PERCEPŢIA
Principala provocare pe care o ridica studierea perceptiei este întelegerea modului prin care un stimul tridimensional se proiecteaza bidimensional pe retina si genereaza finalmente o imagine cu caracteristica de tridimensionalitate la nivel cortical. Faptul ca este finalmente constientizata nu ne ajuta foarte mult, nu este suficient pentru întelegerea fenomenului.
De asemenea, stim ca stimulul pe care îl percepem nu surprinde toata realitatea exterioara cu doar aspecte ale acesteia. De aceea, pen 656e43g tru întelegerea mai buna a realitatii sunt necesare câteva asumptii suplimentare(constrângeri sau adaptari - constraint) cu privire la lume pentru ca experienta perceptiva sa fie clara si fara ambiguitati. Ex.: obiectele care ne înconjoara sunt solide.
Perceptia este un proces activ care se desfasoara în mai multe etape în care informatia curge în ambele sensuri si în care diferitele niveluri de analiza interactioneaza între ele pentru a determina ceea ce percepem si ceea ce întelegem. În ceea ce priveste constrângerile, ele sunt prezente în orice sistem cognitiv, fie natural sau artificial, tocmai pentru a ajunge la acel rezultat dorit - perceptia.
1. Prelucrarea primara a informatiei
* explica cel mai bine perceptia
A) Câmpul perceptor - la nivelul lui(retina) exista 2 tipuri de celule, diferite din punct de vedere functional - celule de tip ON-OFF si celule de tip OFF-ON. Celulele de tip ON-OFF sunt cele care atunci când sunt excitate genereaza în jurul lor inhibitie. Celulele OFF-ON - daca sunt inactive din punct de vedere functional acest lucru genereaza în jurul lor o stare de excitare. Celulele ON-OFF si OFF-ON se gasesc în retina, ganglionii vizuali si în structuri reticulare de tipul corpilor geniculati laterali.
Hubel si Wiesel au identificat la un moment dat 3 tipuri de celule la nivel vizual
celule simple - au fost identificate în cazul pisicilor(în cortexul somato-striat). Ele raspund de identificarea contururilor, fantelor luminoase si liniilor.
celule complexe - raspund de orice localizare de stimuli în câmpul vizual, precum si de stimulii aflati în miscare(au un câmp receptor mai amplu decât celulele simple). Au fost identificate în cortexul striat si parastriat
celule hipercomplexe - prelucrarea stimulilor compoziti(de exemplu forma stimulului) indiferent de marimea lor, precum si aspecte de tip fata sau alte elemente ale corpului uman. Functioneaza în baza unui pattern configurat. Cu cât forma respectiva este mai aproape de patternul pe care îl presupune acel grup de celule atunci descrierea va fi mai bogata.
CONCLUZII
Cortexul vizual contine celule care detecteaza stimuli cu complexitate mai ridicata, celulele de la acelasi nivel numindu-se detector de trasaturi. Acesti detectori de trasaturi
au o reactivitate maxima la un anumit tip de stimul, dar raspund în mica masura si la alti stimuli.
obosesc relativ usor
formeaza retele specializate între care functioneaza mecanismele inhibitiei laterale
Au fost identificate cai neuronale separate în cortex pentru procesarea unor aspecte diferite legate de acelasi stimul. Aceste cai se numesc "ce"(a)si "unde"(b).
(a) dinspre cortexul vizual primar vine în lobii occipitali prin intermediul lobului temporal. Aceasta cale raspunde de procesarea culorii, formei si identitatii stimulilor vizuali
(b) urca dinspre locul occipital spre lobul temporal si parietal si este responsabila pentru procesarea informatiilor despre locatia si miscarea stimulilor
D.Marr - "Vision"(1982) propune un model care presupune o serie de faze
stimulii luminosi sunt supusi unor prelucrari initiale care se soldeaza cu o schita primara a obiectului
aceasta schita primara este supusa unor prelucrari de stabilire a unor parametri de tipul adâncime în spatiu, culoare, etc., mecanismele implicate fiind modulare
rezultatul acestor prelucrari este o reprezentare intermediara(2/2D)(care nu este nici bidimensionala nici tridimensionala) care este supusa la rândul ei unor procese suplimentare rezultând reprezentarea tridimensionala
ASUMPŢII
ia în considerare bogatia informatiilor senzoriale fara a ignora valoarea informationala anterioara si experienta perceptiva;
ia în calcul complexitatea proceselor cognitive necesare realizarii unei reprezentari mintale a mediului în functie de datele senzoriale;
în plus, înglobeaza câteva date din teoria gestaltista(principii de baza, constante perceptive,etc.)
Datele de la retina pot fi organizate folosind 3 tipuri de trasaturi: margini, contururi, regiuni de similaritate.
