Orientarea scolara si profesionala; aspecte definitorii pentru continutul si finalitatile activitatilor de OSP; relatia OSP - consiliere psihologica
Din perspectiva sociala, orientarea scolara si profesionala repre-zinta un sistem de actiuni socio-educationale si de ordin psihologic formativ in vederea valorificarii optime a resurselor umane prin integrarea adecvata a fiecarui om in circuitul social al valorilor umane.
Inca din primele referinte la definirea OSP s-a afirmat ca acesta se refera la "orice demers organizat de abordare a unor sfaturi si indrumari cu privire la alegerea profesiunii". Aceasta caracterizare este considerata ca fiind una din primele definiri date orientarii scolare si profesionale si se datoreaza psihologului american Walther. Constatam ca prin chiar aceasta prima definire, ca o caracteristica data orientarii, se cuprind referinte la specificul actiunilor de consiliere, in special consilierea vocationala.
Fondatorii orientarii profesionale au remarcat complexitatea activitatilor in acest domeniu. Astfel insusi F. Parsons (fondatorul primului laborator de orientare vocationala) considera ca exista trei tipuri de demersuri definitorii pentru actiunile de orientare profesionala. Acestea se refera la urmatoarele tipuri de actiuni:
a) cunoasterea cerintelor si conditiilor de reusita in anumite domenii de activitate si implicit cunoasterea solicitarilor caracteristice pentru diferitele profesiuni.
b) intelegerea aptitudinilor si intereselor, a inclinatiilor si potentialitatilor, a resurselor si limitelor persoanei.
c) utilizarea unor procedee de analiza si inter-relationare a ce-lor doua categorii de date in vederea interpretarii lor si a formularii unor concluzii ce se pot exprima prin sfatul de orientare sau prin recomandari referitoare la angajarea persoanei in diferite locuri de munca.
Aceasta conceptualizare (viziune) asupra activitatilor de OSP a determinat institutionalizarea corespunzatoare a unor progra-me in domeniu care corespundeau in mod unitar activitatilor de cunoastere a profesiunilor, de psihodiagnoza si consiliere. S-au anticipat astfel subsistemele caracteristice pentru modul modern de abordare a activitatilor de OSP.
Multi
specialisti in domeniu au remarcat faptul ca activitatile de orientare sunt
menite sa contribuie la descoperirea potentialului vocational al
individualitatilor umane, indeosebi la nivelul tinerilor in vederea
valorificarii optime, cu satisfactie pentru om si cu folos pentru societate. In
acest sens Stewarth Warren,
presedintele Asociatiei Nationale de OSP din
In perspectiva moderna, unii autori considera ca actiunile de orientare profesionala presupun o succesiune de acte decizio-nale. Astfel, Ph. M ller si Paul Silberer subliniaza ca activitatile de OSP presupun angajarea simultana a urmatoarelor trei tipuri de demersuri:
a) stabilirea pentru fiecare individ a gradului de probabilitate cu care el poate obtine pregatirea profesionala necesara pentru diverse domenii de activitate (stabilirea calificarilor accesibile).
b) calculul sanselor de succes in fiecare din tipurile de calificari profesionale accesibile acestuia, precum si a investitiilor necesare comparate cu randamentul posibil.
c) corelarea datelor rezultate din cele doua categorii de demersuri cu nevoile sociale viitoare in sfera calificarii fortei de munca.
Diversi autori au insistat in mod diferentiat asupra anumitor componente sau laturi definitorii pentru sistemul unitar al actiunii de OSP. De cele mai multe ori, in spiritul conceptiei clasice s-a invocat rolul psihodiagnozei vocationale in vederea stabilirii profesiunii care poate sa I se adecveze in mod optimal anumitor persoane.
In mod esential, orientarea a fost considerata ca o modalitate de asigurare a echilibrului optimal intre individ si societate, personalitate si profunzime (Ion Holban). Ne reamintim punctul de vedere exprimat de Ed. Claparede cu privire la faptul ca daca selectia profesionala presupune alegerea unui anumit individ pentru o anumita profesie sau loc de munca, orientarea are un sens umanist, ea presupunind alegerea unei anumite profesii pentru un anumit om.
Desigur, OSP nu este reductibila la simpla alegere a unei profesiuni, la fromularea unei optiuni sau decizii in acest sens. Ea presupune o pregatire complexa, psihica si o dezvoltare vocatio-nala a persoanei, a elevilor si tinerilor, pentru ca ei nu doar sa aleaga anumite profile de invatamint sau anumite profesii ci sa se poata integra in mod optim, sa poata evolua si se poata realiza pe masura potentialului lor vocational si a solicitarilor permanent dinamice.
