza I cautarea imaginilor într-o revista;
II decupare
III organizarea figurilor decupate pe o coala mare de hârtie alba astfel încât sa corespunda unei prime istorisiri
IV lipirea fig. pe hârtie
V scrierea povestirii pe care a elaborat-o în mare parte numai din imaginatie.
2.Indoirea foilor de hârtie
- de-a lungul unei axe ,a 2 axe
-imitând cutele burdufului de acordeon
aa3. Jocurile cu bile
4. Exercitiile cu cartile de joc ofera prilejul de a exersa supletea si finetea gesturilor ca si coordonarea celor 2 mâini. Poate învata o serie întreaga de miscare.
5. Mânuirea marionetelor este un exercitiu de motricitate, ea ofera copilului în acelasi timp ,posibilitati de exprimare ce favorizaza reeducarea.
6. Exercitiile cu plastilina ,un material foarte adecvat pentru dezvoltarea supletei si totodata fermitatii gesturilor fine,fara sa opuna prea mare rezistenta. Exercitiile libere ,case,arbori. Se pot folosi si materiale. Copilul se poate distra confectionând persoane îmbracate si scene complete.
7.Exercitii cu bratele si cu mâna fara materiale ajutatoare
-subiectul loveste masa cu vârful fiecarui deget pe rând ,rar si apoi mai repede;
-se atinge succesiv degetul mare cu vârful fiecaruia din celalalte degete.
|
