PSIHOLOGIA GRUPURILOR SCOLARE
Specificul grupurilor scolare ca grupur 18318s1824s i sociale
Relatia între grupul de elevi sI colectivul scolar
Comunicarea în grupurile scolare
Liderul. Trãsãturile sI functiile liderului în grupul de elevi
Educarea coezivitãtii de grup
Specificul grupurilor scolare ca grupur 18318s1824s i sociale
Grupurile scolare se constituie sI functioneazã pe temeiurile uneia dintre formele esentiale ale activitãtii sociale-învãtãtura. Ele sunt grupuri mici în care scopurile grupului corespund intereselor comune ale tuturor membrilor. Devine una din caracteristicile definitorii ale grupului de elevi prezenta scopurilor (sI a motivelor ce sustin actiunea de realizare a acestora). Mãsura în care grupul îsI atinge scopurile formeazã continutul notiunii de eficientã a agrupului. (P.Golu). Grupul de elevi urmãreste scopuri prescriptive (stabilite anterior de cãtre persoane ce nu apartin în mod necesar acestuia) datoritã faptului cã grupul functioneazã într-o institutie-scoalã ce are ca obiectiv explicit sI deliberat educatia sI instruirea elevilor, postulând directii precise sI clare de actiune menite sã orienteze întreaga interventie pedagogicã.
Rolul scopurilor în structurarea sI functionarea grupului de elevi ca sI adaptarea de cãtre membrii acestuia a anumitor comportamente este major deoarece prezenta scopurilor este conditia existentei sI a progresului grupului.
Grupurile scolare se caracterizeazã sI prin aceea cã sunt asociatii bazate pe tipul de relatii fatã în fatã (face to face). Ca urmare a acestui fapt, fiecare poate comunica sI efectua schimb de informatii cu toti ceilalti dupã cum acestia, la rândul lor pot comunica cu el. Grupul apare astfel ca o reuniune integratã de personalitãti care comunicã între ele, coordonându-sI reciproc intentiile sI preocupãrile sI modelându-se reciproc.
Grupul se caracterizeazã sI printr-o structurã configurationalã proprie ce rezultã din interdependenta statutelor sI rolurilor membrilor din care este format. Dupã continutul sI functiile acestor statute sI roluri se pot distinge mai multe variante structurale:
-de comunicare,
-decizionalã,
-executivã,
-sociometricã
ele constituind un tot unitar diferite stucturi putând functiona concomitent sau succesiv completându-se sI integrându-se una pe alta. Se realizeazã astfel o organizare a aactivitãtii grupului aspectul cel mai semnificativ al acestuia fiind stuctura de rolui prin care fiecare membru este investit cu cu functii sI sarcini determinate. Pe aceastã cale comportamentele mmbrilor grupuilui vor fi circumscrise de riolul formulat care dã conduitelor un caracter previzibil sI admis. Fiecare membu al grupului va fi perceput de cãtre ceilalti di perspectiva rolului sãu.
Rolurile, ca sI modelele de conduitã sunt dependente de statutul individului care desemneazã atât aria de manifestare a rolulului cât sI pertinenta acestuia.
Normele sI normativitatea grupalã reprezintã o altã caracteristicã a grupului mic care este grupul scoalr. Existenta unui sistem de norme este una din premisele fundamentale ale constituirii sI functionãrii optime a grupului educational. Normele prescriu anumite modele de comportament cel mai adesea standardizate comune pentru toti cei care apartin grupului respectiv. De aceea apartenenta la grup este dependentã de acceptarea comportamentelor prescrise. O normã este deci o regulã de conditã recunoscutã sI acceptatã de toti membrii grupului. Normele au sI rol de reglator al grupului determinând unitatea sI coeziunea acestuia, iar pe de altã parte au rol de criteriu de evaluare a conduitelor individuale sI de grup.
Modul în care normele sunt percepute depinde în bunã mãsurã de semnificatia lor pentru grup pe aceastã cale unele din normele explicite devin norme implicite nu numai la nivel grupal ci sI individual.
Coeziunea grupului este o conditie indispensabilã aparitiei sI actiunii unor norme comune acceptate la nivelul grupului sI impuse membrilor sãi. Coeziunea poate fi consideratã drept cea mai importantã variabilã de grup, deoarece, tocmai datoritã ei, grupul existã, se mentine, functioneazã, ca o entitate coerentã relativ de sine stãtãtoare.
