PERSONALITATEA
2.1. Conceptul de personalitate
Termenul provine din latina - persona = masca purtata de actorii din teatrul antic.
Jean Stoetzel gaseste patru sensuri ale termenului:
aspcct exterior al omului (sensul de masca);
rolul jucat de un actor, functia sociala indeplinita de un om;
actorul care joaca un rol sau mul care indeplineste o functie sociala;
ceea ce confera valoare omului.
Alte definitii ale conceptului:
Gordon W. Allport: organizarea dinamica 434g66e in cadrul individului a acelor sisteme psihice si fizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.
Ralph Linton: un sistem organizat de procese si stari psihice apartinand individului.
Raymond B. Cattell: ceea ce permite precizarea modului de a actiona al unei persoane intr-o situatie data.
abordata extraindividual, personalitatea reprezinta ansamblul trasaturilor unui individ uman care determina reactii sau raspunsuri din partea celorlalti indivizi umani; in abordarea intraindividuala, personalitatea este definibila ca structura intima a elementelor biologice native (instincte, trebuinte), a elementelor psihice caracteristice persoanei (limbaj, gandire) si a celor sociale (achizitionate prin activitatea sociala).
Personalitatea poate fi abordata din prisma mai multor teorii:
1. Teoria rolurilor (Asch) - desi aparent indivizii poseda caracteristici personale stabile, ei raspund de fapt cerintelor si expectatiilor pe care le implica diferitele roluri, personalitatea identificandu-se deci in rol si nu in individ.
2. Perspectiva antropologica (Benedict) - omul percepe lumea ca pe o multime definita de obiceiuri, institutii si moduri de a gandi; aceste stereotipuri se constituie in repere pentru formarea personalitatii.
3. Teoria constructivista (Hampson, Kelly, Cooley, Mead) abordeaza personalitatea ca o constructie psiho-sociala, esenta sa fiind identificata in cadrul proceselor interactionale care se desfasoara in spatiul social (intre indivizi).
Specificul personalitatii trebuie cautat in interactiunile dintre indivizi.
Pierre Janet (unul din precursorii punctului de vedere constructivist), considera ca personalitatea reprezinta un ansamblu de operatii, de acte mici si mari care servesc individului pentru a construi, mentine si perfectiona unitatea sa si pentru distinctia fata de restul lumii.
Din perspectiva constructivista, personalitatea este socialmente alcatuita din:
comportamentul pe care actorul, ca individ biologic distinct il aduce pe scena sociala;
semnificatiile pe care le ataseaza acestui comportament actorul insusi;
semnificatiile atasate comportamentului actorului de catre ceilalti.
Aceasta perspectiva se bazeaza pe capacitatea actorului de a se vedea (pe sine) asa cum il vad ceilalti;
Conceperea personalitatii drept constructie sociala sustine ca personalitatea este de fapt, creata de catre relatiile sociale si deci nu poate fi localizata exclusiv in individ. Numai interactiunea sociala da forma personalitatii, comportamentele unui individ se modifica in functie de expectatiile celorlalti, iar sentimentul realizarii apare numai daca intreaga constructie a fost validata social.
2.2 Factori determinanti in formarea personalitatii
Mostenirea biologica - caracteristicile fizice particulare mostenite genetic devin factori determinanti in dezvoltarea personalitatii in functie de modul in care sunt definite si tratate de catre societate sau de catre un grup de referinta.
Mediul fizic - actioneaza indirect asupra formarii personalitatii prin influentele pe care le exercita (intr-o mai mica sau mai mare masura) asupra modelului cultural promovat (acesta avand un impact direct asupra personalitatii).
Cultura - joaca un rol major in formarea componentelor de baza ale personalitatii. Intr-o societate stabila si bine structurata ,personalitatea este un aspect particular al culturii, in timp ce cultura este un aspect colectiv al personalitatii. Influentele culturii asupra personalitatii sunt distribuite pe doua dimensiuni: i). derivate din comportamentul - modelat cultural - al altora fata de copil; ii). derivate din invatarea sistemica de catre individ a modelelor de comportament caracteristice societatii sale.
Experienta de grup - este decisiva in formarea imaginii de sine, aceasta fiind o componenta deosebit de importanta in formarea personalitatii. Relationarea din cadrul grupului permite constituirea sentimentului de sine, acesta fiind reflectat prin identitate (constientizarea integrarii intr-un grup determinat) si demnitate (determinata de perceptia modului in care individul este apreciat de altii).
