PSIHISMUL PRENATAL

1. ETAPE DE EVOLUŢIE

Viata nu începe la nastere ci cu 270-284 zile mai înainte, adica odata cu debutul perioadei prenatale, perioada în care asa cum arata P.Osterriet 747j917h h are loc o dezvoltare miraculoasa.

Cercetatorii au identificat 3 mari etape ale dezvoltarii prenatale: etapa embrionara, etapa fetala precoce si etapa fetala tardiva.

Etapa embrionara corespunde primelor trei luni de evolutie si cuprinde 2 faze:

faza preembrionara (primele 5-6 zile dupa fecundatie) când se formeaza cele 3 foite germinative (ectoderm, mezoderm si endoderm) din care se vor dezvolta organele si sistemele functionale (sistemul glandular, par, unghii, organe senzoriale, sistem nervos, muschii, sistem circulator, sistem respirator, plamâni, ficat etc.);

faza embrionara - are loc o crestere impresionanta a volumului embrionului, diviziunea si diferentierea celulara, mai ales la nivelul sistemului nervos. Se structureaza componentele sistemului osos, care este cartilaginos, apar puncte de osificatie separate în zona craniului, a coastelor, a membrelor, a maxilarelor.

Etapa fetala precoce dureaza din luna a IV-a pâna la sfârsitul lunii a VI-a, perioada în care se încheie procesul de organogeneza. Musculatura se dezvolta foarte mult, ca si sistemul nervos.

Ţesutul subcutanat devine neted, are loc trecerea de la agitatia difuza la miscari diferentiate (ale tractului digestiv, de schimbare a pozitiei).

Mielinizarea sistemului nervos va contribui la realizarea unor asociatii corespunzatoare între diferite segmente ale acestuia.

Etapa fetala tardiva cuprinde ultimele 3 luni de evolutie caracterizata prin diferentiere neuronala, mielinizare accentuata, încheierea procesului de dezvoltare anatomica si functionala.

Ordinea de aparitie si dezvoltare ca si ritmul nu sunt aceleasi pentru toate organele si sistemele functionale ale organismului.

Primele care se dezvolta sunt organele care asigura functiile biologice (vegetative) fundamentale, respectiv inima, plamânii, tubul digestiv, urmate de aparitia nervilor mai întâi, a celor care sunt implicati în asigurarea echilibrului, apoi ai organelor senzoriale si ulterior a mecanismelor nervoase ale mimicii si expresiilor afective.

Totodata, coincidenta aparitiei si maturizarii unor organe si functii reprezinta momente cruciale pentru dezvoltare (ex. numai coincidenta formarii tesutului muscular cu începutul osificarii si dezvoltarii sistemului nervos face posibila mobilitatea fatului în mediul intrauterin).

2. TIPURI DE REACŢII

Desi dependent de mama, în aceasta perioada, copilul are o relativa independenta manifestata prin diferite tipuri de reactii.

Principalele tipuri de reactii sunt:

pe plan senzorial, acuitatea tactila se manifesta foarte devreme, fapt pentru care orice încercare de atingere a abdomenului matern, declanseaza la copil reactii;

dupa 3 luni fetusul încearca discriminari gustative, prin preferinta pentru dulce si respingere a gustului amar;

înca din saptamâna a 6-a devine sensibil la lumina si la universul sonor. Atunci când asupra abdomenului matern s-a proiectat un fascicul de lumina puternica, s-a înregistrat o accelerare a ritmului cardiac si o schimbare rapida a pozitiei;

la 12 saptamâni apar miscari respiratorii;

la 16-20 saptamâni, apar miscari ale pleoapelor, buzelor si membrelor superioare;

la 24 saptamâni, o serie de reactii vocale sub forma de tipete înfundate.

Se semnalizeaza în viata prenatala existenta unor preferinte si aversiuni muzicale. În timp ce Vivaldi, Mozart sunt ascultati cu placere, Beetoven, Brahms, muzica rock, provoaca stari de agitatie.

