Notiunea de "esec scolar' ^

Notiunea de esec scolar"  ^

"44 ^

Frecventa cu care se produce "esecul scolar" în medii 353h77d le scolare si, mai ales, aspectul de fenomen cronicizat (permanentizat) pe care el poate sa-1 dobândeasca adeseori ne determina sa-1 privim cu toata responsabilitatea. Un esec scolar cronicizat este periculos, deoarece el determina efecte negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauza, care-si va pierde tot mai mult încrederea în propriile posi­bilitati si va ajunge sa dezvolte o teama fata de esec, cât si în plan social, fiindca un esec scolar permanentizat "stigmatizeaza", induce o marginalizare sociala a elevului în cauza (respectiv o limitare a dreptului elevului la o califi­care profesionala autentica si la exercitarea unor roluri sociale apreciate si recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate).

Dintre indicatorii care sunt utilizati, de obicei, pentru aprecierea existentei unei situatii stabilizate de esec scolar, mentionam: abandonarea precoce a scolii; decalaj între potentialul personal si rezultate; parasirea scolii fara o calificare ; incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice ; esecul la exame­nele finale (sau de concurs); inadaptarea scolara etc. Din simpla lecturare a acestor indicatori reiese faptul ca exista doua tipuri de esec scolar:

a) Un esec scolar de tip cognitiv, care se refera la nerealizarea de catre elevii în cauza a obiectivelor pedagogice (sau educative, cum le numeste De Landsheere). Acest tip de esec atesta niveluri scazute de competenta la elevii respectivi, provocând rezultate slabe la examene si concursuri scolare, res­pectiv la corigente, repetentie etc. Aceste niveluri scazute de competenta se explica fie prin întârzieri în dezvoltarea intelectuala, fie printr-o serie de neajunsuri în plan motivational, volitional si operational, de genul:

un nivel foarte scazut de aspiratii si de expectante în raport cu activitatea scolara si cu propriul eu;

reduse disponibilitati voluntare (de vointa) necesare formularii obiectivelor de învatare si depasirii obstacolelor (dificultatilor) care apar în mod ine­rent pe parcursul activitatii de învatare;

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

pozitiv si sa aprecieze ca sunt într-o reala situatie de succes scolar. Esecul scolar trebuie privit, asadar, atât ca un fenomen obiectiv, cât si ca unul subiectiv (sau individual). El nu poate fi definit si înteles corect decât din aceasta dubla perspectiva: cea a factorilor scolari, care apreciaza esecul scolar ca un rabat de la exigentele si normele scolare asa cum sunt ele stipulate în programele si legislatia scolara; si cea a elevului, care vine cu o anumita determinare (motivare) în activitate si cu criterii individuale de apre­ciere a rezultatelor obtinute în învatare. Daca se va lua în considerare doar ceea ce scoala apreciaza ca fiind un esec scolar si se va neglija aspectul subiectiv al acestuia, respectiv ceea ce elevul în cauza apreciaza ca fiind un succes sau un esec, atunci, ca profesori, putem risca sa privim pe un elev anume ca fiind ramas în urma la învatatura, în timp ce el sa nu aiba aceasta convingere. si invers: sa apreciem ca bune rezultatele unui elev, iar acesta sa fie de fapt puternic nemultumit,. în forul sau interior, în raport cu sine si cu rezultatele sale scolare. Credem ca este necesar un proces de ajustare reci­proca între cei doi factori în aprecierea esecului scolar: elevul sa fie ajutat sa cunoasca în termeni cât mai clari ce înseamna în fond a ramâne în urma la învatatura, sa i se prezinte, cu alte cuvinte, acele incompetente intelectuale si deprinderi gresite care nu asigura o întelegere si o folosire adecvata (eficienta) a informatiilor ; iar profesorul sa faca efortul de a cunoaste lumea subiectiva a elevului, îndeosebi: sensul pe care acesta îl da cunoasterii si reusitei sco­lare ; nivelul de aspiratii si de expectante în raport cu sine; interesul privind formarea sa profesionala viitoare ; criteriile pe care le foloseste în aprecierea rezultatelor sale scolare. în absenta acestui feed-back informational, respon­sabilitatea producerii si amplificarii esecului scolar va fi mereu pasata de la profesor la elev, ca o minge de volei care, neputând sa ramâna suspendata deasupra plasei, va cadea, pâna la urma, de o parte sau alta a terenului de joc. De asemenea, masurile psiho-pedagogice recuperatorii preconizate de catre scoala vor avea un caracter unilateral, cu adresabilitate numai la elev, fara o încercare consistenta din partea profesorilor de a-si evalua critic activitatea.