Motivele pentru care abordam conceptul de normalitate psihica sunt: stabilirea de standarde pentru calitatea vietii si evaluarea posibilitatilor profesionale ale unui individ.
Diferente si asemanari între normalitate si sanatate - sferele de continut ale celor doua notiuni difera. Normalitatea include sanatatea, având în acelasi timp si elemente distincte. Ele se diferentiaza în privinta domeniului de studiu, normalitatea vizând media populatiei în timp ce sanatatea vizeaza mai mult aspectul calitativ. 515b12f Normalitatea se refera la aspectul adaptativ (cine este normal este acceptat de grup), sanatatea se refera la valoare. Conceptul de normalitate este des utilizat în domeniul medicinei, în special cea curativa, în timp ce sanatatea intra în sfera de preocupari a medicinei preventive. Normalitatea si sanatatea ocolesc boala, normalitatea se sustrage bolilor ce agreseaza viata psihica a individului, sanatatea îndepartându-se de boala, sanatatea fiind vazuta ca normalitate ideala. Sanatatea e legata mai mult de aspectele somatice, în timp ce normalitatea este mai apropiata de aspectele mintale, psihice. Din punct de vedere somatic, o persoana este fie bolnava, fie sanatoasa, sanatatea mintala fiind asociata cu normalitate anormalitate.
Definitii ale sanatatii:
din perspectiva negativa (antagonica), care este un punct de vedere limitativ, sanatatea reprezinta absenta oricarei boli sau infirmitati, rolul medicului fiind în înlaturarea simptomelor.
din perspectiva pozitiva, sanatatea este starea de bine ce presupune o capacitate a individului satisfacatoare de munca, de relationare cu semenii, fiind capabil de iubire atât pentru sine cât si pentru ceilalti, nefiind dominat de conflicte mintale serioase.
din perspectiva optimala, o sanatate reala este cea mai buna stare de sanatate posibila în conditiile existente.
Ipostazele sanatatii:
sanatatea ca adaptare - adaptarea este un criteriu pe baza caruia putem evalua starea de sanatate. Asadar, starea de sanatate este adaptarea cu maxima eficienta a individului la mediu si la oameni.
sanatatea ca mediu (norma) - în functie de fiecare tip de boala se poate realiza o investigare a populatiei stabilindu-se o curba a acestor distributii, sanatatea fiind media acestor curbe.
sanatatea ca proces (dezvoltare) - sanatatea nu e ceva care stagneaza ci este promovata fie de individ, fie de mediu. Sanatatea este un proces extrem de dinamic ce presupune existenta unor faze.
sanatatea ca proces de integrare sociala - prin atributul de sanatos te poti integra în grup sau nu.
sanatatea ca valoare - omull în baza tuturor trasaturilor de personalitate este atât producatorul cât si beneficiarul propriei sanatati. Asigurarea conditiilor de sanatate nu este suficienta pentru a conditiona aparitia starii de sanatate. Un factor important pentru asigurarea si întretinerea sanatatii este munca.
sanatatea ca morala - sanatatea este permanent raportata la scara de valori elaborata si valorificata de societatea din care face parte individul.
Conceptul de boala - din perspectiva traditionala, boala presupune pe lânga distinctia clara fata de normalitate o procesualitate specifica fiecarui tip de boala cu etape de debut, evolutie, remisiune. Boala se manifesta prin comportamente observabile si masurabile fizic si psihic. Prin terapie putem înlatura aceste simptome, actionând asupra efectului si odata înlaturate boala este ireversibila.
Din perspectiva medicinei moderne, modelul traditional al bolii nu se regaseste concret în practica, de multe ori bolile neavând faza de debut. A existat o perioada în care între boala si anormalitate se punea semnul egalitatii (boala deviere de la normal). Actual, anormalitatea se refera la aspectele comportamentale de conduita, boala fiind existenta unei procesualitati, anormalitatea fiind fundalul pe care boala se manifesta individual.