Coeziunea grupului este o conditie indispensabilã aparitiei sI actiunii unor norme comune, acceptate la nivelul grupului sI impuse membrilor sãi. Coeziunea poate fi consideratã drept cea mai importantã variabilã de grup deoarece tocmai datoritã ei grupul existã, se mentine, functioneazã ca o entitatecoerentã, relativ de sine stãtãtoare.
Coeziunea exprimã gradul de unitate sI de integrare a grupului nrezistenta sa la destructurare. La baza ei stã o serie de forte interne sI externe, de motivatii: perceptia scopurilor, perceptia reciprocã în grup, gradul în care sunt satisfãcute aspiratiile membrilor etc.
În cadrul grupului de elevi apar toate aceste caracteristici, putând fi identificate 2 categorii de relatii specifice:
-unele care se dezvoltã ierarhic, pe axul vertical al scolii, relatii elev-lider, elev-profesor, elev-diriginte, elev-director;
-relatii care se dezvoltã pe axul orizontal al scolii la nivelul clasei: elev-elev, elv-grup.
2. Relatia între grupul de elevi sI colectivul scolar
Dacã colectivul poate fi considerat ca fiind un grupo, el nu poate fi redus la simpla totalitate, pluralitate, de persoane. Dacã grupul presupune prezenta scopurilorsI actiunilor comune, el nu poate fi redus la ansamblul de indivizi.
Între cele 2 notiuni care desemneazã realitãti distincte existã urmãtoarele deosebiri:
-realitatea fenomenului de grupnare o sferã notionalã mai largã, mai cuprinzãtoare, decât cea a colectivului care este o specie de grupn educativ format. Grupul este o notiune genericã, colectivul este una din speciile ei subordonate.
-spre deosebire de grup colectuvul presupune nu orice fel de scopuri, motive, norme comportamentale, ci scopuri majore, cu semnificatia socialã cãrora le sunt subordonate cele personale. Deci colectivul este o realitate în care membrii sunt orientati spre relizarea unor scopuri majore cu semnificatie socialã sI finalitate educativã.
Colectivul este un mediu educativ care coorddoneazã toate influentele educative ale corpului profesoral, centrându-le pe individ sau pe grup, astfel încât sã se asigure eficienta actiunii instructiv-educative.
3. Comunicarea în grupurile scolare
Comunicarea reprezintã una dintre trebuintele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor. În grupurile scolare, comunicarea este modalitatea esentialã de existentã a acestora. Procesul instructiv-educativ presupune transmiterea unor mesaje, a cunostintelor, prin diverse conduite de comunicare: prelegeri, întrebãri sI rãspunsuri, demonstratii.
Este cunoscut faptul cã transmiterea unui mesaj implicã participarea a 3 factori: emitentul, receptorul sI mediul în care se face transmiterea.
Procesul comunicãrii poate fi influentat de o serie de fenomene care actioneazã:
la nivelul emitentului: natura conceptelor mai mult sau mai putin abstracte, arhaisme, neologisme, utilizarea unor termeni cu continut necunoscut, facori care tin de personalitatea subiectului, de stereotipiile lui verbale, de interesele lui de moment de atitudinile care fac ca cele communicate sã capete o coloraturã subiectivã,
la nivelul receptorului: competenta subiectului, cultura lui, nivelul lui de inteligentã, posibilitãti de perceptie, interesele, sentimentele, statutul sI rolul lui în clasa de elevi;
în mediu: zgomote, distanta, temperatura, presiunea, luminozitatea.
Dintre aceste multiple fenomene care pot actiona în timpul comunicãrii sunt de retinut o serie de efecte, mai frecvente fiind:
-blocajul-constã în întreruperea totalã a comunicãrii: se poate manifesta prin retinerea totalã a unor mesaje ce se îndreaptã de la emitent la receptor cât sI invers;
-filtrajul constã în trunchierea informatiilor ce se transmit sI se recepteazã datoritã selectiei lor de cãtre emitent sau de cãtre receptor;
distorsiunile constau în denaturarea sau deformarea mesajului. Toate aceste modificãri pot fi voluntare sau involuntare impuse în mod constient, premeditate, urmãrind scopuri precise sau inconstiente. Factori ce pot influenta comunicarea în grupurile scolare:
conditiile în care se realizeazã comunicarea:
conditii operatorii: capacitatea mesajului de a fi pertinent în raport cu sistemul de notiuni ce urmeazã a fi transmis;
folosirea unor termeni sesizabili sI smnificativi pentru elevi;
mesajul sã continã un minimum de informatie nouã în raport cu mesajul transmis anterior;
mesajul sã fie adaptat reactilor elevilor ceea ce presupune controlul prin feed-back;
conditii afective: atitudinea pozitivã a elevilor în raport cu mesajul sI cu emitentul;
aceptarea afectivã a profesorului de cãtre elevi;
posibilitatea unui dialog permanent deschis între emitent sI receptori;
mãrimea grupului: grupurile mici creeazã optime pentru comunicare;
pozitia spatialã în procesul comunicãrii;
structura grupului;
coeziunea grupului.
