PRINCIPIUL DETERMINISMULUI EXTERN
Notite curs - lectia 3
1. Importanta determinismului in stiinta
Orice cunoastere stiintifica presupune gasirea raspunsului la intrebarea "de
ce? adica dezvaluirea cauzelor care stau la originea
fenomenelor de care se ocupa. A
explica un lucru inseamna a-i stabili cauzele obiective, a-l raporta la ele.
Determinismul se opune indeterminismului, care sustine existenta lucrurilor si
fenomenelor in afara si dincolo de conditionari reale, cognoscibile si
controlabile.
Potrivit principiului determinismului nimic nu exist 515f54f a si nu se produce fara o
cauza reala care poate si trebuie cunoscuta. Pentru prima data, acest principiu
a fost adoptat si aplicat in stiintele naturii, cu precadere in mecanica si
fizica.
2. Formele pe care le-a luat principiul determinismului in istoria cunoasterii
stiintifice
Pana la sfarsitul primei jumatati a secolului XX, determinismul era reprezentat
in forma unei relatii de tip cauzal-univoc si deschis: fiind data conditia sau
cauza C in mod necesar se produce efectul E:
C E, E = f (c) (exemplu "cand apa este incalzita de 100oC, ea incepe sa
fiarba").
In psihologie, cu o asemenea schema de determinism a operat scoala behaviorista
fondata de psihologul american John Watson (1913).
Aceasta, declarand comportamentul ca unic obiect de studiu al psihologiei, l-a
subordonat determinismului cauzal-univoc, propunand schema S R
(stimul-reactie). Potrivit acestei scheme, daca aplicam stimulul S1 unui subiect,
acesta va da cu certitudine R1. S-a dovedit insa ca schema respectiva reflecta
mai curand comportamentul unui robot decat al unui subiect uman.
De asemenea, s-a dovedit ca, in general, forma determinismului
cauzal-liniar-deschis nu este aplicabila in studiul si explicarea fenomenelor
complexe, cum sunt cele sociale si psihosociale.
Aceasta impunea revizuirea reprezentarii clasice despre determinism, lucru care
s-a si intamplat incepand cu cea de-a II-a jumatate a
secolului XX, sub impactul noii paradigme sistemico-cibernetice (N. Wiener, L.
von. Bertalanffy).
Revizuirea s-a produs sub doua aspecte principale:
a) sub aspectul caracterului relatiei C-E
b) sub aspectul sferei notiunii de determinism.
Primul aspect s-a tradus prin inlocuirea relatiei liniare univoce cu relatia
bidirectionala, circulara, potrivit careia, si efectul, la randul lui,
actioneaza asupra cauzei care l-a produs:
C E C sau: C E
Cel de-al doilea aspect s-a concretizat in introducerea, alaturi de
determinismul cauzal direct, bazat pe necesitate, si a determinismului mediat,
mijlocit, bazat pe posibilitate sau probabilitate, in care este implicata
interventia factorului "intamplare", ce nu poate fi prevazut si controlat in
mod exact.
Schema acestui determinism este urmatoarea
C A E, unde C = conditia, E = efectul, iar A = aleatorul sau intamplarea.
3. Specificul determinismului in psihologie
In psihologia contemporana se adopta determinismul extern mediat. In lumina acestuia, atat diferitele functii si procese psihice
particulare, cat si sistemul psihic in ansamblu trebuie interpretate ca efect
al actiunii stimulilor si situatiilor obiective externe asupra organismului
animal. Actiunea acestor factori externi nu are
insa un caracter direct si neconditionat, ci unul mediat de multimea
variabilelor interne ale organismului: S O R, unde: S = stimul extern, O =
organism cu o organizare interna mai mult sau mai putin complexa, R =
raspunsuri. (Cauzele externe
interactioneaza, asadar, cu conditiile interne, ceea ce face ca legatura dintre
stimul si raspuns sa fie de tip probabilist). Ca urmare, in diferite momente de
timp, unul si acelasi stimul aplicat aceluiasi individ produce raspunsuri
diferite, sau: unul si acelasi stimul aplicat mai multor indivizi produce
raspunsuri diferite.
La om, determinismul vietii psihice atinge cel mai inalt grad de complexitate.
Aceasta complexitate se datoreste atat mediului extern, cat si ansamblului
conditiilor interne. In ceea ce priveste mediul extern, complexitatea a sporit
prin adaugarea la factorii fizici naturali a factorilor socio-culturali, care
s-au diversificat tot mai mult de-a lungul istoriei. Astfel, determinismul
natural va fi dublat si subordonat de determinismul socio-cultural. Factorii
socio-culturali devin esentiali in determinarea continuturilor informationale
si structurilor psiho-aptitudinale interne ale fiecarui individ uman. Ei se
concretizeaza in: sisteme de unelte, sisteme de cunostinte, limba, sisteme de
valori, sistem de norme si etaloane morale, sisteme de educatie etc. Este de domeniul
evidentei faptul ca o organizare psihocomportamentala specific umana se poate
realiza numai in masura in care individul comunica si interactioneaza cu mediul
socio-cultural si asimileaza treptat, in cadru organizat sau spontan, elemente
ale tezaurului cultural-instrumental existent in societate.
Procesul prin care factorii socio-culturali modeleaza si structureaza omul din
punct de vedere psihocomportamental a fost denumit socializare-inculturatie.
In ceea ce priveste ansamblul conditiilor interne, complexitatea lui este
determinata de complexitatea creierului uman care permite o procesare calitativ
superioara a fluxurilor informatiilor externe si asigura elaborarea unor
structuri psihice de un inalt grad de diversitate si complexitate. Variabilele
intermediare de natura psihica se constituie si se amplifica treptat in
ontogeneza, astfel ca ponderea lor in determinismul actual este mai mare la un
adult decat la un copil.
Intrebari de autoevaluare
Ce legatura este intre stiinta si
principiul determinismului?
2. In ce consta determinismul de tip cauzal, liniar?
3. De ce determinismul cauzal-univoc nu este aplicabil in psihologie?
4. Ce inseamna determinismul mediat, de tip probabilist?
5. In ce consta specificul determinismul psihicului uman?
R a s p u n s u r i:
1. Stiinta nu poate exista in afara aplicarii principiului determinismului.
2. Intr-o legatura necesara intre cauza si efect.
3. Pentru ca in domeniul fenomenelor psihice intervine influenta variabilelor
interne.
4. Actiunea factorilor externi se filtreaza prin organizarea interna a
organismului.
5. In prezenta factorilor socio-culturali.
|
