Psihologie Organizationala
OBIECTUL DE STUDIU, DELIMITARI CONCEPTUALE, CONCEPTUL DE ORGANIZATIE
Psihologia organizationala studiaza relatia dintre om si organizatie. (Unii autori o considera o varianta de psihologie sociala).
Acest domeniu se afla la intersectia dintre
Psihologie generala
Psihologie sociala si industrial
Sociologie
Psihologia generala pune accentul pe studierea profi 515f52f lului psihologic al individului
Psihologia sociala studiaza relatiile reciproce dintre indivizii din grupul de munca dezvoltind o perspectiva interpersonala concreta, fluida si dinamica.
Psihologia industriala studiaza relatia dintre om si masina + adaptarea omului la tipul si caracteristicile utilajelor cu care lucreaza; adaptarea utilajelor la om este studiata de ergonomie.
Sociologia studiaza diversele tipuri de structuri sociale si modul lor de functionare in cadrul societatii.
Psihologia organizationala studiaza intreaga problematica a organizarii care apare in diverse institutii, firme si companii ca rezultat al comportamentului indivizilor care le compun.
Charles Perrow arata ca de fapt "organizarea este facuta de catre oameni".
Psihologia organizationala este inclusa in sfera de cuprindere a domeniului mare al psihologiei sociale.
Diferenta consta in faptul ca psihologia sociala vizeaza in special descrierea si explicarea fenomenelor sociale, in timp ce psihologia organizationala are drept scop ameliorarea acestor fenomene la scara institutiei. (prin imbunatatirea comportamentului indivizilor ce o compun).
Ex.: Psihologia sociala studiaza tipul de relatie sociala din grupul de munca, psihologia organizationala studiaza optimizarea acestor relatii.
Abraham K. Korman (in Psihologia industriala si organizationala) arata succint ca domeniile fundamentale studiate de psihologia organizationala sunt urmatoarele:
ameliorarea factorilor care influenteaza performanta in munca
ameliorarea factorilor care influenteaza satisfactia in mumnca
amelioreaza tipurile de structuri metodele si procedurile care trerbuie utilizate pentru a mari productivitatea si satisfactia in munca
Elementele respective sunt studiate in interiorul organizatiilor in care indivizii isi desfasoara activitatea.
Existenta organizatiilor poate fi explicata prin faptul ca prin intermediul lor oamneii pot atinge obiective pe care nu le pot realiza singuri.
Aceste obiective pot fi atinse insa in mod corespunzator printr-o activitate colectiva.
Deci singura solutie pentru a trece peste limitele individuale este actiunea sociala de cooperare. Atunci cind oamenii isi dau seama de acest lucru, formeaza in mod deliberat o organizatie
Dupa Chaster Barnard, o organizatie apare atunci cind sunt intrunite doua conditii
exista persoane capabile sa comunice intre ele
acestea doresc sa contribuie prin actiune la realizarea unui scop comun (ex. ONG)
individul isi poate dezvolta mai bine propriile capacitati deoarece in cadrul organizatiilor omul este mai eficient decit atunci cind lucreaza singur.
Determina reducerea timpului necesar realizarii unui obiectiv. Prin reunirea fortelor care compun organizatia respectiva
Individul beneficiaza de avantajele cunoasterii acumulate de generatiile anterioare - inexistenta organizatiilor presupunind necesitatea ca fiecare individ sa invete totul de la inceput deoarece nu poate beneficia de experienta anterioara.
Organizatiile ofera confort psihosocial - adica satisfac necesitatile de apartenenta si comuniune ale indivizilor care le compun
Deci organizatiile au aparut datorita posibilitatilor oferite de a realiza diverse obiective rapid, complet si eficient, cit si datorita capacitatii de a raspunde unor necesitati umane fundamentale.
