NEUROCHIMIA ATENŢIEI sI UNELE TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
Din punctul de vedere al psihologiei diferentiale, s-a emis ipoteza ca la unii indivizi excitatia cortexului prin formatiunea reticulata este în mod particular scazuta, în timp ce la altii mecanismul inhibitor al cortexului asupra fo 18118d312s rmatiunii reticulate va fi mai eficace. Subiectii introvertiti se încadreaza în prima categorie. Tendinta lor este aceea de a evita agitatia, contactele sociale, trasaturi care provin din dificultatea pe care o au în a controla nivelurile excitatiei corticale pe care stimulii foarte intensi o suscita la acestia prin intermediul formatiunii reticulate. Subiectii extravertiti, dimpotriva, cauta contactele sociale si stimularile, apartinând celei de-a doua categorii[7].
Din cele mai de sus rezulta ca H. J. Eysenck[7] pune problema rolului bazelor neurofiziologice, respectiv al nivelului înnascut de stimulare pentru buna functionalitate a sistemului reticulat, în determinarea extraversiunii si introversiunii.
Conform tezei lui Eysenck, exista un nivel optim de stimulare. Introvertitii si extravertitii dispun de un nivel înnascut de stimulare diferit de cel optim, pentru buna functionalitate a sistemului reticulat. Astfel, extravertitii se nasc cu un nivel de stimulare mai mic decât optimum, iar introvertitii cu un nivel de stimulare care depaseste acest optimum. Din aceasta cauza, cele doua tipuri utilizeaza strategii diferite pentru obtine un nivel optim de stimulare a neocortexului, prin diferitele modalitati senzoriale. Extravertitii îsi îndreapta organele de simt catre sursele de stimulare, cautând senzatii,ceea ce are ca efect cresterea stimularii pentru a atinge un nivel optim. Dimpotriva, introvertitii evita acest tip de stimulare, caracterizându-se prin evitarea de senzatii. Prin strategiile utilizate în evitarea senzatiilor, introvertitii urmaresc, de fapt, evitarea suprastimularii si mentinerea optimumului de stimulare.
În strânsa legatura cu evitarea de senzatii si cautarea de senzatii de catre introvertiti si, respectiv, de catre extravertiti se afla, desigur, raporturile specifice dintre sistemul reticulat activator ascendent (SRAA) si sistemul reticulat inhibitor ascendent (SRIA) la cele doua tipuri de persoane, precum si anumite particularitati ale circuitelor realizate de impulsurile cortico-reticulo-corticale. Pe drept cuvânt se poate considera ca E. J . Eysenck a surprins complexitatea acestor interrelatii, subliniind rolul major al activarii cerebrale optime în explicarea trasaturilor de personalitate numite de el "cautarea de senzatii" - "evitarea de senzatii", ceea ce implica, desigur, selectivitatea si concentrarea atentiei. Mai recent, M. Zuckerman[28] arata ca, de fapt, "cautarea/evitarea" senzatiilor este o dimensiune bipolara a personalitatii care în opinia noastra poate fi privita si în relatie de interdeterminare cu anumite calitati ale atentiei involuntare si ale atentiei voluntare. Pornind de la faptul ca excitarea formatiunii reticulate are efecte asupra comportamentelor persoanei, care pot merge de la trezirea din somnul profund pâna la hiperexcitabilitate emotionala, psihologul poate ordona diversele niveluri ale starii de vigilitate si ale trasaturilor acesteia pe o scala a dimensiunilor intensive ale activarii reticulare, precum si ale activarii cerebrale. Dupa M. Zuckerman, la baza "cautarii de senzatii" sau a "evitarii senzatiilor" se afla nivelul activarii cerebrale determinat de nivelul catecolaminelor din sistemul limbic (dopamina, serotonina, norepinefrina). Nivelul catecolaminelor influenteaza în mod direct activismul cerebral, care, la rândul sau, determina masura în care persoana cauta sau evita senzatiile si, desigur, determina functionalitatea atentiei, precum si alte functii, procese si trasaturi psihice ale persoanei. Cercetarile lui D. E. Remond si ale lui C. J. Fowler arata ca nivelul monoaminooxidei (MAO) si al endorfinelor se afla în relatie inversa cu activismul cerebral si, în consecinta, cu nivelul functionalitatii atentiei, al vigilentei si a asa numitei "cautari de senzatii". Atât MAO cât si endorfinele actioneaza înhibitiv, în mod direct, asupra receptorilor si, deci, asupra filtrajului senzorial. Un nivel înalt de MAO duce la reducerea catecolaminelor din sistemul limbic, si prin urmare, scade activismul psihic.
În ultimii ani s-au adus argumente noi privind înfluenta unor substante chimice asupra formatiunii reticulate si, deci, asupra vigilitatii si atentiei voluntare si a celei involuntare. Astfel, de exemplu, functionarea substantei reticulate este influentata de variatiile chimice ale glicemiei, oxigenului si gazului carbonic. La fel, cea mai mare parte a anestezicelor si diferite droguri actioneaza asupra substantei reticulate si îi modifica functionalitatea, ceea ce are repercursiuni negative asupra atentiei si a diferitelor aspecte comportamentale ale persoanei[13]. Dar, desigur, reglarea neurochimica nu epuizeaza determinarile functionalitatii atentiei.
Activitatea reticulara, functiile vegetative si atentia.
Relatiile dintre activitatea formatiunii reticulate si functiile vegetative sunt complexe. Facilitarea reticulara nu poate sa exercite în acelasi mod asupra celor doua sisteme vegetative- simpatic si parasimpatic. De exemplu, marirea diametrului pupilei ce însoteste activitatea corticala este obtinuta prin facilitarea activitatii fibrelor simpatice care comanda marirea diametrului pupilei si, simultan, printr-o inhibare a activitatii fibrelor parasimpatice, care tind sa mentina pupila cu diametrul micsorat. în acest context, amintim ca E. H Hess [11] a utilizat ca indicator fiziologic al activarii reticulare tocmai cresterea diametrului pupilei si nu desincronizarea EEG. Într-adevar, cresterea diametrului pupilei este un indicator al activarii reticulare, deci al concentrarii atentiei în raport cu stimulii recunoscuti ca interesanti de catre subiect.
Cercetarile au aratat ca retroactiunea pe care functiile vegetative o exercita asupra formatiunii reticulate pot fi ele însele activatoare sau inhibitoare, intervenind în filtrajul senzorial, în mentinerea si concentrarea atentiei sau în comutarea acesteia.
|
