PERSONALITĂŢI ILUSTRE ĪN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ
Hermann Von Helmholtz (1821- 1894) - fiziolog german, ce a studiat transmiterea impulsului nervos, viteza de propagare prin masurarea vitezei de raspuns a reactiei subiectilor la diferite simulari īn diverse zone ale corpului (glezna - umar). A demonstrat ca impulsul nervos la om si animale este relativ scazut (50 m/s) si nu are nimic comun cu viteza luminii sau a sunetului (stimuli la moda īn fizica vremii).
Ernst Weder (1795 - 1878) - stabileste dependenta īntre seria evenimentelor fiziologice si cele psihice (īntre stimuli fizici si proprietatile lor concrete: intensitate, frecventa, durata) si cuantifica, masoara rezultatele de laborator.
Wihelm Wundt - īn 1979 la Leipzig, fondeaza pr 424b17e imul laborator de psihologie experimentala, care devine un adevarat centru international. Sunt studiate prin metoda analitica (descompunere de la complex, īntreg la simplu, parte) procesele psihice elementare (senzatii, perceptii). "Experimentul metric" este tot mai practicat si extrapolat la alte functii psihice superioare. Apar stimulii verbali, o premiera cruciala īn psihologie, stimulii clasici (lumina, sunete, distante, culori) fiind completati de noi experimente. Sunt studiate imaginile mentale si natura lor provocate de diferite cuvinte - stimuli verbali.
H. Ebbinghaus studiaza legile memoriei si introduce ca stimuli experimentali silabele fara sens, "cuvinte noi"(descopera volumul memoriei, curba uitarii).
scoala de la Wurzburg (1910) introduce studiul experimental sistematic asupra gāndirii. Proces psihic superior- inteligenta, gāndirea stārneste preocuparea lumii occidentale interesata de eficienta, progres, bunastare. Se cauta o solutie stiintifica obiectiva si nu ideologica.
"Introspectia experimentala", ca metoda, īncearca sa demonstreze natura "non imagistica" a gāndirii care se desfasoara īn viziunea lui O. Kulpe si N. Ash ca un proces mintal pur. Stimulii verbali sunt reprezentati de proverbe, dictoane, expresii, concepte; subiectii sunt selectati si antrenati special pentru aceste experimente, fapt ce introduce note de artificial si neverosimil īn astfel de experimente.
Experimentul obiectiv cu valente psihologice este realizat de Alfred Binet (1857-1911) care īsi da seama ca experimentul trebuie sa se apropie de situatiile reale de viata, sa surprinda desfasurarea evenimentului īn forma sa cāt mai fireasca (nu se exclud experimentele īn trepte din psihosociologie cu un grad ridicat de complexitate).
Binet traseaza coordonatele unui experiment functional global, opunāndu-se sistematic, cu spiritul sau francez, spiritului analitic german, reductionismului care explica īntregul prin analiza partilor, primatul senzatiilor fata de suflet si traire.
Orientarea gestaltista (configurationista), reprezentata de Kohler, Koffka, Wertheimer, schimba coordonatele metodologice si introduce o viziune integralista, bazata pe principiul emergentei. Teza fundamentala a noii orientari postuleaza primordialitatea formei si a īntregului īn raport cu partea. Scopul experimentului, al cercetarii este relevarea integralitatii experientei subiective (fenomenologice). Gestaltul este un produs al organizarii, iar organizarea este procesul care duce la gestalt. Legea pregnantei sau a "bunei forme" pune īn raporturi dinamice si de interrelatie persoana si mediul(situatie- sarcina); se stabileste un echilibru īntre fortele externe si interne.
Modelul experimental gestaltist propune "situatia totalizatoare", sarcini structurante complexe, experienta fenomenologica- descrisa calitativ. Natura fenomenologica a īntelegerii este legata de traire si comunicare directa, mai putin mediata de cifre si reinterpretari.
Behaviorismul - īn 1913, John Wattson propune ca studiu experimental comportamentul si, prin faimoasa relatie S-R , aduce īn metodologia cercetarii stiintifice rigurozitate, obiectivitate; sunt bine definite variabilele independente (stimulii) si reactia (comportamentul) ca variabila dependenta.
Manipulari ale stimulului produc, īn anumite conditii, reactia. De exemplu, reactia R1 este rezultatul stimulului S1; relatia univoca S-R este īnlocuita de relatia S# R, la care se adauga variabile intermediare.
I.P. Pavlov propune studiul obiectiv al activitatii nervoase superioare (ANS).Conceptul de "reflex conditionat" si metoda reflexelor conditionate pune bazele unei stiinte experimentale obiective: omul reactioneaza fata de stimulii din mediu(lumina, sunet, culoare, miros).Din cercetarile pavloviste s-a inspirat si Programarea Neuro-lingvistica care postuleaza faptul ca omul poate avea o dominanta care devine tipar preferat de gāndire-filtru, distinct de comunicare. Primul sistem de semnalizare este dublat de al doilea sistem de semnalizare: cuvintele. Acest al doilea sistem de semnalizare permite generalizarea, gāndirea superioara, conducānd spre empirismul general uman(experienta comuna adaptativa) si, mai apoi, spre stiinta.