Definitie Organizatia este un sistem structurat de interactiune al oamenilor in scopul realizarii unor obiective comune (ex.: scoala, armata, biserica, firmele, companiile)
Din aceasta definitie se desprind urmatoarele elemente:
organizatia include totdeuna persoane care interactioneza pentru realizarea unui scop comun
interactiunile dintre oameni sunr realizate in activitati coordonate, legate intr-o anumita structura
structura unei organizatii descrie rolurile, relatiile, activitatile, obiectivele, ierarhia si responsabilitate si autoritate specifice organizatiei respective (organigrama)
I. Pentru ca scopuirile organizatiei sa poata fi realizate eficient este necesar ca ele sa fie cunoscute si apreciate de toti membrii organizatiei
Pentru ca membrii unei organizatii sa atinga obiectivele generale ale organizatiei este foarte important ca ei sa coopereze in realizarea scopului propus.
Pentru a se realiza cooperarea indivizilor este necesar ca scopul sau sa fie acceptat si considerat (relevant) important pentru organizatie cit si pentru fiecare individ in parte.
Deci pentru ca obiectivele organizatiei sa poata fi realizate eficient ele trebuie sa devina obiective comune ale tuturor membrilor organizatiei.
Acest proces se realizeaza prin antrenarea membrilor organizatiei in stabilirea obiectivelor si in aplicarea lor.
Stabilirea obiectivelor este util sa se faca prin consultarea si implicarea membrilor organizatiilor care trebuie sa participe atit la formularea obiectivelor cit si la gasirea cailor si mijloacelor pentru transpunerea lor in practica. (Ex.: adunarile generale ale actionarilor, consiliile profesorale din scoli care dezbat planul anual de munca scolara, consiile de administratie, conducere)
II. Procesul de interactiune al oamenilor in cadrul organizatiei in vederea realizarii obiectivelor determina succesul sau esecul organizatiei respective
Calitatea interactiunilor dintre membrii care compun organizatia respectiva este hotaritoare in acest sens.
Deaceea analizarea modului de interactiune al oamenilor in interiorul unei organizatii este la fel de importanta ca si fixarea justa a obiectivelor acesteia.
III. Interactiunile dintre oameni se realizeaza in cadrul unei structuri organizationale specifice.
Scopul acesteia este acela de integrare si coordonare a tuturor resurselor (elementelor) necesare atingerii obiectivelor organizatiei respective.
Organigrama
Structura organizationala descrie principiile de functionare ale organizatiei ca intreg si relatiile dintre diferitele subunitati: marimea organizatiei, obiectivele, numarul nivelurilor ierarhice (pe verticala) numarul departamentelor sau unitatilor functionale, tipul activitatilor (diviziunea muncii sau specializarea) ierarhia de autoritate si responsabilitate, gradul de descentralizare in procesul de luare a deciziilor etc. Toate acestea fac parte din organigrama unei organizatii.
Tipuri si forme de organizare
Organizatile sunt de o extrema diversitate si pot fi impartite dupa mai multe criterii:
dupa gradul lor de structurare
-informale
-formale
2. dupa gradul de implicare afectiva al membrilor care o compun
-grupuri: -primare
-secundare
3. obiectivele specifice pe care le indeplinesc
-organizatii: -economice
-religioase
-sociale
1. Gradul de structurare
A. Organizarea informala este slab structurata cu o structura nedefinita si deriva din relatiile spontane flexibile si aleatorii aparute intre membrii unei organizatii
Hodhetts: structura informala determina
a) realizarea scopului organizational
b) facilitarea sarcinilor conducatorului
c) obtinerea satisfactiei in munca
d) protejeaza salariatii de implicari emotionale
e) reprezinta un feed-back pentru conducator
B. Organizarea formala reprezinta tipul de organizare cu o structura clar definita, cu norme, pozitii si roluri specifice ale membrilor ce o compun.
Se precizeaza deasemenea in cadrul acestui tip de organizare:
a) ierarhia obiectivelor
b) relatiile de autoritate, putere si responsabilitate
c) tipul si formele canalelor de comunicare existente
Organizarea formala se caracterizeaza prin ordine, reguli si reglementari precise, prin stabilitate si relativa inflexibilitate (ex.: organizatiile birocratice).
Calitatea de membru intr-o astfel de organizatie este dobindita constient la un moment dat.