Liderul. Trãsãturile sI functiile liderului în grupul de elevi
Grupul mic, asa cum este sI grupul de elevi se caracterizeazã printre altele sI prin centarea eforturilor individuale asupra unei sarcini comune, însã contributia membrilor lui la rezolvarea sarcinii este diferitã. Diferenta se poate manifesta atât calitativ, cât sI cantitativ, atât ca intensitate, cât sI ca naturã. Contributia unor poate fi mai importantã sI mai indispensabilã a altora, mai redusã.
Membrii ale cãror contributii capãtã o semnificatie deosebitã pentru grup au sansa sã devinã lideri, iar mãsura în care sunt perceputi de ceilati ca sursã demnã de stimã, încredere, consideratie, face ca ei sã fie sI recunoscuti ca lideri.
Se face
distinctia între liderul formal (institutional, oficial) sI liderul informal
(neoficial, neinstitutional). Liderulo formal reprezintã o pozitie de conducere
care decurge dintr-o structurã socialã prestabilitã. Autoritatea sI puterea
acestui lider rezultã cu precãdere nu atît din valoarea intrinsecã a persoanei
lider cît din valoarea socialã a functiei pe care o îndeplineste acesta.
Liderul informal reprezintã nu o pozitie datã.
6. Functia formativã a grupului de elevi ca grup socialci una cîstigatã în procesul structurãrii raporturilor preferentiale de grup.
Cei mai multi autori: R.B. Cattell . B.M. Bass, D. Cartwright apreciazã cã functiile fundamentale ale liderului sunt:
Asigurarea sinergiei de eficientã, facilitarea stingerii sciopurilor comune, initiativã în structurarea grupului;
Asigurarea sinergiei de mentinere-mentinerea coeziunii de grup, întãrind motivatia membrilor sãi.
În conditiile concentrãrii asupra realizãrii scopului, actiunea facilitantã a liderului se distinge printr-o serie de parametrii obiectivi: competenta în raport cu sarcina. Inovatia, realismul, buna formulare a a problemelor, planificarea, organizarea sI coordonarea actiunii, luarea deciziei.
Educarea coezivitãtii de grup
Coeziunea grupalã se referã la acele dependenta care unesc individualitãtile în interiorul grupului, fãcîndu-I rezistenti la influentele distructive din interior sau din afarã. Atractia spre interior a indivizilor poate fi impulsionatã fie de faptul cã grupul le permite realizarea unor ascopuri individuale importante, fie cã el oferã un sistem de activitãti interesante pentru membrii sãi, fie cã rãspunde sI satisface necesitãti interindividuale care în afara grupului nu ar putea fi satisfãcute.
Au fost studiate o serie de modalitãti specifice sI de motivecare mentin atarctia spre grup: prestigul în grup, trebuinta unai acceptãri sI recunoasteri sociale, obtinerea unei securitãti psihice sI valorice spre care tinde personalitatea.
Coeziunea grupului este un produs supra individual, generat de grup, care nu se reduce la numãrul de relatii reciproce ale indivizilor. Este posibil ca în grup sã functioneze un coeficient mare de afinitãti mutuale sI într-o proportie mare indivizii sã se prefere reciproc; acest numãr în sine nu decide ca grupul sã fie sI coeziv, dimpotrivã s-ar putea ca el sã continã sI fractiuni, subgrupuri informale.
Coeziunea poate rezulta dintr-o multiplã determinare:
sentimentul de a fi împreunã sI de cooperare;
nevoia de a avea un obiectiv;
posibilitatea constatãrii unui progres în mersul spre obiectiv;
faptul cã fiecare membru are sarcini specifice semnificative, care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor.
Pentru educarea coezivitãtii de grup se impune o bunã cunoastere a structurilor informale ce se constituie sI utilizarea acestora cu mult tact pedagogic.