Relativa independenta a fetusului este prezenta si la nivelul comunicarii fiziologice. Aceasta are loc în dublu sens: mama furnizeaza hrana, în afara careia copilul nu ar putea trai iar la rândul sau, acesta, prin placenta elibereaza anumiti hormoni care asigura echilibrul functional al sarcinii.

Aceste tipuri de reactii reprezinta indicatori ce pun în evidenta existenta unui psihism prenatal.

3. FACTORI FAVORABILI sI FACTORI NOCIVI CE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA INTRAUTERINĂ

Pentru multi psihologi, psihismul prenatal reprezinta baza de nesters în care se insereaza toate impresiile de mai târziu (P.Osterrieth).

Dezvoltarea intrauterina este legata de actiunea factorilor interni si externi care pot deveni favorabili sau nocivi.

Factori favorabili:

ereditatea normala a parintilor;

starea de sanatate a parintilor si a predecesorilor acestora;

starea organica si psihica din momentul procrearii;

regimul de activitate si odihna al mamei;

climat familial bazat pe întelegere, cooperare;

regim alimentar substantial în proteine, vitamine, saruri minerale;

securizarea afectiva a mamei;

detensionarea mamei pentru momentul nasterii.

Factori nocivi:

malnutritia (regim alimentar carential), toxoplasmozele (infectii) care încetinesc cresterea numerica a celulelor nervoase, pot cauza debilitate mentala;

radiatiile produc malformatii;

gripele degenereaza tesutul nervos;

regimul de viata suprasolicitant, încarcat de efort, de tensiuni emotionale modifica chimismul sanguin;

cazaturile, loviturile pot afecta normalitatea dezvoltarii sarcinii;

tarele genetice în unele cazuri sunt transmisibile.

Din punct de vedere psihopedagogic trebuie respectata urmatoarea idee cu caracter de lege:

Cu cât intensitatea si frecventa factorilor nocivi sunt mai mari si cu cât acestia actioneaza în perioade mai timpurii ale vietii embrionare, cu atât consecintele sunt mai grave pentru dezvoltarea psihica a celui în cauza.

5. NAsTEREA

Nasterea, desi este un proces fiziologic normal, provoaca mamei dar mai ales copilului un adevarat soc, o zdruncinare a echilibrului de pâna atunci.

Important la nastere este primul tipat care a primit numeroase interpretari. Cei mai multi specialisti sunt de acord ca acesta este expresia trecerii bruste de la mediul lichid la cel aerian.

Pentru nou nascut efortul de adaptare este foarte mare, efort justificat de: trecerea la o respiratie proprie, la un circuit sanguin propriu, de intrarea în functiune a aparatului digestiv si a suportului imunitar, de termoreglare, de echilibrul hormonal (ceea ce determina aparitia icterului fiziologic), de stimularea senzoriala, de noua pozitie a corpului si a membrelor, de intrarea în functie a scoartei cerebrale, care permite relationarea cu ambianta.

6. CARACTERISTICI ALE NOU NĂSCUTULUI

pielea este rosiatica iar când apare icterul fiziologic tinde spre culoarea galbena;

tendinta de a pastra pozitia embrionara;

4/5 din timp doarme;

apar reactii negative (scâncetul);

debutul suptului însotit de unele miscari.

Copii care constituie exceptii:

prematurii[1]:

se nasc, de regula, la 7 luni;

au sub greutatea de 250 g;

au sub lungimea medie;

traiesc initial în incubator.

maturii:

nascuti la termen dar sunt sub greutate;

pot avea reflexe foarte bune;

necesita îngrijiri speciale.

post maturii:

nascuti peste termenul normal de 267-280 zile;

au greutate si înaltime obisnuite.

gemenii:

un caz la 85 de sarcini;

dezvoltarea lor se realizeaza relativ asemanator desi pot apare diferente de reactivitate, de adaptare, de tonus.