OBIECTUL SI SARCINILE PSIHOLOGIEI

OBIECTUL SI SARCINILE PSIHOLOGIEI

In decurs de secole omul constituie obiectul studierii multor generatii de savanti. Omenirea isi cunoaste istoria proprie, originea, caracterul biologic, limbile si obiceiurile, si in aceasta cunoastere psihologiei ii revine un rol deosebit. Un intelept antic a spus, ca pentru un om nu este obiect mai interesant decit alt om. La baza de 141g61b zvoltarii psihologiei sta interesul permanent in ascensiune pentru natura existentei umane, conditiile dezvoltarii si informarii ei in societatea umana, particularitatile interactiunii cu alti oameni. In prezent, desfasurarea multor genuri de activitate in productie, stiinta, medicina, arta, invatamint, in jocuri si sport este cu neputinta fara cunoasterea si conceperea legitatilor psihologice.

Ce prezinta psihologia ca stiinta? Insusi termenul in traducere din limba greaca antica inseamna - psihologie* - stiinta despre suflet (psyche - "suflet" si logos - "stiinta, invatatura").

Studierea, interpretarea sufletului constituie prima etapa a formarii obiectului psihologiei. Deci, la inceput psihologia era definita ca stiinta despre suflet. Dar a raspunde la intrebarea, ce este sufletul, s-a dovedit a fi complicat. In diferite epoci istorice savantii atribuiau diverse sensuri acestui cuvant. Formarea si dezvoltarea conceptiilor stiintifice asupra esentei psihicului totdeauna a tinut de determinarea problemei principale a filozofiei - corelatia intre materie si constiinta, substanta materiala si spirituala. Anume pe marginea acestei probleme au aparut doua curente diametral opuse: idealismul si materialismul. Reprezentantii filozofiei idealiste considerau psihicul ca fiind primar, ca existind de sine statator, independent de materie, ca manifestare a spiritului material, nemuritor. Interpretarea materiala a psihicului se manifesta in faptul ca psihicul este considerat drept un fenomen secundar, derivat de la materie.

Tratarea materialista in conceperea psihicului a fost respinsa de filozofia idealista, care considera psihicul omului ca manifestare a vietii lui spirituale, considerand ca acesta nu se supune acelorasi legi ca si tot mediul material.

Dar e cu neputinta a studia comportamentul, nestudiind gindurile, simturile, impulsurile. De aceea in psihologie a parvenit o criza. Iesirea din aceasta situatie critica a indicat-o filozofia materialismului dialectic. Materialismul dialectic recunoaste un singur inceput pentru tot ce exista - materia, iar psihicul, gandirea, constiinta se considera ca secundare, derivate de la materie. Materialismul dialectic se bazeaza pe date stiintifice si practice si pe masura dezvoltarii lor concretizeaza si aprofundeaza concluziile sale.

Ce dar reprezinta obiectul cunoasterii stiintifice in psihologie de pe pozitiile materialismului dialectic? Sarcina principala a psihologiei constituie studierea legitatilor activitatii psihice in dezvoltarea ei. Domeniul fenomenelor, studiate de psihologie, este vast. El cuprinde procese, stari si proprietati ale omului ce au grad diferit de complexitate, - de la distinctia elementara a unor particularitati ale obiectului, ce influenteaza asupra organelor de simt, pina la lupta motivelor personalitatii. Unele din aceste fenomene sint deja studiate profund, iar descrierea altora se reduce doar la o simpla fixare a observatiilor.

Insa activitatea teoretica nu se limiteaza la aceasta. Scopul ei final consta in faptul ca sa fie dezvaluita esenta fenomenelor studiate. Cercetarea sistemului fenomenelor psihice in general - de la senzatii elementare pina la particularitatile psihice ale personalitatii, orientata spre dezvaluirea legilor obiective, carora ele se supun, are o semnificatie foarte importanta pentru crearea bazei stiintifice, solutionarea problemelor sociale, perfectionarea organizarii instruirii si educatiei.