PRINCIPIUL REFLECTARII SI MODELARII
Notite curs - lectia 5
1. Problema naturii psihicului in istoria cunoasterii
Una din intrebarile fundamentale la care psihologia trebuie sa
ofere un raspuns este: "care este natura si statutul ontologic, existential al
psihicului, in general, al constiintei umane, in special?"
Aceasta intrebare a fost pusa cu
mult inainte ca psiholog 747d32h ia sa se fi desprins de filosofie. Raspunsurile date au
purtat amprenta orientarii filosofice careia ii apartineau diferitii ganditori,
grupandu-se in doua categorii: raspunsuri de esenta idealist-spiritualista si
raspunsuri de esenta materialista.
Cele dintai considerau ca psihicul este de natura spirituala pura,
extramateriala, supranaturala; cele din urma considerau ca psihicul este
"entitate" naturala, circumscrisa notiunii de materie, fiind formulate doua
tipuri de definitii: substantialiste (psihicul este o realitate substantiala -
"o grupare de atomi", "un fluid-flogiston", "un gaz"-eter, "o secretie") si
energetiste (psihicul = o forma de energie magnetica etc.).
Opozitia dintre interpretarea idealista si interpretarea materialista a naturii
psihicului s-a mentinut si dupa ce psihologia s-a separat de filozofie.
Interpretarea idealista a fost continuata si sustinuta in cadrul unor sisteme
filosofice si al teologiei, interpretarea materialista a fost adaptata si
promovata in cadrul cunoasterii stiintifice. Asadar, psihologia stiintifica va
merge pe linia unei interpretari materialiste. Dar raspunsurile de genul celor
mentionate mai sus, avand un caracter reductionist, nu releva specificul
calitativ al psihicului.
2. Natura psihicului in lumina principiului reflectarii si modelarii
informationale.
Limitele raspunsurilor de tip substantialist si energetist sunt depasite prin
adoptarea principiului reflectarii si modelarii informationale. Acest principiu
ne ofera doua concepte de referinta pentru intelegerea statutului ontologic, al
psihicului, si anume: conceptul de reflectare si conceptul de informatie.
Ambele concepte definesc natura psihicului prin raportare la obiectele si
fenomenele externe.
In lumina conceptului "reflectare", psihicul este definit ca forma specifica
superioara la reflectare. Reflectarea este o proprietate a intregii materii si
ea se releva in cadrul interactiunii dintre doua obiecte: obiectul care
exercita actiunea si care ia numele de reflectat (Ra) si obiectul care
inregistreaza actiunea si o "reproduce" intr-o forma specifica naturii lui
substantial calitative si care primeste denumirea de reflectant (Re): Ra Re.
Dupa modul in care se inregistreaza si se reproduce de catre reflectant
actiunea exercitata asupra lui din afara, se delimiteaza mai multe forme de
reflectare, si anume: reflectarea mecanica, in care "reproducerea"
reflectantului se realizeaza prin modificari substantiale de structura
(exemplu, urmele pe care le lasam pe nisip sau pe zapada); reflectare fizica, mediata de interactiunea cu suprafete lucitoare (exemplu,
reflectarea in oglinda); reflectare biologica, mediata de schimburile
metabolice; reflectare neurofiziologica, realizata sub forma dinamicii
proceselor nervoase fundamentale (excitatia si inhibitia); in fine, reflectarea
psihica, realizata in forma imaginilor. Rezulta, deci, ca psihicul exista ca
forma specifica de reflectare subiectiva si ideala a realitatii externe,
elementul sau constitutiv esential fiind imaginea. Intre imagine si obiect se
stabileste o relatie de similitudine (asemanare), analoga cu relatia dintre
fotografie si obiect. Atributul subiectiv semnifica doua lucruri: primul - ca
orice proces psihic se realizeaza in interiorul unui subiect individual
concret; al doilea - ca orice proces psihic are un caracter activ si selectiv,
fiind conditionat de starile de motivatie si de scopurile subiectului.
Atributul ideal semnifica non-substantialitatea psihicului, ireductibilitatea
lui calitativa la structura celulara a creierului si la fenomenele biofizice,
biochimice si fiziologice care au loc la nivelul lui.
