PRINCIPIUL ACTIUNII SI AL UNITATII CONTRADICTORII
Notite curs - lectia 6
1. Actiunea externa - baza obiectiva a constiintei
Potrivit principiului actiunii, continuturile si str 818g63i ucturile interne ale
constiintei nu izvorasc din interiorul subiectului, ci din afara lui,
respectiv, din actiunile externe ale copilului cu si asupra obiectelor (in
primul rand, jucariilor) din jurul sau. Acest principiu a fost formulat si introdus de savantul francez P. Janet
(1889), creatorul psihologiei conduitei: "psihologia, afirma el, nu este
altceva decat stiinta actiunii umane". Continutul lui a fost imbogatit
ulterior, pe baza cercetarilor concrete, de H. Wallon, J. Piaget, L.S.
Vagotski, A.N. Leontiev, K. Pribram, J. Bruner.
Actiunile externe ale copilului iau forma operatiilor de descompunere),
asamblare, combinare, grupare-sortare, modelare. Treptat, prin procesul de
interiorizare, ele se transforma in operatii mintale, constituind schema
structurala a gandirii. Asa cum au demonstrat cercetarile lui J. Piaget,
operatiile mintale interne se desprind de actiunile in plan extern cu obiectele
sau cu imaginile lor si devin autonome de-abia in intervalul de varsta 12-14
ani. Constiinta nu numai se naste din activitate, dar se si dezvolta tot prin
intermediul si pe baza ei - activitatea de joc (specifica varstei prescolare),
activitatea de invatare (caracteristica varstei scolare), activitatea
profesionala, de munca fizica si intelectuala (dominanta la varsta adulta).
De la un anumit punct al structurarii si consolidarii sale, constiinta va
subordona activitatea, conferindu-i un caracter anticipat si planificat.
Actiunile externe asupra obiectelor vor inceta sa se declanseze automat si
impulsiv si vor deveni mijlocite si pregatite de structurile interne ale
constiintei, producandu-se astfel ca rezultat al unei intentii, al unei vreri,
al unei deliberari.
Cu cat o activitate este mai complexa, cu un grad mai ridicat de problematizare
si dificultate, cu atat efectuarea ei reclama o implicare mai puternica a
functiilor constiintei-cognitive, proiectiv-creatoare, reglatorii. ("Inainte de
a construi o casa in plan obiectiv-extern, omul o construieste mai inainte in
plan ideal-intern, in minte").
Spre deosebire de animal, care este un sistem reactiv, raspunzand preponderent
la incitari din afara, omul este un sistem activ, esenta lui existentiala
rezidand in a desfasura o activitate. Aceasta deschidere spre actiune, spre
activitate este imprimata din interior, tocmai de catre constiinta.
Asadar, izvorand din actiunea externa cu obiectele din jur, constiinta nu este
o structura pasiva, statica, ci, dimpotriva, o structura dinamica, inalt
activa, impingandu-ne permanent sa actionam, sa facem ceva. Datele
observatiilor cotidiene si ale cercetarilor demonstreaza ca pasivitatea si
lipsa mai indelungata a activitatii sunt greu de suportat, producand stari de
disconfort, de tensiune si dezechilibru interior. Subsolicitarea este, in cazul
omului, un factor la fel de stresant ca si suprasolicitare.
Rezultatele si efectele actiunilor sunt supuse unei analize si evaluari critice
si informatia astfel obtinuta va influenta in sens invers planul si programul
constient intern care a stat la baza lor, corectand eventualele erori sau
scapari.
Desi, in general, actiunea reflecta si exprima in mod veridic continuturi si
laturi ale constiintei, apar si situatii de discordanta, cand spunem ca omul se
dedubleaza, una gandind si simtind si alta facand (exemplu: cineva iti spune ca
te simpatizeaza, cand in sinea lui nu te poate suferi; un subaltern face sluj
in fata sefului, desi in realitate il uraste si ar vrea sa scape de el;
linguseala, ipocrizia, slugarnicia nu sunt altceva decat expresii ale
dedublarii - manifestarea externa fiind destinata ascunderii si mascarii starii
subiective interne).
2. Importanta metodologica a principiului actiunii.
Acest principiu este singurul care permite depasirea limitelor atat ale
psihologiei introspectioniste clasice, care considera constiinta ca un dat
intern, subiectiv autonom, ermetic inchisa in sine, cat si ale behaviorismului
watsonian, care nega realitatea ca atare a constiintei considerand-o o simpla
fictiune, si declara drept singura realitate psihologica - ansamblul reactiilor
externe - comportamentul. In locul acestor paradigme unilateral-absolutizante,
care reclamau ruperea si opunerea antagonica a planului subiectiv intern si a
celui obiectiv comportamental extern este asezata paradigma interactionista
(relational-circulara), care postuleaza complementaritatea si convertibilitatea
reciproca, in succesiunea secventelor temporare, a celor doua planuri -
subiectiv intern si obiectiv extern, reciprocitatea proceselor interiorizarii
(de la actiunea externa spre interiorul subiectului) si exteriorizarii
(obiectivizarii) (de la intentie, proiect mental spre actiune externa).
Intrebari de autoevaluare
1. Cine a
introdus in psihologie principiul actiunii?
2. Care este directia de formare - structurare a structurilor constiintei in
lumina principiului actiunii?
3. In ce consta rolul constiintei structurate in desfasurarea activitatii?
4. Care este importanta metodologica a
principiului actiunii?
R a s p u n s u r i
1. Savantul francez P. Janet.
2. Dinspre exterior spre interior.
3. In planificarea, programarea, declansarea si reglarea ei.
4. Permite depasirea limitelor introspectionismului si behaviorismului,
asigurand unitatea dintre planul subiectiv intern si planul obiectiv extern.
|