Un rol însemnat în educarea sI mentinerea coeziunii revine gradului în care grupul scolar, ca medi afectogen constitie sursa sI locul de satisfacere a problemelor afective ale elevilor. Sunt cazuri cînd aceastã satisfacere se realizeazã în afara sa, exclusiv, în grupurile informale. Aceastã situatie poate genera stãri tensionale, insatisfactii, etc.
Un alt factor de mentinere a coeziunii este tehnica de motivare la care apeleazã cadrul didactic în procesul instructiv sI anume motivarea prin competitie sau motivarea prin cooperare. Aceste situatii motivationale nu trebuie opuse una alteia, ci este indicat a se folosi tehnici de cooperare prin competitie; aceasta pentru cã anumite forme de competitie între elevi au efecte pozitive atît în dezvoltarea lor cãt sI ãn mentinerea interesului pentru grup.
Remarcãm un alt mijloc de educare sI de mentinere a coezivitãtii de grup prin modul în care se exercitã recompensele: s- a considerat cã recompensele adresate întregului grup, chiar dacã meritul este individual mentin un climat pozitiv sI îndeamnã la coparticipare.
Opinii mai recente (Tutco-Richards) mentioneazã cîteva metode dezvoltare a coeziunii care au aplicabilitate la grupul de elevi:
-fiecare membru sã se familiarizeze cu responsabilitãtile celorlalti;
-fiecare membru sã înregistreze sI sã recunoascã eforturile celorlalti la realizarea scopurilor comune;
-fiecare sã cunoascã aspecte din viata personalã a celorlalti (date, idealuri, obiceiuri, preocupãri, realizãri;
-fiecare membru al grupului sã simtã sI sã aibã posibilitatea sã-sI exprime punctul de vedere în orice situatie care priveste activitatea grupului;
-trãirea în comun a succeselor sI insucceselor;
-întelegerea sI acceptarea disciplinei interne a grupului.
Functia formativã a grupului de elevi ca grup social
Grupul de elevi permite modelarea caracterelor în cadrul relatiilor comune, specifice activitãtii scolare. Cooperarea în timpul activitãtilor colective stimuleazã emergenta unor comportamente caracteristice prin initiativã, activism social, evaluare colectivã, etc.
Modul în care grupul de elevi actioneazã asupra fiecãruia dintre
membrii sãi constituie un adevãrat model de învãtare psiho-socialã în sI prin colectiv;
grupul preia, transmite sI consolideazã unele norme sI modele gata elaborate de
colectivitatea umanã, de societate; de asemenea grupul filtreazã, prelucreazã, adapteazã
pentru scopurile sI nevoile proprii aceste norme sociale; în acelasI timp, grupul
elaboreazã norme proprii, modele comportamentale :
&
F $
&
F $ „Ð adecvate cerintelor
situatiei sI nevoilor membrilor.
Utilizarea potentialului grupului în activitatea de învãtare sI-a gãsit expresia în 2 tipuri de activitate: învãtarea scolarã pe grupuri sI formarea psiho-socialã prin metoda grupului de antrenament.
Activitatea scolarã pe grupuri poate lua forme diferite: rezolvarea unor teme exercitii, ajutor reciproc prin repetarea în grup a unor teme, rezolvarea unor probleme, fiecãrui membru revenindu-I o sarcinã partialã. Aceastã activitate are ca efect formativ însusirea unui model colectiv de muncã, acomodare interpersonalã a partenerilor, achizitii reciproce.
Grupul de antrenament este axat exclusiv pe utilizarea potentelor grupului în scopul formãrii, învãtãrii psiho-sociale dirijate, a achizitionãrii unor modele comportamentale dezirabile, mijloc de reducere a surselor disonantei cognitive în mediul scolar.
Sensul schimbãrii prin grup sI achizitiile dobîndite pot fi înregistrate la urmãtoarele niveluri:
nivelul sinelui: cresterea constiintei propriilor sentimente sI a efectului comportamentului propriu asupra altuia, constientizarea sentimentelor sI reactiilor celorlalti sI a efectelor asupra propriei persoane, modificãri în atitudinile fatã de altii sI fatã de grup;
nivelul rolului social; amplificarea constiintei rolului personal, cresterea responsabilitãtii personale, schimbarea atitudinii fatã de rolul propriu sI fatã de rolurile celorlalti;
în colectivitatea scolarã sI în clasa de elevi, pornind de la achizitiile personale se produc fenomene cum sunt: cresterea constiintei valori în grup, cresterea încrederii în puterea grupului, constientizarea problemelor colective.
|