Conceptul de informatie a fost introdus in circuitul stiintific de catre
cibernetica generala. Cibernetica (cf. N. Wiener, 1948) considera informatia ca
a treia dimensiune a universului, alaturi de substanta si energie. Si intr-o
prima definitie, N. Wiener sublinia ca "informatia este informatie, ea nu este
nici substanta, nici energie". Ea este lipsita de proprietati sensibile,
nemijlocit observabile si perceptibile, existenta ei putand fi probata in mod
indirect, dupa efectele pe care le produce asupra starii sistemului. Si aceste
efecte nu pot sa fie decat pozitive. De aici, a doua definitie a informatiei:
"informatia este masura gradului de organizare si progres la nivelul sistemelor
reale", ea actionand pretutindeni si intotdeauna ca factor de reglare
(autoreglare) si optimizare.
Psihicul intruneste toate aceste atribute ale informatiei:
a) este lipsit de proprietati nemijlocit observabile si perceptibile;
b) prezenta lui poate fi probata indirect, dupa eficienta comportamentelor; c)
se manifesta si actioneaza ca factor de reglare/autoreglare, fiind o forma
superioara de adaptare si de relationare cu mediul.
Asadar, cel mai adecvat raspuns la intrebarea "care este natura si statutul
ontologic al psihicului?", trebuie sa fie urmatorul: "psihicul este modalitatea
specifica de realizare si existenta a informatiei la nivelul sistemului nervos,
al creierului; psihicul este un model informational intern al lumii externe".
Ca model informational al lumii externe psihicul indeplineste doua functii:
functia de designare-reprezentare si functia de evaluare-interpretare. Prima
functie consta in discriminarea, identificarea si intelegerea/explicarea
obiectelor si fenomenelor in determinatiile (proprietati, relatii) reale, asa
cum exista independent de starile de motivatie si de scopurile subiectului; cea
de-a doua functie consta in punerea obiectelor si fenomenelor externe in
relatie cu starile de motivatie si scopurile subiectului, conferindu-le astfel
semnificatie valorica (axiologica).
Suportul fizic al informatiei obiectuale externe este semnalul -
electromagnetic (lumina), acustic (sunetul), mecanic (atingerea, apasarea,
lovirea etc.), chimic (moleculele odorante, moleculele sigide); suportul
informatiei psihice, in plan intern poate fi topografic - spatial (configuratia
spatiala a activarilor neuronale), biofizic (undele bioelectrice cerebrale) sau
biochimic (combinatii ale moleculelor aminoacizilor - ADN, ARN).
Modelele informationale interne (psihice) sunt de doua tipuri: izomorfice si
homomorfice. Modelul izomorfic reda obiectul in individualitatea lui specifica
prevenind confundarea lui cu altele asemanatoare; modelul homomorfic reda clasa
sau categoria, evidentiind in prim plan comunul, generalul.
Intrebari de autoevaluare
1. Care
sunt cele doua tipuri mari de raspunsuri la intrebarea privind natura si
statutul ontologic al psihicului?
2. De ce nu pot fi acceptate definitiile substantialiste si energetiste?
3. Ce intelegem prin reflectare?
4. Cum definim psihicul pe baza conceptului de reflectare?
5. Ce este informatia?
6. De ce este mai adecvata definirea psihicului pe baza notiunii de informatie,
decat definirea lui pe baza notiunii de reflectare?
7. Ce este un model informational izomorfic?
8. Ce este un model informational homomorfic?
R a s p u n s u r i:
1. Raspunsuri de factura materialista si raspunsuri de factura idealist-spiritualista.
2. Pentru ca nu surprind specificul si identitatea calitativa a psihicului.
3. Proprietatea unui corp de a inregistra si reproduce intr-o forma specifica
naturii sale substantial-calitative, prezenta si actiunea unui alt corp.
4. Reflectare subiectiva si ideala, sub forma imaginilor, a obiectelor si
fenomenelor externe;
5. Masura gradului de organizare; factor de reglare si progres.
6. Pentru ca surprinde mai bine atributul de ideal si rolul functional al
psihicului in relationarea cu mediul si in comanda-reglarea comportamentelor
adaptative.
7. O redare si reprezentare a obiectului ca entitate individuala specifica.
8. O redare si reprezentare a comunului si generalului.
|
