PRINCIPIUL RELATIONARII NEUROPSIHICE
Notite curs - lectia 4
1. Problema mecanismului vietii psihice
Cunoasterea psihologica trebuie sa raspunda si la intrebarea "cum?", adica sa
dezvaluie si sa analizeze mecanismul prin care se realizeaza atat psihicul 656i88g in
ansamblu, cat si diferitele lui componente particulare. Aceasta intrebare o
gasim formulata inca la filosofii antichitatii de orientare materialista -
Democrit, Epicur si la medicii acelei perioade - Hipocrate si Galen. Democrit,
considerand ca psihicul este alcatuit din atomi, credea ca mecanismul lui il
reprezinta aparatul respirator. Hipocrate si Galen legau mecanismul producerii
vietii psihice de aparatul circulator si de dinamica celor patru umori din
organism - sangele, limfa, bila neagra si bila galbena. Creierul era considerat
doar un "racitor" al gandurilor, nu si organul lor.
Legatura psihicului cu creierul a ramas obscura si controversata, pana in
secolul al XIX-lea. Aceasta situatie s-a datorat, pe de o parte, faptului ca
creierul uman nu devenise inca obiect de cercetare sistematica, obiectiva, iar
pe de alta parte, absentei unei definiri adecvate a naturii psihicului.
In secolul XVII in interpretarea caracterului legaturii dintre psihic si creier
s-a formulat solutia dualista (Descartes). Potrivit acesteia, intre psihic si
creier exista o legatura, de contiquitate spatio-temporara, fiecare entitate
avandu-si propria sa natura si propriile sale legi, nici una nedeterminand sau
neconditionand pe cealalta.
Abia in secolul al XIX-lea, indeosebi in a doua jumatate a lui, creierul a
intrat in sfera cercetarilor sistematice de laborator, evident, experimentele
efectuandu-se pe animale (porumbei, caini, maimute) prin metoda ablatiunilor,
extirparilor si stimularilor directe cu curent electric.
Pe baza rezultatelor obtinute, s-au elaborat doua modele explicative, care se
vor confrunta pana spre sfarsitul primei jumatati a secolului XX si anume:
modelul echipotentialist si modelul ingust localizationist.
2. Modelul echipotentialist
Acesta a fost sustinut de fiziologul francez Flourens si de neurofiziologul si
psihologul american Lashley si arata ca creierul nu prezinta in interiorul sau
diferentieri si specializari functionale, el functionand ca un intreg. Ca
urmare, orice functie psihica poate fi indeplinita de orice zona sau formatiune
cerebrala si orice zona sau formatiune cerebrala poate indeplini orice functie.
3. Modelul ingust localizationist
La elaborarea acestui model au contribuit cercetarile lui Fritz si Hitzig de
stimulare electrica directa a unor zone din creier la caine si cercetarile lui
Broca si Wernicke efectuate post-mortem pe creierul unor pacienti care prezentau
tulburari ale limbajului expresiv si impresiv, pe fondul unor leziuni
localizate in lobul frontal si in lobul temporal din emisfera stanga. In lumina
modelului respectiv, in interiorul creierului exista o stricta diferentiere si
specializare functionala. Ca urmare, intre o functie psihica particulara si o
anumita zona cerebrala exista o legatura stabila si invarianta: fiecare zona
indeplineste o anumita si singura functie psihica.
Analiza comparativa minutioasa a
numarului mare de cazuri din clinicile de neurochirurgie a dus la concluzia ca
ambele modele sunt eronate, fiecare absolutizand unele situatii si date
particulare. In a doua jumatate a secolului XX, ele au fost inlocuite cu altul
nou denumit modelul localizarilor dinamice.
4. Modelul localizarilor dinamice imbina ideea diferentierii si specializarii
intracerebrale cu ideea polivalentei sau echipotentialitatii.
Functiile psihice sunt impartite, corespunzator, in doua grupe:
a) precis si stabil localizate
b) relativ si variabil localizate.
Din prima grupa fac parte functiile senzoriale si motorii; in grupa a doua se
includ: memoria, gandirea, afectivitatea.
In acceptiunea sa actuala, principiul relationarii neuropsihice impune
urmatoarele idei esentiale:
a) psihicul este functie a creierului;
b) creierul produce psihic nu in virtutea structurii sale celulare interne, ci
numai daca este pus in relatie de comunicare cu surse de informatie din afara
sa - respectiv, din mediul intern si extern;
c) la nivelul creierului exista si interactioneaza structuri si zone strict
specializate, care indeplinesc anumite functii psihice, cu structuri si zone
care dobandesc o relativa specializare in ontogeneza;
d) leziuni sau dereglari in functionarea creierului provoaca inevitabil
tulburari in sfera psihocomportamentala; tipul si gravitatea tulburarilor
psihocomportamentale depind de topografia si intinderea focarului patologic din
creier; ca principale tulburari pot fi mentionate: agnoziile (pierderea
capacitatii de recunoastere perceptiva a obiectelor, persoanelor sau propriilor
segmente corporale); apraxiile (destramarea sistemului deprinderilor motorii);
afaziile (tulburarea limbajului expresiv si ixpresiv); agrafiile (pierderea
capacitatii si deprinderii scrisului); acalculiile (destramarea sistemului
operatiilor de calcul); amneziile (pierderea memoriei); dezorientarea in spatiu
si timp;
e) nivelul dezvoltarii psihice este conditionat de nivelul de organizare
structural-functionala a creierului: un psihic normal nu este posibil decat in
cadrul unui creier normal;
f) functiile si procesele psihice, desi se realizeaza si se sustin de procese
neurofiziologice, calitativ sunt ireductibile la acestea.
Intrebari de autoevaluare
Demonstrati
ca psihicul este functie a creierului.
2. Care este ideea de baza a modelului dualist?
3. Ce sustine modelul ingust localizationist?
4. Ce sustine modelul echipotentialist?
5. Care sunt ideile de baza ale modelului localizarilor dinamice?
R a s p u n s u r i:
1. a) Leziunile si afectiunile organice ale creierului provoaca tulburari ale
functiilor psihice si comportamentului.
b) Nivelul organizarii structural-functionale a creierului conditioneaza
nivelul dezvoltarii functiilor si capacitatilor psihice.
2. Creierul si psihicul reprezinta entitati calitativ distincte care coexista
in timp si spatiu fara ca una sa determine sau sa conditioneze pe cealalta.
3. Fiecare functie psihica se leaga si se indeplineste de o anumita zona
cerebrala; fiecare zona a creierului indeplineste o anumita si singura functie.
4. Orice functie psihica poate fi indeplinita de oricare zona cerebrala; orice
zona cerebrala poate indeplini orice functie psihica.
5. Exista functii psihice cu o localizare precisa si invarianta si functii
psihice cu localizare relativa si variabila?
|