Intre organizatia formala si cea informala exista strinse interactiuni.
Organizatia informala pentru a fi eficienta trebuie sa dea nastere unei organizari formale.
Organizatiile formale constituie, creeaza grupuri informale care-l protejeaza pe individ de dominatia organizatiei formale si raspunde nevoii sale de comunicare (ex.: refugiul in prieteniile cu colegii).
Dupa gradul de implicare afectiva exista:
a) Grupuri primare: sunt caracterizate prin relatii personale directe si spontane care presupun o mare implicare emotionala. Ch. Cooley arata ca ele sunt definite printr-o "asociere si cooperare intima fata in fata".
Se considera in general ca "intimitatea si implicarea emotionala profunda sunt caracteristice fundamentale" ale grupurilor primare.
b) grupurile secundare se caracterizeaza prin relatii rationale formale si impersionale de tip contractual.
Adeseori ele se confunda cu structura organizatiei din care fac parte.
Gradul de implicare emotionala in aceste grupuri este redus pina la absenta predominind implicarea rationala in vederea realizarii unor obiective definite.
In functie de obiectivele specifice indeplinite, organizatiile se impart in:
a) organizatii economice (firne, corporatii) care furnizeaza bunuri si servicii
b) organizatii religioase (biserici, secte) care raspund unor necesitati spirituale
c) organizatii sociale (fundatii, asociatii, cluburi) care au scopul de a satisface necesitatile sociale ale oamenilor de a oferi sprijin si asistenta din partea altor semeni
Conducerea organizatiilor
Conducerea reprezinta un proces dinamic de organizare de catre un grup intr-o anumita perioada de timp si intr-un context organizational specific a altor grupuri de membrii ai organizatiei in scopul realizarii unor sarcini si obiective precise.
Aspecte legate de conducere
conducerea nu este limitata la o persoana, ci in societatea moderna exista grupuri de conducere responsabile pentru sectoare de activitate si grupuri de indivizi (ex.: consiliile de administratie).
Conducerea reprezinta un proces dinamic influentat de diversi factori printre care cei mai importanti sunt
a) climatul organizational
b) caracteristicile psihologice ale indivizilor
c) tipul de sarcini ce urmeaza a fi indeplinite intr-o organizatie
In functie de acesti factori se adopta stilul de conducere care trebuie sa fie flexibil
Conducerea trebuie sa fie dinamica deoarece trebuie sa transforme potentialul uman si material al unei organizatii in rezultate concrete (produse, bunuri, servicii).
Conducerea necesita integrarea si coordonarea eforturilor indivizilor care compun o organizatie in vederea atingerii rezultatelor proiectate. Aceasta presupune implicarea activa a membrilor unei organizatii in procesul de adoptare a deciziilor.
Functiile conducerii sunt
planificarea
decizia
organizarea
motivarea
controlul
Planificarea se refera la coordonarea activitatilor unei organizatii in scopul indeplinirii obiectivelor propuse.
In procesul de planificare se stabilesc:
a) obiectivele sau scopurile organizatiei care pot fi
i) generale pe termen lung cu orientare generala
ii) intermediare pe termen scurt
b) caile si metodele prin care obiectivele pot fi realizate
Decizia este un proces care cuprinde urmatoarele etape:
a) analiza si formularea problemei
b) studierea alternativelor de actiune
c) aplicarea deciziei (aplicarea solutiei)
Organizarea consta in adoptarea cailor celor mai potrivite pentru atingerea scopului propus
In acest scop este necesar sa se stabileasca
-compartimentele organizatiei si functiile lor (departamente, sectii, servicii)
-relatiile dintre compartimente
Motivarea membrilor organizatiei este absolut necesara pentru buna functionare a organizatiei si se face prin crearea unui climat motivational optim in care necesitatile individului sunt integrate cu cele ale organizatiei
Functia de control se refera la verificarea rezultatelor obtinute si a masurii in care acestea corespund planificarii intocmite si atingerii obiectivelor proiectate.
Prin efectul de feed-back in urma controlului se poate ameliora intreaga activitate de conducere a unei organizatii
|