Experienta individuala - determina in mod direct particularizarea fiecarei personalitati in parte.
F. Znaniecki identifica patru elemente sociogene constitutive pentru personalitate:
idealul cultural (al personalitatii) - modelul de comportament dezirabil in grupul de apartenenta;
rolurile sociale - sisteme de conduite relativ stabile cu o structura interna coerenta, constand in reactii la comportamentele celorlalti si desfasurandu-se dupa modele mai mult sau mai putin precizate;
Eu-l subiectiv - ansamblul imaginilor despre sine, create de catre individ prin influenta actiunilor celorlalti;
Eu-l reflectat - ansamblul imaginilor despre sine create de catre individ pe baza a ceea ce stie sau isi imagineaza ca altii cred despre el.
In sociologie conceptul de personalitate este extins de la entitatile individuale la entitatile colective (comunitati, etnii, natiuni).
Aceasta extindere da nastere la o serie de concepte derivate.
Personalitatea de baza - reprezinta acea configuratie a personalitatii care este impartasita de majoritatea membrilor societatii ca rezultat al experientelor comune (A. Kardiner). Cuprinde tehnicile de gandire, sistemele de securitate (modalitatile de protectie institutionalizata pentru evitarea anxietatii), supra-eul si atitudinile religioase, ea reflectand (la un anumit palier de constituire) caracterul national.
La romani caracterul national cuprinde:
- nationalism;
- realism;
- sentimentul viu al naturii;
- melancolia doinei;
- umor, vivacitate;
- spirit de toleranta;
- creativitate;
- religiozitate;
- mandrie si demnitate nationala.
Personalitatea modala reprezinta trasatura (ansamblul de trasaturi) centrala (identificata statistic), cu frecventa majoritara de distributie intr-o populatie data.
2.3. Tipologiile personalitatii
I. Generale:
HIPOCRATE realizeaza o tipologie bazata pe teoria lui Empedocles despre structurarea componentelor naturii in patru elemente de baza: aer (cald si umed), pamant (rece si uscat), foc (cald si uscat) si apa (rece si umed), distingand urmatoarele tipuri:
1). coleric: puternic, neechilibrat, mobil;
2). sangvin: puternic, echilibrat, mobil;
3). flegmatic: puternic, echilibrat, inert;
4). melancolic: slab, neechilibrat, inert.
II. Psihologice:
E. KRETSCHMER, pe baza corespondentei dintre constitutia anatomo-fiziologica si tipurile de temperament distinge intre:
1). personalitate picnica (picnos = gr. gras) cu temperament cicloid:
- spontani, dintr-o bucata;
- efectueaza cu dificultate mai multe activitati concomitent;
- gandire concreta cu imagini plastice;
- buni povestitori, se exprima mai bine oral decat scris;
- sugestionabili si usor de convins;
- altruisti, generosi, sunt foarte apreciati in relatiile interpersonale.
2). personalitate leptozomica (corp filiform) cu temperament schizoid:
- originalitate, analiza abstracta si atentie distribuita;
- caracter pur, devotament pasional, abnegatie.
3). personalitate de tip intermediar cu structura anatomo-fiziologica atletica
C. YUNG delimiteaza intre:
1). personalitate extravertita - evita singuratatea, preia initiativa si isi asuma conducerea, agreabil, isi asuma responsabilitati, infrunta riscul, optimist, simte nevoia comunicarii, actioneaza rapid, este gata de riposta, isi pierde usor stapanirea si controlul sentimentelor;
2). personalitate introvertita - centrat asupra lui insusi, contemplativ, linistit, rezervat, sensibil, inclinat spre abstractii, se autoanalizeaza, evita actiunea sub impulsul momentului, are o viata ordonata.
III. Sociologice
ROBACH - in functie de natura reglarii conduitei, distinge urmatoarele tipuri:
1). cu autoreglare;
2). cu reglare prin actiunea mijloacelor sociale si juridice;
3). cu reglare prin actiunea mijloacelor fizice.
E. SPRANGER pe criteriul atitudinilor dominante distinge intre:
1). personalitate practica;
2). personalitate economica;
3). personalitate teoretica;
4). personalitate estetica;
5). personalitate religioasa;
6). personalitate politica;
|