Determinismul liniar de tipul "cauza-efect" nu ofera predictibilitate pentru organizarile comportamentale complexe. Acelasi stimul poate produce reactii diferite la acelasi subiect sau la mai multi subiecti īn acelasi timp, iar stimuli diferiti pot provoca aceeasi reactie comportamentala, īn momente de timp diferite sau contexte diferite.
Psihologia cognitiva abordeaza īn experimentul stiintific procesele mentale superioare īn baza unor modele(paradigme) legate de teoria informatiei, inteligenta artificiala, teoria īnvatarii, programare neuro-lingvistica. Psihologia cognitiva utilizeaza un limbaj propriu, o metodologie specifica(analiza de protocol, simularea pe calculator, formalizarea logico-matematica), rezultatul constituindu-l teorii cognitive ale emotiilor sau stresului, ale motivatiei centrate pe procesarea si prelucrarea informatiei.
Retelele semantice, scenariile cognitive pun īn valoare desenul general al dezvoltarii intelectuale luānd īn calcul relatiile dintre sistemul cognitiv si structurile neurocerebrale.
Īntre psihologia cognitiva si behaviorism au loc īn prezent sinteze si complementaritati; de exemplu, memoria era vazuta ca o facultate psihica unitara guvernata de cāteva legi generale-legile memoriei care puteau fi masurate prin teste de recunoastere si reproducere. Analiza minutioasa a memoriei cu instrumentul tehnic si conceptual al psihologiei cognitive a infirmat teza si caracterul unitar al memoriei si pretinsa universalitate a reproducerii si recunoasterii ca metode de evaluare a acesteia.
Subiectul uman nu dispune de un singur sistem mnezic ci de mai multe memorii: exista memorii senzoriale, semantice, procedurale, explicite si implicite. Clasic, termenul de memorie se utilizeaza ca eticheta generala, ca un concept umbrela care nu are referent īn sistemul neuro-psihic, ci eticheteaza o populatie heterogena de structuri si procese cognitive.
Cele doua axe metodologice - experimentul si modelarea, formalizarea, simularea - īsi pun amprenta conceptuala asupra psihologiei cognitive.
Paradigma simbolica clasica a orientat dezvoltarea psihologiei cognitive si a stiintelor cognitive, īn general, īnca din primii ani ai afirmarii acestora.
Calculatorul, luat ca model īn īntelegerea sistemului cognitiv uman, functiona pe baza manipularii simbolurilor cu ajutorul regulilor. Prin analogie, sistemul cognitiv umana fost conceput ca un sistem simbolic. Teza principala a paradigmei clasic-simbolice din psihologia cognitiva este: "cunostintele si implicit starile de lucruri corespunzatoare sunt reprezentate īn sistemul cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice ".
Expresiile lingvistice, conceptele, judecatile, imaginile sunt reprezentari simbolice; prin limbaj de programare ele ajung reprezentari simbolice si pot fi manipulate de un sistem fizic, iar sistemul uman opereaza de fapt cu expresii simbolice. Sistemul cognitiv uman, ca si calculatorul, este un sistem fizico-simbolic: este fizic pentru retelele neurobiologice si simbolic pentru ca opereaza cu expresii simbolice pe care le manipuleaza dupa anumite reguli(sintactice, semantice, pragmatice).
Metafora "computer" a favorizat simularea unor procese cognitive si construirea sistemelor artificiale inteligente.
Neoconexionismul sustine ca nu exista simboluri ci ca informatia circula sub forma unor valori de activare, de fapt sub forma de scalari, nu de simboluri. Algoritmii nu mai sunt de natura formal-logica, iar efectul cognitiv este determinat de modele(pattern-uri) de activare īn unitatile retelei.
Experimentul lui P. Wakins(1973): cercetatorul expune un lot de subiecti la un mesaj vizual subliminal ("Drink Coke"). La sfārsitul expunerii(un film cu durata de trei minute) subiectii sunt rugati sa-si autoevalueze starea de īnsetare si preferinta pentru o anumita bautura dintr-o lista īn care figura si "Coca-Cola". Fata de lotul de control senzatia de sete era de doua ori mai mare, dar subiectii din lotul experimental nu manifesta nici o propensiune semnificativa spre "Coca- Cola".
Experimentul lui R. Fowler(1981): este prezentat subiectilor un mesaj subliminal(cuvāntul "LODGE"-ADĂPOST). Ulterior, pe ecran sunt expuse cuvintele "HOTEL" si "BOOK", subiectii fiind solicitati sa mentioneze care din cele doua cuvinte este similar ca semnificatie cu mesajul "LODGE". Aproximativ 95% din membrii lotului experimental au dat raspunsul corect-optānd pentru cuvāntul "HOTEL".
Experimentul lui Vokey(1985): cercetatorul īnregistreaza pe o banda de magnetofon mesajul subliminal "Jesus love me, this know". Dupa ascultarea benzii, subiectii au fost īnstiintati ca au fost expusi unor mesaje subliminale. S-a cerut ca sarcina experimentala sa se īncadreze īntr-una din urmatoarele categorii semantice: mesaj crestin, mesaj satanic, mesaj publicitar, mesaj porno. Repartitia raspunsurilor celor patru categorii nu a confirmat nici o procesare semantica a mesajului subliminal auditiv.
Prelucrarile semantice ale mesajelor subliminale vizeaza familia semantica din care apartine mesajul respectiv, ele putānd favoriza cel mult o clasa de comportamente, dar nu pot induce un comportament specific, directionat.
|
