PERCEPTIA

PERCEPTIA

Notite curs lectia 14

1. Definitia perceptiei.
In istoria filosofiei si a psihologiei, ca si senzatia, perceptia a constituit obiect de disputa si controversa, atat in ceea ce priveste rolul sau in cunoastere, cat si in ceea ce priveste statutul sau in contextul celorlalte procese psihice.
In legatura cu rolul perceptiei in cunoastere, s-au afirmat si confruntat trei puncte de vedere principale: agnostic, fenomenologic si cognitivist.
Primul, bazat pe ideea lucrului in sine emisa de Im.Kant, sustinea ca perceptia, ca si senzatia, nu indeplineste nici o functie de cunoastere, nu ne dezvaluie sau reda realitatea, ci ne izoleaza de ea, ca o bariera impenetrabila.
Cel de-al doilea, promovat de filosofia 434c21e fenomenologica (von Brentano, Edm. Husserl) si de scoala gestaltista sustinea ca perceptia este o experienta subiectiva pura, in care nu se dezvaluie realitatea ca atare, ci doar aparenta ei (lumea este nu ceea ce este in mod obiectiv, ci ceea ce ne apare in perceptie si in celelalte structuri ale constiintei, exemplu: un creion introdus jumatate in apa este perceput ca fiind frant; privit asezat pe masa este perceput ca fiind drept; cum este el in realitate?
Cel de-al treilea, elaborat in cadrul filosofiei materialist-empiriste (J. Locke, Condillac, D'Holbach, Feuerbach) si adoptat de psihologia asociationista si de cea functionalista (W. James) sustine ca perceptia este cel mai important proces psihic de cunoastere, ea redand cu fidelitate, ca o fotografie, proprietatile obiectelor si fenomenelor din realitate.
Aceasta directie s-a impus treptat in psihologia contemporana, perceptia fiind astfel recunoscuta si definita ca proces de cunoastere important si indispensabil. Potrivit teoriei reflectarii, ea este reflectarea subiectiva sub forma de imagine a obiectului in totalitatea partilor si insusirilor sale. Astazi, perceptia se interpreteaza si prin prisma teoriei informatiei, fiind definita ca model informational intern al obiectelor externe.
Aceasta inseamna ca intre continutul intern al perceptului si obiectul extern exista o relatie de re-prezentare-designare, iar nu una de identitate.
Modelele informationale perceptive sunt de doua tipuri: izomorfe si hemomorfe. Primele stau la baza identificarii si recunoasterii unui obiect individual in multimea altora asemanatoare; cele homomorfe stau la baza identificarii si recunoasterii obiectului ca reprezentant al clasei in care se include: "casa", "automobil", "animal", "om" etc.
In privinta statutului perceptiv, este de retinut opozitia dintre asociationism si gestaltism. In conceptia asociationista, perceptia nu poseda un statut calitativ distinct in ansamblul vietii psihice, ea nefiind decat o simpla suma de senzatii. Gestaltismul, dimpotriva, sustine ca perceptia este o structura calitativ distincta si ireductibila, iar senzatia este lipsita de existenta de sine, relevandu-se numai in interiorul perceptiei, prin analiza mentala.
In prezent, cele doua extreme sunt depasite si se considera ca senzatia si perceptia sunt doua entitati psihice calitativ distincte: genetic, senzatia precede perceptia, dar dezvoltarea perceptiei nu se face aditiv, prin simpla adaugare de senzatii, ci prin integrarea emergenta a acestora, care-i confera imaginii perceptive calitati specifice de integralitate si structuralitate ireductibile si inexplicabile pe baza legilor asociatiei.
Daca este sa comparam contributia celor doua scoli rivale - asociationista si gestaltista la studiul perceptiei, putem afirma ca gestaltismul a adus o contributie mai importanta, pentru ca a demonstrat ca perceptia reprezinta un nivel calitativ distinct in organizarea vietii psihice interne.

2. Fazele perceptiei
Desi, in conditii obisnuite, la subiectul adult perceptia pare a se produce instantaneu si automat, cercetarile experimentale au aratat ca ea are un caracter procesual, parcurgand mai multe faze, si anume:
a) orientarea-explorarea;
b) detectia (descoperirea si fixarea stimulului);
c) discriminarea (obiectul se deosebeste de cele din jur);
d) identificarea categoriala ("acesta este un barbat");
e) identificarea individuala( "acesta este Popescu Gheorghe");
f) interpretarea (obiectul identificat este pus in relatie cu starile proprii de necesitate si cu scopurile activitatii).