MODULE - structuri închise, impenetrabile
cognitiv, nu sunt modificate indiferent de
natura stimulilor, nu evolueaza
A) SCHIŢA PRIMARĂ
Permite extragerea contururilor(surprind caracteristicile invariante ale stimulului si permit o procesare economica a acestora pentru ca reduc diversitatea la esential). Contururile se extrag prin variatia semnificativa a intensitatii stimulilor luminosi, adica zona de contact între mai multe culori.
La nivelul cortexului vizual exista o tendinta de exagerare a contururilor pentru punerea mai bine în evidenta a obiectelor ca integritate.
B) ORGANIZAREA MODULARĂ
Exista 5 module care functioneaza în paralel, sunt independente de natura stimulului. La nivelul lor presupunem existenta unor asumptii sau constrângeri statistice despre mediul în care traim. Ex.: rigiditatea obiectelor
procesarea adâncimii prin disparitate retinala - stereopsis(capacitate de receptie e stimulilor vizuali din 2 unghiuri de receptie diferita. Mecanism important în realizarea calculului adâncimii în spatiu, dar nu este singurul).Procesarea texturii este micsorare sistematica a dimensiunii elementelor într-o textura si a distantelor dintre aceste elemente.
procesarea miscarii - considerata ca fiind un alt mecanism avansat de prelucrare a stimulului vizual. Exista studii care arata ca ar fi un modul oarecum independent de celelalte. Se presupune ca ar contine celule specifice care detecteaza anumite miscari în diverse orientari. Actioneaza din primele saptamâni de viata. Celulele obosesc foarte usor.
extragerea formelor din procesarea umbrei - zonele de umbra ofera informatii despre pozitia si forma umbrelor într-un anumit context. Nu exista modele matematice care sa-l explice. Se presupune ca foarte importanta pentru învatarea lui este învatarea implicita.
procesarea texturii - texton(cea mai mica unitate a unei texturi). Acesti textoni sunt caracterizati prin: locatie, frecventa(densitate într-o suprafata), lungime si orientare.
procesarea culorii - teorii tricromatice si teorii tetracromatice(receptia culorii în celulele cu conuri)
C) SCHIŢA INTERMEDIARĂ 2 ˝D
Apare prin convertirea la nivel cortical a schemei primare pe care o îmbogateste prin luarea în consideratie(sub unghiul de vedere al subiectului) a elementelor privind orientarea suprafetelor precum si elementelor de calcul a adâncimii(umbra, gradientii de textura, miscarea, indicii binoculari).
D) REPREZENTAREA 3D
Este o elaborare suplimentara a schitei intermediare 2 ˝ D si reprezinta modelul 3D al obiectelor si al relatiilor spatiale dintre obiecte. Este inclusa relatia subiectului cu obiectul, dar este oarecum independenta de unghiul de vedere al subiectul, în sensul ca imaginea este perceputa ca fiind 3D chiar daca obiectul este partial ascuns.
GÂNDIREA ÎN PSIHOLOGIA COGNITIVĂ
* 2 zone mari - una teoretica, intens studiata, cu un maxim în anii '70-'80
- zona aplicativa, mai activa acum
ÎNŢELEGEREA
Nu este vazuta nici la nivel scolar, nici la nivel general, ci din 2 perspective:
întelegerea discursului
întelegerea imaginilor
Presupune punerea fata în fata a informatiilor cu sens venite pe cale senzoriala(fie în momentul prezent, fie în trecut) cu informatiile anterioare acestora. În acest sens întelegerea este o functie atât a input-ului senzorial cât si a cunoasterii anterioare activate.
Întelegerea nu apare prin asimilarea pasiva a întelesului propozitiilor sau imaginilor pentru ca întelesul acestora exista deja partial în subiect. De aceea întelegerea este un proces activ prin aceea ca subiectul construieste activ întelesul din input si din cunoasterea activata.
Noi întelegem informatia fie ea verbala sau imagistica atunci când suntem capabili sa dam un sens de ansamblu acesteia. Din acest punct de vedere întelegerea consta în elaborarea unei reprezentari integrate.
Procesul întelegerii trebuie sa fie capabil sa utilizeze cunoasterea la nivel mai general, dar si informatiile din realitate care de cele mai multe ori sunt incomplete de aceea necesitând prelucrari si inferente secundare, cu rol de reducere a ambiguitatii(procese la nivel inconstient).
VAN DIJK & KINTSCH(1983) au propus un model - întelegerea porneste de la cuvinte, propozitii, paragrafe si pasaje mai mari. Aceste 4 niveluri implica, în vederea întelegerii, construirea a 4 tipuri de reprezentari:
|