Din perspectiva premiselor psihice esentiale pentru o buna orientare, psihologul francez Jean Drevillon considera ca orientarea presupune descoperirea unei vocatii dar si proteguirea (asigurarea) conditiilor pentru afirmarea si dezvoltarea optima a acesteia, pentru validarea ei sociala si pentru optima regasire de sine a omului in profesiune. Astfel, a orienta inseamna nu numai a descoperi o vocatie ci si a asigura sansele optime de evolutie si realizare a potentialului vocational.
In viziunea Biroului International al Muncii, orientarea profesio-nala solicita in primul rind informarea tinerilor cu privire la univer-sul profesiunilor, solicitarile lor caracteristice, conditiile de acces, perspectivele sociale ale acestora pe baza unor materiale documentare. Se accentueaza ca aceasta este doar una din directiile de actiune minima necesara dar absolut utila si care permite "o orientare sociala mai operativa si mai economica decit orientarea individuala bazata pe consilierea directa a cazurilor, care in genere este importanta in actiunile de OSP".
Din perspectiva psihologica, OSP constituie un sistem complex de activitati psiho-educationale formative, menite sa contribuie la geneza si dezvoltarea structurilor vocationale de personalitate la maturizarea vocationala a elevilor si tinerilor. Avem in vedere dezvoltarea intereselor si aspiratiilor vocationale, cristalizarea valorilor vocationale, dezvoltarea capacitatilor de a formula proiecte si decizii legate de cariera vocationala, dezvoltarea constiintei de sine raportata la problematica rolurilor profesionale etc. din aceasta perspectiva, D. Super, expert UNESCO in OSP, publica rolul ansamblului componentelor dezvoltarii vocationale ca repere pentru intelegerea etapelor dezvoltarii individuale si a modului de programare a unor activitati de OSP, diferentiate pentru etapele copilariei, ale adolescentei etc, ca si pentru o orientare profesionala permanenta, pina dupa pensionare. Acest autor considera ca OSP trebuie conceput ca "proces prin care individul este ajutat sa se dezvolte si sa accepte o imagine adecvata si integrala asupra locului si rolului sau social in munca, sa confrunte imaginea de sine cu realitatea sociala si sa ajunga la o autoorientare in masura sa-i ofere satisfactii optime in profesiune si sa asigure maximum de folos pentru societate".
Din definirea anterioara rezulta si directiile de actiune in domeniul consilierii vocationale. In acest spirit, Alfonso Millan, la cel de-al IV - lea Congres Mondial de OSP de la Madrid, considera ca OSP trebuie sa tina cont de ansamblul problemelor care privesc devenirea si realizarea personalitatii, inclusiv aspectele care tin de unele probleme speciale ce necesita o consiliere integrala a persoanei.
Referindu-se
la o sinteza posibila asupra obiectivelor OSP,
a) orientarea scolara si profesionala, prin continutul si finalitatile sale, presupune a ajuta orice individ, in special in perioada devenirii sale, sa se cunoasca si sa se accepte pe sine si sa foloseasca aceasta cunoastere pentru a face alegeri rationale, realiste cu privire la programul de pregatire profesionala.
b) sa ajute orice copil sau tinar sa atinga si sa mentina un nivel si un ritm optim de dezvoltare si de realizare.
c) sa ajute orice subiect (copil, adolescent etc) sa devina si sa ramina o persoana bine integrata in viata sociala, viguroasa si apta de participare sociala si profesionala.
Din cele trei categorii de finalitati la care se refera specialistii francezi rezulta spectrul larg al continutului de activitati proprii orientarii scolare si profesionale cu finalitatile sale definitorii. Totodata de aici rezulta si directiile posibile ale unor activitati de consiliere scolara si vocationala.
Uneori definirea orientarii scolare si profesionale se realizeaza intr-o perspectiva psiho-pedagogica si sociologica, luindu-se in considerare unitatea dintre actiunile desfasurate la nivel individual si cele realizate in plan social. Astfel in Dictionarul Roman de Sociologie, orientarea este definita ca: "activitate individuala si sociala de planificare a studiilor si fundamentare a deciziilor care conduc o persoana la frecventa unui tip de institutie scolara si la angajarea in practica unei profesiuni".
Tendintele noi in OSP presupun un accent mai mare asupra considerarii actiunii de OSP ca sistem de actiuni de asistenta psiho-pedagogica, actiuni care cuprind si activitati de consiliere ce contribuie la depasirea viziunii statice ce punea accentul pe alegerea unei scoli si a unei profesiuni. In viziune noua, orientarea scolara si profesionala presupune maturizare vocationala in vederea orientarii in raport cu cariera profesionala, conceptul de "cariera" presupune succesiunea de profesiuni si posturi de munca sau roluri profesionale pe care le are omul pe parcursul intregii sale vieti active.
|
