Organizarea sistemului nervos
Organizarea sistemului nervos (SN) trebuie considerata din punctul de vedere al
morfogenezei (dezvoltarea structurilor grosiere) si al histogenezei
(dezvoltarea structuri/or fine).
Subdiviziunile traditionale ale SNC sunt:
. sistemul nervos central (SNC), alcatuit din creier si maduva spinarii;
. sistem nervos periferic (SNP), format din nervii cranieni si spinali;
. sistemul nervos vegetativ sau autonom (SNV sau SNA), cuprinzand ramurile
simpatice si parasimpatice.
La nou-nascuti*, structurile subcorticale sunt mult mai dezvoltate si se
matu-rizeaza mai repede decat structurile corticale. Nou-nascutii functioneaza
primar, predominant subcortical, avand reactii reflexe.
Descrierea organizarii ierarhice a sistemului nervos, pe niveluri de
functionare, ne indica aproximativ urmatoarele niveluri: cortex, subcortex
(talamusul, bulbul si structurile piramidale, hipotalamusul, sistemul limbic),
mezencefal, cerebel, punti, formatiunea reticulara, maduva, centrii senzoriali
si motori primari din trun-chiul cerebral, maduva spinarii si terminatiile
senzoriale si motoare la periferie.
Bulbul cerebral coordoneaza functiile vitale ale organismului: inima si ritmul
respirator, temperatura, tensiunea arteriala etc.
Mezencefalul este sediul excitarii si al ritmicitatii nevoilor fundamentale ale
unui organism: pofta de mancare, nevoia de somn.
Sistemul limbic contine acele parti ale creierului asociate emotiilor,
afilierii, comportamentelor sexuale.
Gandirea concreta si cea abstracta isi au sediul mai ales in cortexul cerebral.
Emisfera stanga este sediul limbajului (la dreptaci), Acest lucru incepe totusi
sa se diferentieze dupa varsta de 1 an. Pana atunci, viata psihica si
functionarea orga-nismului sunt dominate de emisfera dreapta, care este
raspunzatoare inclusiv de limbaj in aceasta perioada.
Structurile limbice ale creierului anterior sunt conectate la reteaua neuronala
a trunchiului cerebral. Neuronii trunchiului cerebral proiecteaza monoamine
reglatoare transmitatorilor de la nivelul cerebelului si al neocortexului.
Importanta acestei reglari precoce, codificata genetic, in formarea sistemului
neuronal de baza este dezvaluita de cercetarile legate de sindromul Rett,
precum si de desco-peririle recente privind deficienta la nivelul nucleilor
faciali si al migdalei superi-oare in autism, deviatii anatomice care indica o
eroare morfogenetica a embrionului, la varsta de 3 saptamani deja.
Exista foarte putine comportamente ale organismului, indiferent daca implica
direct cortexul sau nu, care sa fie independente de SNC.
Una dintre structurile cele mai importante ale SNC este formatiunea reticulara,
care functioneaza ca un sistem de control asupra SNC. Ea este implicata in
realizarea functiilor excitatorii, inhibitorii si integratoare ale SN. Aceste
functii includ starea de veghe (atentia), controlul muscular, receptia
stimulilor, conduce-rea impulsului nervos si integrarea selectiva a stimularii
senzoriale. Formatiunea reticulara joaca un rol important in orientare,
atentie, perceptie, invatare si cognitie.
Sistemul nervos* periferic (SNP) este alcatuit din: nervii senzoriali (care
raspund la stimulari endogene si exogene), nervii motori (ce stimuleaza muschii
si glandele) si nervii asociativi (care fac conexiunea intre cei senzoriali si
cei motori). Sistemul nervos periferic are functii asociative. Acesti nervi pun
in legatura SNC cu toate partile corpului. Asa cum am mai spus, SNP are doua
categorii de nervi: spinali si cranieni. (Ana Muntean, 2006)
Sistemul nervos autonom (SNA), coordonand functii vegetative, este subor-donat
SNC in asigurarea activitatii unor glande si muschi vitali cum ar fi: inima,
plamanii etc. Este format din ramura simpatica si cea parasimpatica, ce sunt
controlate de parti diferite ale hipotalamusului.
Hipotalamusul, creierul vegetativ, e probabil structura care raspunde in cea
mai mare parte de reglarea activitatii autonome. Portiunea anterioara a
hipota-lamusului se asociaza cu activitatea parasimpatica si cea posterioara cu
activitatea simpatica. Se mai numesc parasimpatic (colinergic) si simpatic
(adrenergic), dupa tipul de secretii chimice ale structurilor din sistem.
Uneori sistemul parasimpatic si cel simpatic excita organismul, alteori il
inhiba. Uneori, functioneaza antagonic (de exemplu: simpaticul dilata pupila,
parasimpaticul are efect constrictor). Alteori, lucreaza insa convergent (de
exemplu, in excitatia sexuala).
Cercetarile anatomice au demonstrat ca, indiferent de varsta, de la stadiul de
embrion si pana la senectute, dezvoltarea si functionarea creierului sunt
supuse unei influente generale exercitate de sistemul motivational intrinsec.
Modul in care sunt satisfacute nevoile intrinsece impuse de dezvoltare, intr-un
anumit stadiu al dezvoltarii unui anumit individ, influenteaza intreaga
evolutie a acestuia. (Ana Muntean, 2006)