3. Legile perceptiei
Dinamica dezvoltarii si functionarii perceptiei este guvernata de patru categorii de legi:
a) legile psihogenetice (legea diferentierii-specializarii, legea invatarii perceptive, legea centrarii si a efectului de camp - copilul mic se centreaza exagerat de mult pe unele parti sau detalii ale obiectului neglijand altele perceptia lui fiind supusa iluziilor si distorsionarilor, legea decentrarii - care intra mai tarziu in functie ingradind actiunea legii centrarii si asigurand un caracter mai veridic imaginii perceptive;
b) legile asociatiei (asociatia prin asemanare, asociatia prin contrast, asociatia prin contiguitate spatio-temporara; se aplica in relatiile dintre imaginile perceptive);
c) legile gestaltului sau configuratiei (legea bunei forme, legea continuitatii, legea destinului comun, legea proximitatii s.a., care evidentiaza specificul calitativ al perceptiei ca "structura");
d) legile generale (legea integralitatii, legea selectivitatii, legea semnificatiei, legea constantei, legea proiectiei obiectuale sau a referentialitatii).

4. Formele perceptiei
a) Dupa sfera de cuprindere a imaginii, delimitam doua forme principale ale perceptiei, si anume: perceptia monomodala, care include informatiile despre obiect recoltate pe calea unui singur analizator - vizual, auditiv, tactil etc. si perceptia plurimodala, care inglobeaza intr-o imagine unitara informatii despre unul si acelasi obiect furnizate de mai multi analizatori (exemplu, un mar il putem percepe simultan vizual, tactil, gustativ si olfactiv).
b) Dupa natura referentialului sau sursei care o provoaca, perceptia ia, de asemenea, mai multe forme:
1) perceptia formelor;
2) perceptia culorilor;
3) perceptia muzicii;
4) perceptia limbajului (oral si scris);
5) perceptia obiectuala (identificarea individuala si categoriala a lucrurilor, a plantelor, a animalelor;
6) perceptia interpersonala (a fizionomiilor si infatisarii celorlalti semeni);
7) perceptia spatiului (distante, pozitii, raporturi etc.);
8) perceptia timpului (durate pline si intervale vide pana la 1-1,5 minute, peste 2 minute avem evaluarea timpului in care, pe langa perceptie, intervin si operatii mentale mai complexe);
9) perceptia miscarii (directie, viteza, durata).

5. Mecanismul perceptiei
In structura mecanismelor perceptive delimitam doua componente - una primara innascuta (structura si scheme de organizare structural-functionala a analizatorilor in care rolul integrator il indeplinesc zonele corticale zise asociative care se dispun in jurul zonelor de proiectie in care se finalizeaza senzatiile) si alta secundara dobandita (scheme logice si criterii de selectie, comparatie, grupare, clasificare).
Perceptiile monomodale se realizeaza in cadrul unui singur analizator, iar cele plurimodale sunt rezultatul integrarii modelelor informationale realizate in cadrul mai multor analizatori.
In mecanismul ambelor tipuri de perceptii - modale si plurimodale - trebuie sa includem o veriga specifica omului, si anume veriga verbala, cuvantul fiind atat instrument de explorare-extragere a informatiei - de la nivelul obiectului, cat si "cod" de fixare - obiectivare a imaginii (obiectului).

2. Intrebari de autocontrol

1. Cum definim perceptia din perspectiva cognitivista?
2. Ce este un model informational izomorf?
3. Ce este un model informational homomorf?
4. Care sunt fazele perceptiei?
5. Care sunt cele patru categorii de legi ale perceptiei?
6. Ce este o perceptie monomodala?
7. Ce este o perceptie plurimodala?

Raspunsuri

1. Reflectare sub forma de imagine a obiectului in totalitatea insusirilor lui
2. Reflectare a unui obiect in individualitatea sa.
3. Reflectarea unui obiect ca reprezentant al clasei careia ii apartine.
4. Psihogenetice, asociatiei, gestaltului si generale.
5.Cea care se realizeaza in cadrul unui singur analizator.
6. Cea care se realizeaza prin interactiunea mai multor analizatori.