OBIECTUL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

OBIECTUL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

Aflata la început sub influenta filozofiei, psihologia experimentala cucereste treptat pozitii de renume ca urmare a preluarii metodelor pozitiviste din stiintele exacte si a metodei experimentale.

Cercetarea stiintifica fundamentala permite asemenea unui "mediu" dezvoltarea elementelor sale, toate dependente de acesta. Cercetarea fundamentala ofer& 353c27d #259; teorii, explicatii, concepte si paradigme care, de multe ori, au nevoie pentru a fi demonstrate de un experiment concret ce apare dupa multi ani.

Cercetarea aplicativa-experimentala ofera rezultate concrete si verificarea unor ipoteze legate de problemele vietii reale.

Astfel s-a putut studia impactul pe care îl au procesele psihice în desfasurarea performanta a diferitelor activitati profesionale si rolul pe care îl joaca trasaturile de personalitate în prestarea cu succes a unor ocupatii. Nu a fost suficient: au aparut experimente care au pus în valoare importanta factorilor motivationali în obtinerea performantelor de orice fel. Mai mult, rolul muncii în echipa a aratat ca unul si acelasi individ are performante profesionale diferite în raport cu structura echipei din care face parte la un moment dat sau în raport direct cu seful cu care are dialog.

Daca abordarea experimentala a modului în care unele variabile independente - stimuli simpli (fizici ca lumina, zgomot, caldura, frig) pot influenta variabila independenta (comportamentul) pare un lucru modelabil în laborator, relatia stimul reactie capata o complexitate ridicata atunci când variabilele independente sunt factori complecsi.

Exista simulatoare pentru analiza, evaluarea unor comportamente cum ar fi conducerea auto, pilotajul, conducerea locomotivei pe cai ferate, luându-se în calcul o serie de parametri care pot fi bine izolati. În cele mai multe laboratoare se analizeaza:

a)      capacitati cognitive:

procesele de atentie sub toate formele si calitatile ei;

procesele perceptive;

selectarea stimulilor în miscare;

memoria vizuala si kinestezica;

elaborarea unor strategii în luarea unor decizii.

b)      Capacitati operationale:

Capacitatea de a actiona în baza unor scheme performante;

Precizia în actiuni;

Coordonarea miscarilor;

c)      Capacitatea de autoorganizare si autoreglare psihomotorie:

Capacitatea de mobilizare, orientare si mentinere voluntara a atentiei pe perioade îndelungate;

Controlul miscarilor si al actiunilor motorii în efectuarea cu succes a manevrelor;

Rezistenta la factori perturbatori interni si externi;

Mobilitate si stabilitate psihica;

Adaptarea emotionala la factorii de stres;

Echilibrul energiei nervoase (raport excitatie - inhibitie);

Surprinderea corecta a factorilor de risc, autoestimare;

Rezistenta la oboseala si efort.

Testarea, experimentul de laborator condus logic si riguros ofera explicatii corecte în realitatea practica.

Experiment test: sa se urmareasca rezultatele obtinute în simulatorul auto, aviatie, CFR a doua categorii de subiecti înalt performanti (cu rezultate bune si foarte bune). În baza criteriului profesional însotit de rezultate slabe, rezultatele arata ca exista o diferenta relativ mica la nivelul vitezei de reactie la soferi. Exista o diferenta ridicata la nivelul trasaturilor de personalitate între diferite tipuri de abordare a zborului:

tipul D (Dedal) - este pilotul responsabil, profesionist, cu judecata, prudent, ponderat, preocupat de crearea unei optime cooperari în echipa, respecta normele si procedurile. Este echilibrat emotional si fara simptome nevrotice. Ca majoritatea pilotilor profesionisti de linie (transport aerian)

tipul F (Faeton) - este tipul care "loveste", fiecare zbor fiind pentru el o sfidare a mortii; este înclinat spre zborul temerar, fiind sursa multor accidente, uneori fatale;

pilot tip "Risk - seeker" (cauta riscul cu orice pret).

În concluzie, impactul factorilor de personalitate în predictia performantelor profesionale trebuie sa fie considerat cel putin egal cu cel jucat de factorii de inteligenta, daca nu si mai mare. Astazi, Marea Britanie revine la evaluarea factorului personalitate, iar în SUA ramâne la fel de actual.

Asadar, metoda experimentala are o nota de celebritate pentru ca impune un stil riguros stiintific în cercetare si stimuleaza alte discipline din psihologia sociala, organizationala, psihologia muncii, scolara, clinica sa adopte experimentul.

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea Fechner elaboreaza lucrarea "Elemente de psihofizica" (1860). Este subliniat rolul instrumentelor în studiu si cercetare, în dezvoltarea psihologiei experimentale.

În 1971, Al Rosca precizeaza "Experimentul nu este unica metoda de cercetare în psihologie dar este fara îndoiala metoda cea mai importanta, mai precisa, mai fecunda". Aceasta metoda a permis desprinderea psihologiei de filozofie în a doua jumatate a secolului trecut si construirea sa ca stiinta autonoma.

Psihologia experimentala este o ramura a psihologiei care se defineste prin utilizarea preponderenta a metodei experimentale.

N Lungu (2000) considera ca "psihologia experimentala reprezinta ansamblul principiilor, nomelor si regulilor care stau la baza organizarii si desfasurarii experimentului în psihologie cu scopul obtinerii de date verificate asupra realitatii psihice".

Domeniul psihologiei experimentale îl constituie manifestarile vietii psihice abordate într-o maniera experimentala: cercetatorul testeaza prin experimente ipotezele plauzibile în vederea identificarii unor constante, a unor invarianti care fac posibile ulterior predictii statistice ce pot fi generalizate în diferite conditii.