Formele si mijloacele de prevenire a bolilor sau tulburarilor psihice si de realizare a starii de sanatate - în aceasta categorie includem toate masurile de igiena si profilaxie psihica (igienizare mentala). Pentru a realiza igienizarea si profilaxia bolilor psihice, este nevoie de o analiza multidisciplinara.
Prin prisma abordarii multidisciplinare, igiena mentala se realizeza printr-o psihopedagogie medico-sociala, rolul fundamental revenindu-le medicilor si psihologilor. Psihoigienizarea este un ansamblu de masuri si mijloace destinate mentinerii si promovarii starii de sanatate. Ea trebuie sa se întinda pe toata perioada vietii individului - perioada micii copilarii, pubertatii, în perioada vârstei a treia, perioada sarcinii, menopauza, andropauza. Toate mijloacele psihoigienizarii tebuie adaptate vârstei, statutului pacientului. Actiunile realizate prin psihoigienizare au dubla orientare:
centrifuga - concentrarea atentiei pe actiunile asupra mediului în care este integrat individul si centrarea pe relatiile cu semenii.
centripeta - orientarea pe propria persoana.
Profilaxia tulburarilor psihice se poate realiza pe baza cunoasterii aprofundate a cauzelor si conditiilor ce au determinat aparitia tulburarilor psihice respective. Psihoprofilaxia este ansamblul de masuri destinate prevenirii aparitiei unei tulburari psihice sau împiedicarii evolutiei defavorabile a celor depistate.
Modelul psihoprofilactic presupune trei etape:
psihoprofilaxia primara este cea care se orienteaza pe depistarea si combaterea cauzelor îmbolnavirilor psihice. Are ca preocupari (scopuri) asigurarea si consolidarea starii de sanatate mintala. Masurile profilactice sunt de trei tipuri:
a) de tip biologic - trebuie sa actioneze predominant în primii ani de viata si are ca scop prevenirea actiunii factorilor toxici (infectiosi). Au ca scop scaderea sau înlaturarea riscului psihopatogenetic si malformativ pentru descendenti. Se recomanda conceperea copiilor la vârste tinere, pâna la 40 de ani.
b) de tip psihologic. Au ca scop ajutarea individului în a-si cristaliza si consolida personalitatea, vizând o raportare adecvata a parintilor fata de copii din punct de vedere atitudinal si comportamental pentru a putea avea un comportament nuantat fata de copii. Trebuie cultivate atitudini de tipul încurajare, adecvare, toleranta la stres, cooperare si responsabilitate.
c) de tip sociologic (varianta institutional-sociala) au ca scop evitarea suprasolicitarii fizice si psihice a individului, crearea unui climat favorabil securizant.
Aceste ultime doua tipuri actioneaza în stadiile avansate ale vietii. În perioada scolaritatii si în perioada profesionala predomina masurile profilactice de tip psihologic iar la vârsta a treia predomina masurile profilactice de tip sociologic.
psihoprofilaxia secundara vizeaza oportunitatea si eficacitatea masurilor terapeutice. Are ca scop scaderea manifestarilor si evolutiei tulburarilor psihice, fiind nevoie de diagnostic precoce si tratament oprtun.
psihoprofilaxia tertiara vizeaza actiunile complexe cu caracter sociocultural si este destinata limitarii sau prevenirii dezadaptarii individului sau a dependentei lui de tulburarea psihica. Psihoprofilaxia tertiara actioneaza prin:
evaluarea gradului de incapacitate de munca ca o consecinta a nivelului de invaliditate fizica sau psihica.
reabilitarea, readaptarea si resocializarea individului.
Se actioneaza prin psihoterapie si ergoterapie, pregatind individul pentru a face fata vietii sociale de dincolo de spital (resocializarea).
Psihoprofilaxia tertiara are o valoare prospectiva, pe baza comportamentului individului si a conditiilor prezente se prevede ca cel în cauza ar putea presta o profesie, întemeia o familie si a se integra optim în mediu.
Daca psihoprofilaxia primara si psihoprofilaxia secundara vizeaza boala, cea tertiara vizeaza individul prin prisma posibilitatilor sale latente, posibilitati de obiectivare în sfera activitatilor sociale si profesionale.
|
