PRINCIPIUL GENETIC SI AL ISTORISMULUI
1. Notite curs - lectia 7
1. Problema originii psihicului in istoria psihologiei
In istoria psihologiei, in abordarea si rezolvarea problemei originii
psihicului s-au confruntat doua orientari: orientarea ineista si orientarea
genetista a tabulei rasa.
Orientarea ineista s-a manifestat sub doua variante -
metafizico-spiritualista si pozitivist stiintifica. Prima varianta a
fost formulata si dezvoltata, pe de o parte, in cadrul filosofiei idealiste
(Platon, Kant, Hegel), iar pe de alta parte, in cadrul
teologiei. Varianta filosofica
interpreta psihicul ca expresie a unei idei sau spirit absolut, considerandu-l
predeterminat sau imanent si independent de experienta. Varianta teologica
raporteaza originea psihicului la actul creatiei divine si-i confera de
asemenea un caracter pur spiritual si imanent (innascut).
Varianta pozitivist-stiintifica a fost formulata si lansata in circuitul
stiintific de catre antropologul englez Fr. Galton prin lucrarea Geniul
ereditar (1889).
Potrivit acestei variante, toate functiile si capacitatile psihice sunt
determinate exclusiv de ereditate si, in consecinta, au un caracter innascut.
In sprijinul acestei idei au fost invocate datele oferite de analiza arborilor
genealogici ai unor familii de mari muzicieni, mari matematicieni, mari medici,
mari comandanti militari.
Dintre scolile psihologice importante care au adoptat si sustinut ideea imanentismului
putem mentiona gestaltismul, care afirma ca structurile psihice - ale
perceptiei, ale gandirii - sunt innascute, imanente.
La randul lui, lingvistul si filosoful american N. Chomsky aplica ideea
ineismului la schemele si structurile limbajului, pe care le considera
innascute.
Orientarea genetista a fost prefigurata in cadrul filosofiei
senzualist-empiriste engleze indeosebi de catre J. Locke si dezvoltata apoi de
materialistii francezi din secolul XVIII - Diderot, Helvetius, La Mettrie, si
mai tarziu, intr-o maniera mai sistematica de H. Spencer in a doua jumatate a
secolului XIX.
Ideea de baza a orientarii genetiste este aceea ca la nastere, copilul este o
tabula rasa, lipsit de orice experienta si zestre psihica, aidoma unui caiet cu
filele imaculate. Viata psihica incepe sa se constituie dupa nastere, prin
inmagazinarea urmelor si impresiilor produse de influentele mediului extern. Pe
baza acestei idei a fost proclamata atotputernicia educatiei: din oricine, prin
educatie adecvata se poate face orice. Dezvoltarea psihica era privita ca o
simpla acumulare de ordin cantitativ a impresiilor si experientelor, fara
deosebiri calitative intre diferitele segmente ale varstei cronologice a
individului.
Dintre scolile psihologice mari, cele care au mers pe aceasta linie au fost
asociationismul pozitivist si behaviorismul. Ca
mecanism si factor esential al dezvoltarii a fost considerata invatarea.
(Asa se si explica de ce invatarea a
constituit tema predilecta de cercetare in psihologia behaviorista).
2. Specificul si importanta metodologica a principiului genetic si al
istorismului
Ideea in sine corecta a caracterului evolutiv al psihicului sustinuta de
orientarea genetista a fost serios revizuita in prima jumatate a secolului XX
si reformulata ca principiu genetic si al istorismului. Printre autorii care au
contribuit la aceasta trebuie mentionati: H. Wallon, J. Piaget, J. Bruner, L.S.
Vagotski, A.N.Leontiev.
In noua sa formulare acest principiu impune urmatoarele exigente de ordin
metodologic:
a) pentru a realiza o explicatie stiintifica a psihicului si comportamentului
este necesar sa luam in considerare dimensiunea genetica si sa le privim in
devenirea lor, atat in plan individual, cat si in plan filogenetic si istoric
(in succesiunea speciilor, in cazul psihicului si comportamentului animal, si
in succesiunea generatiilor, in cazul psihicului si comportamentului uman);
b) dezvoltarea psihocomportamentala are un caracter ascendent si stadial, ea
desfasurandu-se de la simplu la complex, de la inferior la superior, de la
amorf, nediferentiat, la individualizat;
c) stadiile psihogenetice reprezinta segmente ale varstei cronologice in
interiorul carora se realizeaza anumite transformari si achizitii in
mecanismele, continuturile si caracteristicile cantitativ-calitative ale
functiilor si capacitatilor psihice, precum si ale comportamentelor
instrumentale; stadiile ierarhic superioare subordoneaza si integreaza stadiile
ierarhic inferioare si sunt ireductibile la ele (exemplu, in dezvoltarea
intelectului, a gandirii, cercetarile lui J. Piaget au pus in evidenta
existenta a patru stadii, iar in dezvoltarea personalitatii E. Erikson a
stabilit sapte stadii);
d) cu cat o functie psihica este mai complexa, cu atat durata dezvoltarii sale
este mai lunga;
e) organizarea psihocomportamentala trebuie considerata si analizata ca
rezultat al interactiunii si integrarii dintre innascut si dobandit, la om,
ceea ce este dobandit avand o pondere si o importanta mai mare decat ceea ce
este innascut;
f) dezvoltarea psihocomportamentala trebuie analizata si explicata pe baza
interactiunii dintre ereditate si mediu, intre cei doi factori fiind posibile
urmatoarele combinatii principale:
a) M+ E+;
b) M+ E-;
c) M- E+;
d) M- E-;
g) admiterea deosebirilor de ordin calitativ intre indivizii situati pe trepte
evolutive diferite (intre om si animal, intre adult si copil, intre adult si
batran);
h) dinamica dezvoltarii psihocomportamentale trebuie interpretata pe baza a
doua legi: legea heterocroniei si legea heteronomiei; potrivit primei legi,
diferitele functii psihice si comportamente se constituie si se maturizeaza in
ritmuri diferite si la momente diferite; potrivit celei de-a doua legi, nu
toate functiile si capacitatile psihice ating acelasi nivel de dezvoltare -
unele ating un nivel inalt, altele ating un nivel mediu, iar altele raman la un
nivel scazut.
Intrebari de autoevaluare
1. Ce
sustine orientarea ineista?
2. Ce sustine orientarea genetista tabula rasa?
3. Cum trebuie considerata organizarea psihocomportamentala a omului sub
aspectul originii?
4. Ce caracter are dezvoltarea psihocomportamentala?
5. Ce postuleaza legea heterocroniei?
6. Ce postuleaza legea heteronomiei?
R a s p u n s u r i:
1. Ca psihicul este integral innascut.
2. Ca psihicul este integral dobandit.
3. Ca rezultat al interactiunii si integrarii reciproce a ceea ce este innascut
si a ceea ce este dobandit.
4. Ascendent si stadial.
5. Ca diferitele functii si capacitati psihice se constituie si se maturizeaza
in ritmuri si la momente diferite de timp.
6. Ca nu toate functiile si capacitatile psihice ating acelasi nivel de
dezvoltare.
|
